Fișă tehnică · Enap® -H 10 mg/25 mg, comprimate
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: C09BA02
- Forma farmaceutică: comprimate
- Concentrație: 10 mg/25 mg
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Doze
Regimul de dozare al medicamentului se bazează în principal pe experiența cu substanța activă maleat de enalapril.
Adulți
Hipertensiune arterială esențială
Doza uzuală este de 1 comprimat o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 2 comprimate o data pe zi.
Terapie anterioară cu diuretice
După doza inițială de Enap-H poate să apară hipotensiune arterială simptomatică; aceasta este mai probabil să apară la pacienții cu depreție de volum și/sau sare ca urmare a tratamentului anterior cu diuretice.
Tratamentul cu diuretice trebuie sistat cu 2-3 zile înainte de inițierea tratamentului cu Enap-H 10 mg/25 mg,
Regimul de dozare în caz de insuficiență renală
Diureticele tiazidice pot să nu fie adecvate pentru tratamentul pacienților cu insuficiență renală și sunt ineficiente la pacienții cu valori ale clearance-ului creatininei de 30 ml/min sau mai puțin (de exemplu, cu insuficiență renală moderată și severă).
La pacienții cu clearance-ul creatininei între >30 și <80 ml/min Enap-H trebuie utilizat numai după titrarea fiecărui component în parte.
Pacienții vârstnici
În studiile clinice eficacitatea și tolerabilitatea maleatului de enalapril și hidroclorotiazidei administrate concomitent au fost similare atât la pacienții vârstnici, cât și la cei mai tineri cu hipertensiune arterială.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea la copii și adolescenți nu au fost încă stabilite.
Mod de administrare
Medicamentul trebuie administrat oral.
Interacțiuni
cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Maleat de enalapril-hidroclorotiazidă
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Datele din studiile clinice au arătat că blocarea duală a sistemului renină-angiotensină-aldosteron
(SRAA) prin utilizarea combinată a inhibitorilor ECA, blocantelor receptorilor angiotensinei II sau
aliskiren este asociată cu o frecvență mai mare a evenimentelor adverse, cum ar fi hipotensiunea
arterială, hiperkaliemia și scăderea funcţie renale (inclusiv insuficienţă renală acută) în comparaţie
cu utilizarea unui singur agent cu acţiune asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
Alte medicamente antihipertensive
Poate apărea efect aditiv atunci când Enap-H este utilizat concomitent cu alt tratament
antihipertensiv. Utilizarea concomitentă cu nitroglicerină și alți nitrați sau alte vasodilatatoare poate
reduce și mai mult tensiunea arterială.
Litiu
La administrarea concomitentă a litiului cu inhibitori ECA a fost raportată creșterea reversibilă a
concentrațiilor plasmatice și toxicității litiului. Utilizarea concomitentă de diuretice tiazidice poate
crește și mai mult nivelul de litiu și spori riscul de toxicitate a litiului determinat de inhibitori ai
ECA.
Utilizarea litiului nu este recomandată, dar în cazul în care asocierea se dovedește a fi necesară,
trebuie efectuată monitorizarea atentă a concentrațiilor plasmatice ale litiului (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei2 (COX-2)
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitorii selectivi ai
ciclooxigenazei-2 (inhibitorii COX-2) pot reduce efectul diureticelor și altor medicamente
antihipertensive. Prin urmare, efectul antihipertensiv al antagoniștilor receptorilor angiotensinei II,
al inhibitorilor ECA sau al diureticelor poate fi atenuat de AINS, inclusiv inhibitorii selectivi ai
COX-2. Administrarea concomitentă de AINS (inclusiv inhibitori COX-2) și antagoniști ai
receptorilor angiotensinei II sau inhibitori ai ECA exercită un efect aditiv asupra creșterii potasiului
seric și poate duce la o deteriorare a funcției renale. Aceste efecte sunt de obicei reversibile.
Rareori, poate să apară insuficiență renală acută, în special la pacienții cu funcție renală
compromisă (cum sunt vârstnicii sau pacienții cu depleție de volum, inclusiv cei aflați sub tratament
diuretic). Prin urmare, combinația trebuie administrată cu precauție la pacienții cu funcție renală
compromisă.
Maleat de enalapril
Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau alte medicamente care pot crește
potasiul seric
Inhibitorii ECA atenuează pierderea de potasiu indusă de diuretice.
Diureticele care economisesc potasiul (de exemplu, spironolactonă, eplerenonă, triamterenă sau
amiloridă), suplimentele de potasiu sau substituenții de sare care conțin potasiu sau alte
medicamente care pot crește potasiul seric (de exemplu, heparina, produsele care conțin
trimetoprim, cum ar fi cotrimoxazol) pot determina creșteri semnificative ale potasiului seric.
Dacă utilizarea concomitentă a enalaprilului și a oricăruia dintre agenții menționați mai sus este
considerată adecvată, acestea trebuie utilizate cu precauție și cu monitorizarea frecventă a potasiului
seric (vezi pct. 4.4).
Diuretice (tiazide sau diuretice de ansă)
Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate provoca depleție de volum și risc de
hipotensiune arterială la inițierea tratamentului cu enalapril (vezi pct. 4.2 și 4.4). Efectele
hipotensive pot fi reduse prin întreruperea tratamentului cu diuretice sau prin creșterea aportului de
lichide sau de sare.
Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice
Utilizarea concomitentă a unor anestezice, antidepresive triciclice și antipsihotice cu inhibitori ai
ECA poate conduce la o reducere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).
Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA (vezi pct. 4.5).
Antidiabetice
Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA și
medicamente antidiabetice (insuline, antidiabetice orale) poate determina un efect sporit de scădere
a glicemiei, cu majorarea riscului de hipoglicemie. Apariția acestui fenomen pare a fi mai probabilă
în primele săptămâni de tratament asociat și la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.4 și 4.8).
Alcool
Alcoolul potenţează efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA.
Acid acetilsalicilic, trombolitice și β-adrenoblocante
Enalaprilul poate fi administrat în condiții de siguranță în asociere cu acid acetilsalicilic (în doze
cardiologice), trombolitice și β-blocante.
Aur
La pacienții în tratament cu preparate injectabile cu aur (aurotiomalat de sodiu) și terapie
concomitentă cu inhibitori ECA, inclusiv enalapril, au fost raportate rar reacții nitritoide
(simptomele includ hiperemia feței, greață, vărsături și hipotensiune arterială).
Medicamente care cresc riscul de angioedem
Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată deoarece
crește riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 și 4.4).
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu racecadotril, inhibitori ai mTOR (de exemplu,
sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem
(vezi pct. 4.4).
Hidroclorotiazidă
Relaxante musculare nedepolarizante
Tiazidele pot crește răspunsul clinic la tubocurarină.
Alcool etilic, barbiturice sau analgezice opioide
Poate să apară potențarea hipotensiunii arteriale ortostatice.
Medicamente antidiabetice (antidiabetice orale și insulină)
Poate fi necesară ajustarea dozei de medicament antidiabetic (vezi pct. 4.4 și 4.8).
Rășini de tip colestiramină și colestipol
Absorbția hidroclorotiazidei este redusă în prezența rășinilor schimbătoare de anioni. Dozele unice
de rășini de tip colestiramină sau colestipol leagă hidroclorotiazida și scad absorbția acesteia din
tractul gastrointestinal cu până la 85% și 43%, respectiv.
Medicamente care determină creșterea intervalului QT (de exemplu, chinidina, procainamida,
amiodarona, sotalol)
Risc crescut de torsadă a vârfurilor.
Glicozide digitalice
Hipokaliemia poate sensibiliza sau exagera răspunsul cordului la efectele toxice ale digitalicelor (de
exemplu, excitabilitate ventriculară crescută).
Corticosteroizi, ACTH
Depleție intensificată de electroliți, în special hipokaliemie.
Diuretice kaliuretice (de exemplu, furosemid), carbenoxolonă, sau abuzul de laxative
Hidroclorotiazida poate crește pierderea de potasiu și/sau magneziu.
Amine presoare (de exemplu, noradrenalină)
Efectul aminelor presoare poate fi redus (vezi pct. 4.5).
Citostatice (de exemplu, ciclofosfamidă, metotrexat)
Tiazidele pot reduce eliminarea renală a medicamentelor citotoxice și pot potența efectele
mielosupresive ale acestora.
Populatia pediatrica
Studii de interacțiune au fost efectuate numai la adulți
Sarcină și alăptare
Sarcina și alăptarea
Sarcina
Trebuie să spuneți medicului dumneavoastră dacă sunteți gravidă, credeți că sunteți gravidă sau
planificați să deveniți gravidă. Medicul dumneavoastră vă va sfătui în mod normal să întrerupeți
tratamentul cu Enap-H înainte de a rămâne gravidă sau imediat ce aflați că sunteți gravidă și vă va
recomanda să luați un alt medicament în loc de Enap-H.
Enap-H nu este recomandat în timpul primelor luni da sarcină și nu trebuie luat după 3 luni de
sarcină, deoarece poate determina leziuni grave la făt, dacă este folosit după a treia lună de sarcină.
Alăptarea
Spuneți medicului dumneavoastră dacă alăptați sau urmează să începeți alăptarea.
Enap-H nu este recomandat pentru mamele care alăptează.