Fișă tehnică · Erexil® forte 50 mg, comprimate filmate

Doze

Administrare la adulți

Doza recomandată este de 50 mg, după cum este necesar, cu aproximativ o oră înainte de activitatea sexuală. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi ridicată la 100 mg sau poate fi scăzută la 25 mg. Doza maximă recomandată este de 100 mg. Frecvența maximă recomandată de administrare este o dată pe zi. Dacă sildenafil este administrat în timpul mesei, debutul activității poate fi întârziat în comparație cu situația în care este administrat în condiții de repaus alimentar (vedeți punctul 5.2).

Grupuri speciale de pacienți

Pacienți vârstnici

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienții vârstnici (≥ 65 de ani).

Pacienți cu insuficiență renală

Recomandările de administrare descrise în secțiunea „Administrare la adulți” se aplică pacienților cu insuficiență renală ușoară până la moderată (clearance-ul creatininei = 30-80 mL/min). Deoarece clearance-ul sildenafilului este scăzut la pacienții cu insuficiență renală severă (clearanceul creatininei <30 mL/min), trebuie luată în considerare o doză de 25 mg. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi ridicată treptat la 50 mg până la 100 mg, după necesitate.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Deoarece la pacienţii cu insuficienţă hepatică (de exemplu ciroză) clearance-ul sildenafilului este scăzut, trebuie luată în considerare o doză iniţială de 25 mg de sildenafil. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi ridicată treptat la 50 mg de sildenafil și până la 100 mg de sildenafil, dacă este necesar.

Copii şi adolescenţi

Sildenafil nu este indicat persoanelor cu vârsta sub 18 ani.

Administrare la pacienții tratați cu alte medicamente

Cu excepția ritonavirului, situaţie în care nu se recomandă administrarea concomitentă a sildenafilului ( vedeți punctul 4.4), la pacienţii care utilizează concomitent inhibitori ai CYP3A4 (vedeți punctul 4.5) trebuie luată în considerare administrarea unei doze iniţiale de 25 mg de sildenafil.

Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale la pacienţii trataţi cu alfa-blocante, pacienţii trebuie să fie stabilizaţi sub tratamentul cu alfa-blocante înainte de a începe tratamentul cu sildenafil. În plus, trebuie luată în considerare iniţierea tratamentului cu sildenafil cu o doză de 25 mg (vedeți punctul 4.4 şi 4.5).

Modul de administrare

Pentru utilizare orală.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra sildenafilului:
Studii in vitro:
Metabolizarea sildenafilului este mediată în principal de citocromul P450 (CYP) prin intermediul
izoenzimelor 3A4 (calea principală) şi 2C9 (calea secundară). De aceea, inhibitorii acestor
izoenzime pot reduce clearance-ul sildenafilului, iar inductorii lor pot creşte clearance-ul
sildenafilului.
Studii in vivo
Datele farmacocinetice ale populaţiei din studiile clinice au evidenţiat o reducere a clearance-ului
sildenafilului atunci când acesta este administrat concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4
(cum sunt ketoconazol, eritromicină, cimetidină). Deşi nu s-a înregistrat o creştere a incidenţei
evenimentelor adverse la aceşti pacienţi, în cazul administrării concomitente cu inhibitori ai
izoenzimei CYP3A4, trebuie luată în considerare utilizarea unei doze iniţiale de sildenafil de 25 mg.
La starea de echilibru, administrarea concomitentă de ritonavir (în doză de 500 mg de două ori pe
zi), un inhibitor al proteazei HIV, care este şi un inhibitor puternic al citocromului P450, cu
sildenafil (în doză unică de 100 mg), a determinat creşterea cu 300% (de 4 ori) a Cmax a
sildenafilului şi creşterea cu 1,000% (de 11 ori) a ASC (aria de sub curba concentraţiei în funcţie de
timp) pentru sildenafil. La 24 ore, concentraţia plasmatică de sildenafil a fost încă de aproximativ
200 ng/mL, comparativ cu concentraţia plasmatică de 5 ng/mL observată în cazul în care
sildenafilul a fost administrat separat. Această constatare este în concordanţă cu efectele marcate ale
ritonavirului asupra unui spectru larg de substraturi ale citocromului P450. Sildenafilul nu a
influenţat farmacocinetica ritonavirului. Pe baza acestor date farmacocinetice rezultă că
administrarea concomitentă de sildenafil şi ritonavir nu este recomandată (vedeți punctul 4.4) şi că
în niciun caz doza maximă de sildenafil nu trebuie să depăşească 25 mg într-un interval de timp de
48 ore.
La starea de echilibru, administrarea concomitentă de saquinavir (în doză de 1200 mg de trei ori pe
zi), un alt inhibitor al proteazei HIV şi al izoenzimei CYP3A4, cu sildenafil (în doză unică de 100
mg) a determinat creşterea cu 140% a Cmax a sildenafilului şi cu 210% a ASC pentru sildenafil.

Sildenafilul nu a influenţat farmacocinetica saquinavirului (vedeți punctul 4.2). Este posibil ca
inhibitori mai puternici ai CYP3A4 cum sunt ketoconazolul şi itraconazolul să aibă efecte mai
importante.
La starea de echilibru, atunci când sildenafilul a fost administrat în doza unică de 100 mg
concomitent cu eritromicină (în doză de 500 mg de două ori pe zi, timp de 5 zile), un inhibitor
moderat al CYP3A4, s-a înregistrat o creştere cu 182% a expunerii sistemice la sildenafil (ASC).
La voluntarii sănătoşi de sex masculin nu s-a înregistrat niciun efect al azitromicinei (la doza de 500
mg pe zi, timp de 3 zile) asupra ASC, Cmax, Tmax, constantei vitezei de eliminare sau timpului
consecutiv de înjumătăţire plasmatică ale sildenafilului sau al principalilor metaboliţi circulanţi. La
voluntarii sănătoşi, cimetidina (800 mg), un inhibitor al citocromului P450 şi un inhibitor nespecific
al CYP3A4, atunci când a fost administrată concomitent cu sildenafilul (50 mg) a determinat o
creştere cu 56% a concentraţiei plasmatice de sildenafil.
Sucul de grepfruit este un inhibitor slab al CYP3A4, implicat în metabolizarea de la nivelul
peretelui intestinal şi poate duce la o creştere mică a concentraţiei plasmatice de sildenafil.
Dozele unice de antiacide (hidroxid de magneziu/hidroxid de aluminiu) nu au influenţat
biodisponibilitatea sildenafilului.
Deşi nu au fost realizate studii specifice de interacţiune cu toate medicamentele, studiile de
farmacocinetică ale populaţiei au demonstrat că farmacocinetica sildenafilului nu a fost influenţată
de administrarea concomitentă de inhibitori ai CYP2C9 (cum sunt tolbutamida, warfarina,
fenitoina), inhibitori ai CYP2D6 (cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei,
antidepresivele triciclice), tiazide şi diuretice înrudite, diuretice de ansă sau diuretice care
economisesc potasiul, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, blocante ale canalelor de
calciu, antagonişti ai receptorilor beta-adrenergici sau inductori ai metabolizării CYP450 (cum sunt
rifampicina, barbituricele). Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoşi de sex masculin,
administrarea concomitentă de sildenafil cu antagonistul de endotelină, bosentan (inductor al
CYP3A4 [moderat], CYP2C9 şi posibil al CYP2C19), după obţinerea stării de echilibru pentru
bosentan (125 mg de două ori pe zi) şi pentru sildenafil (80 mg de 3 ori pe zi), a determinat scăderi
de 62,6% şi 55,4% ale ASC şi respectiv Cmax pentru sildenafil. Astfel, este de aşteptat ca
administrarea concomitentă de inductori puternici ai CYP3A4, cum este rifampicina, să determine
scăderi mai mari ale concentraţiilor plasmatice de sildenafil.
Nicorandil este un hibrid între un activator al canalelor de potasiu şi nitrat. Datorită prezenţei
nitratului în compoziţie, este posibilă interacţiunea puternică cu sildenafilul.
Efectele sildenafilului asupra altor medicamente
Studii in vitro:
Sildenafilul este un inhibitor slab al izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4 (CI50 > 150
μM) ale citocromului P450. Luând în considerare concentraţiile plasmatice maxime ale sildenafil
de aproximativ 1 μM realizate după administrarea dozelor recomandate, este puţin probabil ca
Sildenafilul să modifice clearance–ul substraturilor acestor izoenzime.
Nu sunt disponibile date privind interacţiunile medicamentoase dintre sildenafil şi inhibitorii
nespecifici de fosfodiesteraze, cum sunt teofilina sau dipiridamolul.
Studii in vivo:
În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxid nitric/guanozin monofosfat
ciclic (GMPc) (vedeți punctul 5.1), s-a demonstrat că acesta potenţează efectele hipotensoare ale

nitraţilor şi, de aceea, este contraindicată administrarea concomitentă a sildenafilului cu donori de
oxid nitric sau cu orice forme de nitraţi (vedeți punctul 4.3).
Riociguatul: Studiile preclinice au arătat un efect de scădere a tensiunii arteriale sistemice aditive
atunci când inhibitorii PDE5 au fost combinați cu riociguat. În studiile clinice, riociguatul s-a
dovedit a crește efectele hipotensive ale inhibitorilor PDE5. Nu a existat nicio dovadă a efectului
clinic favorabil al combinării la populația studiată. Este contraindicată utilizarea concomitentă de
riociguat cu inhibitori PDE5, inclusiv sildenafil (vedeți punctul 4.3).
Administrarea concomitentă de sildenafil la pacienţii trataţi cu alfa-blocanți poate determina la unii
pacienţi susceptibili hipotensiune arterială simptomatică. Aceasta este mai probabil să apară în
primele 4 ore după administrarea dozei de sildenafil (vedeți punctele 4.2 şi 4.4). În 3 studii de
interacţiune medicamentoasă specifică, alfa-blocantul doxazosin (4 mg şi 8 mg) şi sildenafilul (25
mg, 50 mg sau 100 mg) au fost administrate concomitent pacienţilor cu hipertrofie benignă de
prostate (HBP), stabilizaţi hemodinamic sub tratamentul cu doxazosin. La aceste grupe de pacienţi
incluşi în studiu au fost observate reduceri suplimentare medii ale tensiunii arteriale în clinostatism
de 7/7 mmHg, 9/5 mmHg şi, respectiv 8/4 mmHg precum şi reduceri suplimentare medii ale
tensiunii arteriale în ortostatism de 6/6 mmHg, 11/4 mmHg şi, respectiv 4/5 mmHg. În cazul
administrării concomitente de sildenafil şi doxazosin la pacienţii stabilizaţi hemodinamic prin
tratamentul cu doxazosin, au fost raportate ocazional cazuri de hipotensiune arterială simptomatică.
Aceste raportări au inclus ameţeli şi stare de confuzie, dar nu şi sincopă.
Nu a fost observată nicio interacţiune semnificativă atunci când sildenafilul (50 mg) a fost
administrat concomitent cu tolbutamidă (250 mg) sau warfarină (40 mg), ambele fiind metabolizate
prin intermediul CYP2C9.
Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat acţiunea acidului acetilsalicilic (150 mg) de creştere a timpului de
sângerare.
Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat efectele hipotensoare ale alcoolului etilic la voluntarii sănătoşi,
cu media alcoolemiilor maxime de 80 mg/dl.
S-a demonstrat că nu există nicio diferenţă privind profilul reacţiilor adverse în cazul în care se
administrează sildenafil la pacienţii trataţi cu un medicament antihipertensiv aparţinând uneia din
următoarele clase - diuretice, beta-blocante, inhibitori ai ECA, antagonişti ai angiotensinei II,
antihipertensive cu acţiune vasodilatatoare periferică sau centrală, blocante ale canalelor de calciu şi
ale receptorilor alfa-adrenergici, comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo. Într-un
studiu de interacţiune specifică, în care au fost incluşi pacienţi hipertensivi trataţi cu amlodipină
cărora li s-a administrat concomitent sildenafil (100 mg) s-a observat o reducere suplimentară a
tensiunii arteriale sistolice în clinostatism de 8 mmHg. Scăderea suplimentară a tensiunii arteriale
diastolice a fost de 7 mmHg. Aceste reduceri suplimentare ale tensiunii arteriale au fost similare cu
cele observate în cazul administrării de sildenafil separat la voluntari sănătoşi (vedeți punctul 5.1).
La starea de echilibru, sildenafilul (100 mg) nu a influenţat farmacocinetica inhibitorilor proteazei
HIV, saquinavir şi ritonavir, ambele substanţe active fiind substraturi ale CYP3A4.
La voluntarii sănătoşi de sex masculin, la starea de echilibru (80 mg de trei ori pe zi), administrarea
de sildenafil a determinat o creştere de 49,8% a ASC a bosentanului şi o creştere de 42% a C max a
bosentanului (125 mg de două ori pe zi).
Adăugarea unei doze unice de sildenafil la sacubitril/valsartan la pacienții cu hipertensiune
arterială în stare stabilă a fost asociată cu o reducere semnificativ mai mare a tensiunii arteriale

comparativ cu administrarea de sacubitril/valsartan în monoterapie. Prin urmare, se recomandă
prudență atunci când se inițiază tratamentul cu sildenafil la pacienții tratați cu
sacubitril/valsartan.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Erexil forte nu este destinat utilizării de către femei.