Fișă tehnică · Esculap 20 mg, comprimate filmate

Doze

În general, doza recomandată este de 10 mg, administrată înainte de activitatea sexuală anticipată şi indiferent de ingestia de alimente.

La pacienţii la care doza de 10 mg nu produce un efect adecvat, se poate încerca administrarea a 20 mg. Medicamentul se poate administra cu cel puţin 30 minute înainte de activitatea sexuală.

Frecvenţa maximă recomandată pentru administrare este o dată pe zi.

Doza de 20 mg este destinată utilizării înaintea activităţii sexuale anticipate şi nu este recomandată pentru administrare zilnică continuă.

La pacienţii care anticipează o utilizare frecventă a Esculap (de exemplu cel puţin de două ori pe săptămână), în funcţie de alegerea pacientului şi decizia medicului, poate fi considerat adecvat un regim de administrare zilnică de Esculap în doze mici. La aceşti pacienţi doza recomandată este de 5 mg o dată pe zi, administrată la aproximativ acelaşi moment al zilei. În funcţie de tolerabilitatea individuală, doza poate fi scăzută la 2,5 mg pe zi.

Oportunitatea regimului de administrare zilnică continuă trebuie reevaluată periodic.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţii vârstnici

Nu sunt necesare modificări ale dozelor la pacienţii vârstnici.

Insuficienţă renală

Nu sunt necesare modificări ale dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă doza maximă recomandată este de 10 mg. Administrarea zilnică a tadalafilului nu este recomandată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică

Doza recomandată de tadalafil este de 10 mg administrată cu sau fără alimente, înainte de activitatea sexuală anticipată. Există date clinice limitate referitoare la siguranţa tadalafil la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Clasa Child-Pugh C); dacă este prescris, medicul va trebui să facă o evaluare individuală atentă a raportului risc/beneficiu. Nu există informaţii referitoare la administrarea unor doze mai mari de 10 mg tadalafil la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Administrarea zilnică nu a fost evaluată la pacienţii cu insuficienţă hepatică; prin urmare, dacă este necesar, medicul va face o evaluare individuală atentă a raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Diabet zaharat

La pacienţii diabetici nu sunt necesare ajustări ale dozelor.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea tadalafilului la copii și adolescenți nu au fost încă stabilite. Datele existente momentan sunt descrise la pct. 5.1.

Nu există date relevante pentru administrarea tadalafilului în tratamentul disfuncţiei erectile la copii şi adolescenţi.

Mod de administrare

Administrare pe cale orală.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
S-au efectuat studii clinice privind interacţiunile cu doze de 10 mg şi/sau 20 mg tadalafil, aşa cum este
prezentat mai jos. În studiile clinice privind interacţiunile în care a fost utilizată numai doza de 10 mg
tadalafil, nu pot fi complet excluse interacţiunile relevante clinic la doze mai mari.
Efectele altor substanţe asupra tadalafilului

Inhibitori ai citocromului P450
Tadalafilul este metabolizat în principal de către CYP3A4. Ketoconazolul (200 mg zilnic), un inhibitor
selectiv al CYP3A4, a crescut ASC a tadalafilului (10 mg) de 2 ori şi Cmax cu 15% faţă de valorile ASC
şi Cmax pentru tadalafilul administrat în monoterapie. Ketoconazolul (400 mg zilnic) a crescut ASC a
tadalafilului (20 mg) de 4 ori şi Cmax cu 22%. Ritonavirul, un inhibitor de protează (200 mg de două ori
pe zi), care inhibă CYP3A4, CYP2C9, CYP2C19 şi CYP2D6, a crescut ASC a tadalafilului (20 mg) de
2 ori, fără modificarea Cmax. Deşi nu au fost studiate interacţiuni specifice, administrarea concomitentă
de alţi inhibitori de protează, cum este saquinavir, precum şi alţi inhibitori ai CYP3A4, cum sunt
eritromicina, claritromicina, itraconazolul şi sucul de grapefruit trebuie făcută cu prudenţă, fiind de
aşteptat să crească valoarea concentraţiilor plasmatice ale tadalafilului (vezi pct. 4.4). În consecinţă, este
posibil ca incidenţa reacţiilor adverse prezentate la pct. 4.8 să crească.
Transportori
Nu se cunoaşte rolul transportorilor (de exemplu glicoproteina-P) în distribuţia tadalafilului. Astfel,
există posibilitatea interacţiunilor medicamentoase mediate prin inhibarea transportorilor.
Substraturi de glicoproteină P (de exemplu, digoxină)
Tadalafilul (40 mg o dată pe zi) nu a avut efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii digoxinei.
Inductori ai citocromului P450
Un inductor al CYP3A4, rifampicina, a redus ASC a tadalafilului cu 88% faţă de valorile ASC ale
tadalafilului administrat în monoterapie (10 mg). Se poate anticipa că această expunere scăzută va reduce
eficacitatea tadalafilului; magnitudinea scăderii eficacităţii este necunoscută. De asemenea, este de
aşteptat ca administrarea concomitentă a altor inductori ai CYP3A4 cum sunt fenobarbitalul, fenitoina şi
carbamazepina, să scadă concentraţiile plasmatice ale tadalafilului.
Efectele tadalafilului asupra altor medicamente
Nitraţi
În studiile clinice, tadalafil (5 mg, 10 mg şi 20 mg) a intensificat efectele hipotensive ale nitraţilor. De
aceea, administrarea Esculap la pacienţii care utilizează orice formă de nitrat organic este contraindicată
(vezi pct. 4.3). Rezultatele unui studiu clinic efectuat la 150 pacienţi la care s-au administrat zilnic doze
de 20 mg tadalafil timp de 7 zile şi 0,4 mg nitroglicerină sublingual la momente diferite, au evidenţiat că
interacţiunea celor două medicamente a persistat peste 24 ore, dar nu a mai fost detectabilă la 48 ore după
ultima doză de tadalafil. Cu toate acestea, la un pacient la care se prescrie orice doză de Esculap şi la care
administrarea nitraţilor este absolut necesară datorită unei afecţiuni potenţial letale, sunt necesare cel
puţin 48 ore de la administrarea ultimei doze de Esculap înainte de a lua în considerare administrarea
nitraţilor. În aceste cazuri, nitraţii trebuie administraţi numai sub strictă supraveghere medicală şi cu
monitorizare hemodinamică adecvată.
Medicamente antihipertensive (inclusiv blocante ale canalelor de calciu)
Administrarea concomitentă de doxazosin (4 şi 8 mg zilnic) şi tadalafil (5 mg în doză zilnică şi 20 mg ca
doză unică) creşte semnificativ efectul hipotensor al acestui alfa-blocant. Acest efect durează cel puţin
douăsprezece ore şi poate fi simptomatic, incluzând sincopă. Prin urmare, această asociere nu este
recomandată (vezi pct. 4.4).
În studiile de interacţiune efectuate la un număr limitat de voluntari sănătoşi, aceste efecte nu au fost
raportate la administrarea de alfuzosin sau de tamsulosin. Cu toate acestea, este necesară prudenţă atunci
când se utilizează tadalafil la pacienţii care urmează tratament cu oricare alfa-blocant, şi în mod special
la vârstnici. Tratamentele trebuie iniţiate cu doza minimă şi ajustate progresiv.

În studiile de farmacologie clinică s-a examinat potenţialul tadalafilului de a creşte efectele hipotensive
ale medicamentelor antihipertensive. S-au studiat clasele majore de medicamente antihipertensive,
incluzând blocantele canalelor de calciu (amlodipină), inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
(ECA) (enalapril), blocantele receptorilor beta-adrenergici (metoprolol), diureticele tiazidice
(bendrofluazidă) şi blocantele receptorilor angiotensinei II (diferite tipuri şi doze, singuri sau în asociere
cu tiazide, blocante ale canalelor de calciu, blocante beta-adrenergice şi/sau alfa-adrenergice). Tadalafilul
(în doză de 10 mg, cu excepţia studiilor cu blocante ale receptorilor angiotensinei II şi cu amlodipină, în
care s-a administrat o doză de 20 mg) nu a interacţionat semnificativ clinic cu nici una dintre aceste clase.
Într-un alt studiu de farmacologie clinică, tadalafilul (20 mg) a fost evaluat în asociere cu până la patru
clase de antihipertensive. La pacienţii care utilizau mai multe antihipertensive, modificările valorilor
tensiunii arteriale determinate în ambulator păreau a fi corelate cu gradul de control al tensiunii arteriale.
În acest sens, la pacienţii cu un control adecvat al tensiunii arteriale, scăderea tensiunii arteriale a fost
minimă, fiind similară cu cea observată la pacienţii sănătoşi. La pacienţii cu control inadecvat al tensiunii
arteriale, scăderea tensiunii arteriale a fost mai mare, aceasta nefiind însă asociată cu simptome de
hipotensiune arterială la majoritatea pacienţilor. La pacienţii care au primit concomitent medicamente
antihipertensive, tadalafil 20 mg poate să inducă o scădere a tensiunii arteriale, care în general (cu
excepţia blocantelor alfa-adrenergice - vezi mai sus), este minoră şi puţin probabil relevantă clinic.
Analiza datelor unui studiu clinic de fază 3 nu a evidenţiat nicio diferenţă a evenimentelor adverse la
pacienţii care au utilizat tadalafil cu sau fără medicaţie antihipertensivă. Cu toate acestea, pacienţii trebuie
să primească recomandările clinice corespunzătoare cu privire la o posibilă scădere a tensiunii arteriale
atunci când sunt trataţi cu medicamente antihipertensive.
Riociguat
Studiile preclinice au arătat un efect suplimentar de reducere a tensiunii arteriale în cazul administrării
concomitente de inhibitori ai PDE5 cu riociguat. În cadrul studiilor clinice, riociguat a determinat o
creştere a efectelor hipotensoare ale inhibitorilor de PDE5. În cadrul populaţiei studiate nu s-a evidenţiat
niciun efect favorabil clinic al acestei administrări concomitente. Administrarea concomitentă de
riociguat cu inhibitori ai PDE5, inclusiv tadalafil, este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Inhibitori 5 alfa-reductază
Într-un studiu clinic care a comparat tadalafil 5 mg administrat concomitent cu finasteridă 5 mg cu
placebo plus finasteridă 5 mg în ameliorarea simptomelor HBP nu au fost identificate reacţii adverse noi.
Cu toate acestea, deoarece nu a fost efectuat un studiu formal de interacţiune medicament-medicament
care să evalueze efectele tadalafilului cu inhibitorii 5 alfa-reductază (5-IAR) este necesară prudenţă la
administrarea concomitentă de tadalafil cu 5-IAR.
Substraturi ale CYP1A2 (de exemplu, teofilina)
Când tadalafil 10 mg a fost administrat cu teofilină (inhibitor neselectiv al fosfodiesterazei) într un studiu
de farmacologie clinică, nu s-a evidenţiat nicio interacţiune farmacocinetică. Singurul efect
farmacodinamic a fost o mică creştere a frecvenţei cardiace (3,5 bpm). Cu toate că acest efect este minor
şi nu a avut o semnificaţie clinică în acest studiu, el trebuie luat în considerare în cazul administrării
concomitente a acestor medicamente.
Etinilestradiol și Terbutalină
O creştere a ASC şi a Cmax, similară celei a etinilestradiolului, poate fi aşteptată şi la administrarea orală
a terbutalinei, probabil datorită inhibării acţiunii de sulfatare de către tadalafil. Relevanţa clinică a acestui
fapt este incertă.
Alcool etilic

Concentraţiile alcoolului etilic (media alcoolemiilor maxime 0,08%) nu au fost afectate în cazul
administrării concomitente de tadalafil (10 mg sau 20 mg). În plus, nu s-au constatat modificări ale
concentraţiei plasmatice a tadalafilului la 3 ore după administrarea concomitentă de alcool etilic.
Alcoolul etilic a fost administrat într-un mod care să crească la maximum viteza absorbţiei digestive
(repaus alimentar nocturn şi încă 2 ore după administrarea alcoolului etilic). Tadalafil (20 mg) nu a
crescut valoarea medie a scăderilor tensiunii arteriale determinate de alcoolul etilic (0,7 g/kg sau
aproximativ 180 ml alcool 40% [vodcă] pentru un bărbat de 80 kg) dar, la unii subiecţi, s-au observat
ameţeală în ortostatism şi hipotensiune arterială ortostatică. Când tadalafil a fost administrat cu doze mai
mici de alcool (0,6 g/kg) nu s-a observat hipotensiune arterială, iar ameţeala a apărut cu o frecvenţă
similară cazurilor în care s-a administrat doar alcool etilic. Efectul alcoolului etilic asupra funcţiei
cognitive nu a fost crescut de tadalafil (10 mg).
Medicamente metabolizate de izoenzimele citocromului P450
Nu este de aşteptat ca tadalafil să determine inhibiţia sau inducţia semnificativă clinic a clearance-ului
medicamentelor metabolizate de izoenzimele CYP450. Studiile au confirmat că tadalafil nu inhibă sau
induce izoenzimele CYP450, incluzând CYP3A4, CYP1A2, CYP2D6, CYP2E1, CYP2C9 şi CYP2C19.
Substraturi ale CYP2C9 (de exemplu, R-warfarina)
Tadalafil (10 mg şi 20 mg) nu a avut efect semnificativ clinic asupra expunerii (ASC) la S-warfarină sau
R-warfarină (substrat CYP2C9) şi nici nu a afectat modificările timpului de protrombină induse de către
warfarină.
Acid acetilsalicilic
Tadalafil (10 mg şi 20 mg) nu a potenţat creşterea timpului de sângerare determinată de acidul
acetilsalicilic.
Medicamente antidiabetice
Nu s-au efectuat studii specifice de interacţiune cu medicamente antidiabetice.

, sarcina şi alăptarea
Esculap nu est indicat să fie utilizat de către femei.
Sarcina
Există date limitate privind utilizarea tadalafil la femeile gravide. Studiile la animale nu indică existenţa
unor efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrio-fetale, parturiţiei sau al
dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Ca o măsură de precauţie, este de preferat ca utilizarea tadalafil în
timpul sarcinii să fie evitată.
Alăptarea
Datele farmacodinamice/toxicologice de la animale au evidenţiat excreţia tadalafilului în lapte. Riscul
asupra copilului alăptat nu poate fi exclus. Esculap nu trebuie utlizat în timpul alăptării.
Fertilitatea
La câini au fost observate efecte care puteau să indice afectarea fertilităţii. Două studii clinice realizate
ulterior sugerează că acest efect este puţin probabil la om, deşi la unii bărbaţi a fost observată reducerea
concentraţiei spermei (vezi pct. 5.1 şi 5.3).