Fișă tehnică · Esomeprazol Rompharm 40 mg, pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

1

Adulţi

Doze

Tratament antisecretor gastric când terapia orală nu este posibilă

Pacienţii cărora nu li se poate administra terapie orală pot fi trataţi parenteral cu 20 - 40 mg esomeprazol o dată pe zi. Pacienţii cu esofagită de reflux trebuie trataţi cu 40 mg, o dată pe zi. Pacienţilor trataţi simptomatic pentru boală de reflux gastro-esofagian trebuie să li se administreze 20 mg o dată pe zi.

Pentru vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS, doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Pentru prevenirea ulcerelor gastrice sau duodenale asociate tratamentului cu AINS, la pacienţii cu risc doza uzuală trebuie să fie de 20 mg o dată pe zi.

În mod normal, tratamentul intravenos este de scurtă durată și transferul la tratamentul oral trebuie făcut cât mai repede posibil.

Prevenirea resângerării ulcerelor gastrice şi duodenale

După endoscopia terapeutică pentru sângerarea acută din ulcerele gastrice sau duodenale, trebuie administrat esomeprazol în doză de 80 mg în bolus timp de 30 minute, urmată de o perfuzie continuă cu esomeprazol 8 mg/oră administrată timp de 3 zile (72 ore).

Perioada de tratament parenteral trebuie urmată de tratament oral de inhibare a acidităţii.

Mod de administrare

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea produsului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Administrare injectabilă

Doza de 40 mg 5 ml din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de cel puţin 3 minute.

Doza de 20 mg 2,5 ml sau jumătate din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de aproximativ 3 minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.

Administrare perfuzabilă

Doza de 40 mg

Soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute.

Doza de 20 mg

Jumătate din soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.

Doza de 80 mg în bolus

Soluţia reconstituită trebuie administrată într-o perfuzie intravenoasă continuă în decurs de 30 de minute.

Doza de 8 mg/oră

Soluţia reconstituită trebuie administrată într-o perfuzie intravenoasă continuă în decurs de 71,5 ore (calculată la o viteză a perfuziei de 8 mg/oră. Vezi pct. 6.3 pentru perioada de valabilitate a soluţiei reconstituite).

Grupe speciale de pacienţi 2

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Datorită experienţei limitate la pacienţii cu insuficienţă renală severă, administrarea trebuie făcută cu prudenţă la aceşti pacienţi (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

BRGE: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză zilnică maximă de 20 mg esomeprazol (vezi pct. 5.2).

Hemoragie la nivelul ulcerelor: ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, după bolusul iniţial cu doza de 80 mg esomeprazol, poate fi suficientă o perfuzie intravenoasă continuă cu doza de 4 mg/oră cu durata de 71,5 ore (vezi pct. 5.2).

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.

Copii și adolescenți

Doze

Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 şi 18 ani

Tratamentul antisecretor gastric, când terapia orală nu este posibilă.

Pacienţii cărora nu li se poate administra terapie orală pot fi trataţi parenteral o data pe zi, ca parte a perioadei de tratament complet pentru boala de reflux gastro-esofagian - BRGE (vezi dozele în tabelul de mai jos).

În mod normal, tratamentul intravenos este de scurtă durată și transferul la tratamentul oral trebuie făcut cât mai repede posibil.

Dozele intravenoase recomandate pentru esomeprazol

Mod de administrare

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea produsului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Administrare injectabilă

Doza de 40 mg 5 ml din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de cel puţin 3 minute.

Doza de 20 mg 2,5 ml sau jumătate din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de cel puțin 3 minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.

Doza de 10 mg 3 1,25 ml din soluţia reconstituită (8 mg/ml) trebuie administrată ca injecție intravenoasă în decurs de cel puțin 3 minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.

Administrare perfuzabilă

Doza de 40 mg

Soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute.

Doza de 20 mg

Jumătate din soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.

Doza de 10 mg

Un sfert din soluţia reconstituită trebuie administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 până la 30 de minute. Orice soluție neutilizată trebuie aruncată.

cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Efecte ale esomeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Inhibitori ai proteazei
S-a raportat faptul că omeprazolul interacţionează cu unii inhibitori ai proteazei. Importanţa clinică şi
mecanismele din spatele acestor interacţiuni raportate nu este întotdeauna cunoscută. Creşterea pH-ului
gastric în timpul tratamentului cu omeprazol poate modifica absorbţia inhibitorilor proteazei. Alte
mecanisme posibile de interacţiune sunt prin inhibarea CYP2C19.
Pentru atazanavir şi nelfinavir, s-a raportat scăderea valorilor serice la administrarea concomitentă cu
omeprazol, motiv pentru care nu este recomandată administrarea lor concomitentă. Administrarea
concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii
sănătoşi a determinat o reducere substanţială a expunerii la atazanavir (o scădere de aproximativ 75% a
ASC, Cmax şi Cmin). Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului
asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă a omeprazolului (20 mg, o dată pe zi) cu
atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a evidenţiat o scădere de aproximativ 30% a
expunerii la atazanavir faţă de expunerea observată la administrarea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg
fără administrare de omeprazol 20 mg o dată pe zi. Administrarea concomitentă a omeprazolului (40 mg o
dată pe zi) cu nelfinavir a redus valoarea medie a ASC , Cmax şi Cmin pentru nelfinavir cu 36–39% şi
5

valoarea medie a ASC, Cmax şi Cmin pentru metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu 75-92%.
Datorită efectelor farmacodinamice şi proprietăţilor farmacocinetice similare ale omeprazolului şi
esomeprezolului, administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi
pct 4.4) şi cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct 4.3).
Pentru saquinavir (administrat concomitent cu ritonavir) s-a raportat creşterea valorilor serice (80-100%)
în timpul tratamentului concomitent cu omeprazol (40 mg o dată pe zi). Tratamentul cu omeprazol 20 mg
o dată pe zi nu a avut efect asupra expunerii la darunavir (administrat concomitent cu ritonavir) şi
amprenavir (administrat concomitent cu ritonavir). Tratamentul cu esomeprazol 20 mg o dată pe zi nu a
avut efect asupra expunerii la amprenavir (cu sau fără administrare concomitentă de ritonavir).
Tratamentul cu omeprazol 40 mg o dată pe zi nu a avut efect asupra expunerii la lopinavir (administrat
concomitent cu ritonavir).
Metotrexat
Atunci când este administrat împreună cu IPP, la unii pacienţi s-a raportat o creştere a concentraţiilor
plasmatice de metotrexat. Întreruperea temporară a administrării esomeprazolului poate fi luată în
considerare, în cazul administrării de doze mari de metotrexat.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de esomeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a
funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Medicamente cu absorbţie dependentă de pH
Supresia acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol şi alţi IPP poate determina scăderea sau
creşterea absorbţiei medicamentelor cu o absorbţie dependentă de pH-ul gastric. Ca şi în cazul altor
produse medicamentoase care scad aciditatea intra-gastrică, absorbţia medicamentelor precum
ketoconazol, itraconazol şi erlotinib poate scădea, iar absorbţia digoxinei poate creşte în timpul
tratamentului cu esomeprazol. Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg zilnic) şi digoxină, la
subiecţii sănătoşi, a determinat o creştere a biodisponibilităţii digoxinei cu 10% (până la 30% la doi din
zece subiecţi). Toxicitatea digoxinei a fost rareori raportată. Cu toate acestea, este necesară prudenţă când
esomeprazolul este administrat în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea terapeutică a digoxinei
trebuie intensificată.
Medicamente metabolizate de către enzima CYP2C19
Esomeprazolul inhibă CYP2C19, enzima principală implicată în metabolizarea esomeprazolului. Prin
urmare, când esomeprazolul este administrat concomitent cu medicamente metabolizate de către enzima
CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram, imipramină, clomipramină, fenitoină, etc., concentraţiile
plasmatice ale acestor medicamente pot creşte şi poate fi necesară o reducere a dozei. Nu au fost realizate
studii de interacţiune in vivo cu doze mari în regim intravenos (80 mg+8 mg/oră). Efectul esomeprazolului
asupra medicamentelor metabolizate de CYP2C19 poate fi mai pronunţat în timpul acestui regim, iar
pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru reacţiile adverse în timpul perioadei de 3 zile de tratament
intravenos.
Diazepam
Administrarea orală concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat o scădere cu 45% a clearance-ului
diazepamului, substrat al CYP2C19.
Fenitoina
Administrarea orală concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 13% a concentraţiilor
plasmatice minime ale fenitoinei, la pacienţii epileptici. Se recomandă monitorizarea concentraţiilor
plasmatice ale fenitoinei când tratamentul cu esomeprazol este iniţiat sau întrerupt.
6

Voriconazol
Omeprazol (40 mg o dată pe zi) a crescut Cmax şi ASCτ a voriconazolului (un substrat CYP2C19) cu 15%,
respectiv 41%.
Cilostazol
Omeprazolul, ca şi esomeprazolul, acţionează ca inhibitor al CYP2C19. Într-un studiu încrucişat,
omeprazolul administrat în doze de 40 mg la pacienţii sănătoşi, a determinat creşterea C max şi ASC a
cilostazolului cu 18% şi respectiv cu 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi activi, cu 29%, respectiv
cu 69%.
Cisaprida
La voluntarii sănătoşi, administrarea orală concomitentă a 40 mg esomeprazol cu cisapridă, a determinat o
creştere cu 32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o prelungire cu
31% a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2), dar nu şi o creştere semnificativă a
concentraţiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea uşoară a intervalului QTc observată după
administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost prelungită suplimentar când cisaprida s-a administrat
concomitent cu esomeprazol.
Warfarina
Administrarea orală concomitentă a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină în cadrul unui
studiu clinic, a arătat că timpii de coagulare se aflau în intervalul valorilor normale. Totuşi, după punerea
pe piaţă a medicamentului, în timpul tratamentului concomitent, au fost raportate câteva cazuri izolate de
INR crescut, semnificative din punct de vedere clinic. Se recomandă monitorizarea pacienţilor la iniţierea
şi întreruperea tratamentului concomitent cu esomeprazol, pe parcursul tratamentului cu warfarină sau cu
alţi derivaţi de cumarină.
Clopidogrel
Rezultatele din studiile clinice la indivizii sănătoşi au evidenţiat interacţiuni farmacocinetice
(FC)/farmacodinamice (FD) între clopidogrel (300 mg ca doză de iniţiere urmată de 75 mg/zi doză de
întreţinere) şi esomeprazol (40 mg zilnic pe cale orală) determinând scăderea expunerii la metabolitul
activ al clopidogrelului în medie cu 40% şi o scădere în medie a inhibării plachetare maxime (induse de
ADP) cu 14%.
Într-un studiu clinic la indivizi sănătoşi, s-a înregistrat o scădere de aproximativ 40% a expunerii la
metabolitul activ al clopidogrelului atunci când combinaţia în doză fixă de esomeprazol 20 mg + acid
acetilsalicilic 81 mg a fost administrată împreună cu clopidogrel, comparativ cu clopidogrel administrat
singur. Cu toate acestea nivelul maxim de inhibare a agregării plachetare (ADP indusă) la aceşti indivizi a
fost acelaşi la ambele grupe de pacienţi.
S-au raportat date neconcordante cu privire la implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni farmacocinetice
(FC)/farmacodinamice (FD) din punct de vedere al evenimentelor cardiovasculare majore atât din studii
observaţionale, cât şi din studiile clinice. Ca o măsură de precauţie, nu se recomandă administrarea
concomitentă cu clopidogrel.
Medicamente investigate fără interacţiuni relevante clinic
Amoxicilina şi chinidina
S-a demonstrat că esomeprazolul nu are efecte relevante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii
amoxicilinei sau chinidinei.
Naproxen sau rofecoxib
Studiile care au evaluat administrarea concomitentă a esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib nu au
identificat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic în timpul studiilor pe termen scurt.
7

Efecte ale altor medicamente asupra parametrilor farmacocinetici ai esomeprazolului
Medicamente inhibitoare ale CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Esomeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă de
esomeprazol şi claritromicină (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP3A4, a determinat dublarea
expunerii la esomeprazol (ASC). Administrarea concomitentă a esomeprazolului şi a unui inhibitor mixt al
CYP2C19 şi CYP3A4 poate determina mai mult decât dublarea expunerii la esomeprazol. Voriconazolul,
inhibitor al CYP2C19 şi CYP3A4 creşte ASCτ a omeprazolului cu 280%. O ajustare a dozei de
esomeprazol nu este, în general, necesară în niciuna dintre aceste situaţii. Cu toate acestea, ajustarea dozei
trebuie avută în vedere la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi dacă tratamentul pe termen lung este
indicat.
Medicamente inductoare ale CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Medicamente cunoscute pentru efectul inductor asupra CYP2C19 sau CYP3A4 sau asupra ambelor (cum
ar fi rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de esomeprazol prin
creşterea metabolizării esomeprazolului.
Copii și adolescenți
Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă,
adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Medicul dumneavoastră va decide dacă puteţi să luaţi Esomeprazol Rompharm în acest timp.
Nu se cunoaşte dacă Esomeprazol Rompharm trece în laptele uman. Prin urmare, nu trebuie să luaţi
Esomeprazol Rompharm dacă alăptaţi.