Fișă tehnică · Entecoliv 1 mg, comprimate filmate

Terapia trebuie iniţiată de un medic specializat în tratamentul infecţiei hepatice cronice de tip B.

Doze

Boală hepatică compensată

Pacienţi netrataţi anterior cu nucleozide: doza recomandată la adulţi este 0,5 mg o dată pe zi, cu sau fără alimente.

Pentru pacienţii care nu răspund la tratament cu lamivudină (de exemplu: cu dovezi de viremie în timpul tratamentului cu lamivudină sau cu evidenţierea rezistenţei la lamivudină [mutaţii rLVD]) (vezi pct. 4.4 şi 5.1): doza recomandată la adulţi este de 1 mg în priză unică zilnică, care trebuie administrată în condiţii de repaus alimentar (cu mai mult de 2 ore înainte şi cu mai mult de 2 ore după o masă) (vezi pct. 5.2). În prezenţa mutaţiilor rLVD, utilizarea entecavir în asociere cu un al doilea medicament antiviral (care nu are rezistenţă încrucişată la lamivudină sau entecavir) trebuie considerată preferabilă monoterapiei cu entecavir (vezi pct. 4.4).

Boală hepatică decompensată

Doza recomandată pentru pacienţii adulţi cu boală hepatică decompensată este de 1 mg o dată pe zi, care trebuie luată fără alimente (cu mai mult de 2 ore înainte de şi cu mai mult de 2 ore după masă) (vezi pct. 5.2). Pentru pacienţii cu hepatită B care nu răspund la tratamentul cu lamivudină, vezi pct. 4.4 şi 5.1.

Durata tratamentului

Durata optimă a tratamentului nu se cunoaşte. Întreruperea tratamentului poate fi luată în considerare în următoarele cazuri:

• La pacienţii adulţi cu AgHBe pozitiv, tratamentul trebuie administrat cel puţin până la 12 luni după obţinerea seroconversiei HBe (dispariţia AgHBe şi a ADN VHB cu evidenţierea anticorpilor anti-HBe în două probe serice consecutive recoltate la interval de cel puţin 3-6 luni), până la seroconversia HBs sau până la pierderea eficacităţii (vezi pct. 4.4).

• La pacienţii adulţi cu AgHBe negativ, tratamentul trebuie administrat cel puţin până la seroconversia HBs sau până la apariţia unei dovezi de pierdere a eficacităţii. În cazul tratamentelor cu durată mai mare de 2 ani, se recomandă reevaluarea periodică pentru a dovedi că utilizarea în continuare a terapiei stabilite este adecvată pentru pacient.

La pacienţii cu boală hepatică decompensată sau ciroză, nu se recomandă întreruperea tratamentului.

Copii şi adolescenţi

Pentru o doză corespunzătoare la copii și adolescenți, este disponibil Entecoliv 0,5 mg comprimate filmate.

Decizia de iniţiere a tratamentului la pacienţi copii şi adolescenţi trebuie să se bazeze pe o analiză atentă a necesităţilor individuale ale pacientului cu referire la recomandările actuale de tratament la această grupă de pacienţi, inclusiv valoarea datelor histologice iniţiale. Beneficiile supresiei virusologice pe termen lung cu tratament continuu trebuie evaluate comparativ cu riscul asociat tratamentului prelungit, inclusiv apariţia virusului hepatitic B rezistent la tratament.

Concentraţiile serice ale ALT trebuie să fie persistent crescute timp de cel puţin 6 luni înainte de iniţierea tratamentului la pacienţii copii şi adolescenţi cu boală hepatică compensată ca urmare a hepatitei cronice B cu AgHBe pozitiv; şi, respectiv, timp de cel puţin 12 luni la pacienţii cu AgHBe negativ.

La pacienţii copii şi adolescenţi cu greutatea corporală de cel puţin 32,6 kg trebuie să se administreze un comprimat de 0,5 mg sau 10 ml (0,5 mg) de soluţie orală, o dată pe zi, cu sau fără alimente. Soluţia orală trebuie utilizată la pacienţii cu greutatea corporală sub 32,6 kg.

Durata tratamentului la pacienţii copii şi adolescenţi

Durata optimă a tratamentului nu este cunoscută. Conform ghidurilor actuale de tratament la copii şi adolescenţi, întreruperea tratamentului poate fi luată în considerare după cum urmează:

• La pacienţii copii şi adolescenţi cu AgHBe pozitiv, tratamentul trebuie administrat timp de cel puţin 12 luni după obţinerea ADN VHB nedetectabil şi a seroconversiei AgHBe (dispariţia AgHBe şi depistarea anticorpilor anti-HBe la testarea a două probe serice consecutive efectuată la interval de minimum 3-6 luni) sau până la seroconversia HBs sau pierderea eficacităţii. Concentraţiile serice ale ALT şi ADN VHB trebuie determinate periodic după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4).

• La pacienţii copii şi adolescenţi cu AgHBe negativ, tratamentul trebuie administrat până la seroconversia HBs sau până când există dovezi de pierdere a eficacităţii.

Nu a fost studiat profilul farmacocinetic la pacienţii copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală sau hepatică.

Vârstnici: nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. Doza trebuie ajustată în conformitate cu funcţia renală a pacientului (vezi doza recomandată în caz de insuficienţă renală şi pct. 5.2).

Sexul şi rasa: nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de sex sau rasă.

Insuficienţă renală: clearance-ul entecavirului scade o dată cu scăderea clearance-ului creatininei (vezi pct. 5.2). Ajustarea dozei este recomandată la pacienţii cu clearance al creatininei < 50 ml/min, inclusiv la cei trataţi prin hemodializă sau prin dializă peritoneală ambulatorie continuă (CAPD). Se recomandă reducerea dozei zilnice, după cum se prezintă în tabelul de mai jos. În cazul în care soluţia orală nu este disponibilă, ca alternativă, doza poate fi ajustată prin creşterea intervalului dintre doze, de asemenea, prezentat mai jos în tabel. Siguranţa şi eficacitatea nu au fost evaluate din punct de vedere clinic, propunerile de modificare a dozelor fiind bazate pe extrapolarea datelor limitate disponibile. Din acest motiv, răspunsul virusologic trebuie atent monitorizat.

* pentru doze < 0,5 mg se recomandă altă formă farmaceutică.

** în zilele în care se face hemodializă, entecavirul se va administra după şedinţa de hemodializă.

Insuficienţă hepatică: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Mod de administrare

Entecoliv trebuie administrat pe cale orală.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Deoarece entecavirul este eliminat predominant pe cale renală (vezi pct. 5.2), administrarea
concomitentă cu medicamente care reduc funcţia renală sau intră în competiţie pentru secreţia
tubulară activă poate creşte concentraţiile plasmatice ale ambelor medicamente. Spre deosebire de
lamivudină, dipivoxil adefovir şi fumarat de disoproxil tenofovir, nu au fost evaluate efectele
administrării concomitente a entecavirului cu medicamente care sunt excretate pe cale renală sau
afectează funcţia renală. Pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru observarea reacţiilor
adverse atunci când entecavirul este administrat concomitent cu asemenea medicamente.
Nu s-au observat interacţiuni de ordin farmacocinetic între entecavir şi lamivudină, adefovir sau
tenofovir.
Entecavirul nu este substrat, inductor sau inhibitor al izoenzimelor citocromului P450 (CYP450) (vezi
pct. 5.2). Ca urmare, în cazul entecavirului este puţin probabil să apară interacţiuni medicamentoase
mediate prin intermediul CYP450.
Copii şi adolescenţi
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă. Nu s-a
demonstrat că utilizarea Entecoliv este sigură în timpul sarcinii.
Entecoliv nu trebuie utilizat în timpul sarcinii în afara cazului în care medicul vi-l recomandă în mod
specific. Este important ca femeia cu vârstă fertilă care primeşte tratament cu Entecoliv să utilizeze
o formă sigură de contracepţie pentru a evita să rămână gravidă.
Nu trebuie să alăptaţi în timpul tratamentului cu Entecoliv. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă
alăptaţi. Nu se ştie dacă entecavir, substanţa activă din Entecoliv, se excretă în laptele matern.