Fișă tehnică · Emboquis 5 mg, comprimate filmate

Doze

Prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţi cu fibrilaţie atrială nonvalvulară (FANV)

Doza recomandată de apixaban este de 5 mg, administrată oral de două ori pe zi.

Reducerea dozei

Doza recomandată de apixaban este de 2,5 mg, administrată oral de două ori pe zi la pacienţii cu FANV şi cu cel puţin două din următoarele caracteristici: vârsta ≥80 ani, greutatea corporală ≤ 60 kg sau creatinina serică ≥ 1,5 mg/dl (133 micromoli/l).

Tratamentul trebuie continuat pe termen îndelungat.

Tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea TVP şi a EP recurente (tETV) Doza recomandată de apixaban pentru tratamentul TVP acute şi tratamentul EP este de 10 mg, administrată pe cale orală de două ori pe zi în primele 7 zile, urmată de 5 mg pe cale orală de două ori pe zi. Conform ghidurilor medicale în vigoare, tratamentul de scurtă durată (cel puţin 3 luni) trebuie să aibă în vedere factorii de risc temporari (cum sunt intervenţii chirurgicale recente, traumatisme, imobilizare).

Doza recomandată de apixaban pentru prevenirea TVP şi a EP recurente este de 2,5 mg, administrată oral de două ori pe zi. În cazul în care este indicată prevenirea TVP şi a EP recurente, administrarea dozei de 2,5 mg de două ori pe zi trebuie începută după finalizarea perioadei de tratament de 6 luni cu apixaban 5 mg de două ori pe zi sau cu un alt anticoagulant, aşa cum se indică în tabelul 1 de mai jos (vezi şi pct. 5.1).

Tabelul 1: Schemă terapeutică recomandată (tETV)

Durata întregului tratament trebuie individualizată după evaluarea atentă a beneficiului tratamentului raportat la riscul de sângerare (vezi pct. 4.4).

Omiterea administrării unei doze

Dacă se omite administrarea unei doze, pacientul va trebui să ia Emboquis imediat şi apoi să continue cu administrarea uzuală de două ori pe zi.

Schimbarea tratamentului

Schimbarea tratamentului de la anticoagulante parenterale la Emboquis (şi viceversa) poate fi făcută la momentul următoarei doze de administrat (vezi pct. 4.5). Aceste medicamente nu trebuie administrate concomitent.

Schimbarea tratamentului de la antagonişti ai vitaminei K (AVK) la Emboquis La trecerea pacienţilor de la tratamentul cu antagonişti ai vitaminei K (AVK) la Emboquis, trebuie oprit tratamentul cu warfarină sau cu un alt AVK şi inițiat tratamentul cu Emboquis atunci când valoarea INR (internațional normalized ratio) este < 2.

Schimbarea tratamentului de la Emboquis la AVK

La trecerea pacienţilor de la tratamentul cu Emboquis la tratamentul cu AVK, administrarea apixaban trebuie continuată pe o perioadă de cel puţin 2 zile după inițierea tratamentului cu AVK. După 2 zile de administrare concomitentă a tratamentului cu Emboquis şi cu AVK, trebuie măsurată valoarea INR înainte de următoarea doză programată de Emboquis. Administrarea concomitentă a tratamentului cu Emboquis şi cu AVK trebuie continuată până când valoarea INR este ≥ 2.

Vârstnici pETV şi tETV – Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

FANV – Nu este necesară ajustarea dozelor, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite criteriile pentru reducerea dozei (vezi Reducerea dozei la începutul pct. 4.2).

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată se aplică următoarele recomandări:

- pentru tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea TVP şi a EP recurente (tETV), nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).

- pentru prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţi cu FANV și cu creatinina serică ≥ 1,5 mg/dl (133 micromoli/l) asociată cu vârsta ≥ 80 ani sau cu greutatea corporală ≤ 60 kg, este necesară o reducere a dozelor, aşa cum este descris mai sus. În lipsa altor criterii pentru reducerea dozelor (vârstă, greutate corporală), nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).

La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei 15-29 ml/min) se aplică următoarele recomandări (vezi pct. 4.4 şi 5.2):

- pentru tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea TVP şi a EP recurente (tETV), apixaban trebuie utilizat cu precauţie;

- pentru prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţi cu FANV, pacienţii trebuie să primească doza mai mică de apixaban, de 2,5 mg de două ori pe zi.

Deoarece nu există experienţă clinică la pacienţii cu clearance al creatininei < 15 ml/min sau la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă, apixaban nu este recomandat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică

Emboquis este contraindicat la pacienţii cu boală hepatică asociată cu o coagulopatie şi risc clinic relevant de sângerare (vezi pct. 4.3).

Nu este recomandat pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Va fi utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasa Child-Pugh A sau B). La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată nu sunt necesare ajustări ale dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Pacienţii cu valori crescute ale enzimelor hepatice alanin aminotransferază (ALT)/aspartat aminotransferază (AST) >2 x LSVN sau cu valori ale bilirubinei totale ≥1,5 x LSVN au fost excluși din studiile clinice. Ca urmare, apixaban trebuie utilizat cu prudenţă la această categorie de pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Înainte de iniţierea tratamentului cu Emboquis, trebuie efectuate testele funcţiei hepatice.

Greutate corporală pETV şi tETV – Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

FANV – Nu este necesară ajustarea dozelor, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite criteriile pentru reducerea dozei (vezi Reducerea dozei la începutul pct. 4.2).

Sex

Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).

Pacienţi supuşi ablaţiei prin cateter (FANV)

Pacienţii pot continua tratamentul cu apixaban în timp ce sunt supuşi ablaţiei prin cateter (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 4.5).

Pacienţi supuşi cardioversiei

Tratamentul cu apixaban poate fi început sau continuat la pacienţii cu FANV care pot necesita cardioversie.

Pentru pacienţii netratați anterior cu anticoagulante, trebuie avută în vedere excluderea prezenței unui tromb la nivelul atriului stâng, utilizând o abordare ghidată imagistic (de exemplu, ecocardiografie transesofagiană (TEE) sau scanare prin tomografie computerizată (CT)) înainte de cardioversie, în conformitate cu ghidurile medicale stabilite.

Pentru pacienţii care încep tratamentul cu apixaban, trebuie administrată doza de 5 mg, de două ori pe zi, timp de cel puţin 2,5 zile (5 doze individuale) înainte de cardioversie pentru a asigura o anticoagulare adecvată (vezi pct. 5.1). Schema terapeutică trebuie redusă prin administrarea dozei de 2,5 mg apixaban, de două ori pe zi, timp de cel puţin 2,5 zile (5 doze individuale) dacă pacientul îndeplinește criteriile pentru reducerea dozei (vezi pct. de mai sus Reducerea dozei şi Insuficienţă renală).

Dacă este necesară cardioversia înainte să poată fi administrate 5 doze de apixaban, trebuie administrată o doză de încărcare de 10 mg, urmată de administrarea dozei de 5 mg de două ori pe zi. Schema terapeutică trebuie redusă prin administrarea unei doze de încărcare de 5 mg, urmată de administrarea dozei de 2,5 mg de două ori pe zi dacă pacientul îndeplineşte criteriile pentru reducerea dozei (vezi punctele de mai sus Reducerea dozei şi Insuficienţă renală). Administrarea dozei de încărcare trebuie făcută cu cel puţin 2 ore înainte de cardioversie (vezi pct. 5.1).

Pentru toţi pacienţii supuşi cardioversiei, înainte de cardioversie trebuie căutată confirmarea faptului că pacientul a luat apixaban aşa cum a fost prescris. Deciziile despre începerea și durata tratamentului trebuie să aibă în vedere recomandările stabilite din ghidul pentru tratamentul anticoagulant la pacienţii supuşi cardioversiei.

Pacienți cu FANV și sindrom coronarian acut (SCA) și/sau intervenție coronariană percutană (ICP) Există o experiență limitată de tratament cu apixaban în doza recomandată pentru pacienții cu FANV atunci când este utilizat în asociere cu medicamente antiplachetare la pacienți cu SCA și/sau supuși ICP după ce se obține hemostaza (vezi pct. 4.4, 5.1).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Emboquis la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent despre prevenirea tromboembolismului sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se pot face recomandări privind dozele.

Mod de administrare

Administrare orală

Emboquis trebuie administrat cu apă, cu sau fără alimente.

În cazul pacienţilor care nu pot înghiți comprimatele întregi, comprimatele de Emboquis pot fi zdrobite şi dizolvate în apă, în soluţie de glucoză 5%, în suc de mere sau amestecate cu piure de mere şi administrate imediat pe cale orală (vezi pct. 5.2). Alternativ, comprimatele de Emboquis a pot fi zdrobite şi dizolvate în 60 ml de apă sau glucoză 5% şi administrate imediat printr-o sondă nazogastrică (vezi pct. 5.2).

Emboquis conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inhibitorii CYP3A4 şi gp-P
Administrarea concomitentă de apixaban şi ketoconazol (400 mg o dată pe zi), un inhibitor puternic
atât al CYP3A4 cât şi al gp-P, a determinat-o creştere de 2 ori a valorii medii a ASC şi de 1,6 ori a
valorii medii a Cmax pentru apixaban.
Nu este recomandată utilizarea apixaban la pacienţii care utilizează tratament sistemic concomitent cu
inhibitori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P, cum sunt antimicoticele azolice (de exemplu ketoconazol,
itraconazol, voriconazol şi posaconazol) şi inhibitori ai proteazei HIV (de exemplu ritonavir) (vezi pct.
4.4).
Este de aşteptat ca substanţele active care nu sunt considerate inhibitori puternici ai CYP3A4 şi ai gpP
(de exemplu, amiodaronă, claritromicină, diltiazem, fluconazol, naproxen, chinidină, verapamil) să
determine în măsură mai mică creşterea concentraţiilor plasmatice ale apixaban. Nu este necesară
ajustarea dozei de apixaban atunci când acesta este administrat concomitent cu medicamente care nu
sunt inhibitori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P. De exemplu, administrarea de diltiazem (360 mg o dată
pe zi), considerat un inhibitor moderat al CYP3A4 şi un inhibitor slab al gp-P, a determinat o creştere
de 1,4 ori a valorilor medii ale ASC şi de 1,3 ori a Cmax pentru apixaban. Administrarea de naproxen
(500 mg doză unică), un inhibitor al gp-P, dar nu şi al CYP3A4, a determinat o creştere de 1,5 ori,
respectiv de 1,6 ori a valorilor medii ale ASC şi Cmax pentru apixaban. Administrarea de claritromicina
(500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al gp-P şi un inhibitor puternic al CYP3A4, a determinat o
creştere de 1,6 ori, respectiv de 1,3 ori a valorilor medii ale ASC şi Cmax pentru apixaban.
Inductori ai CYP3A4 şi ai gp-P
Administrarea concomitentă de apixaban şi rifampicină, un inductor puternic al CYP3A4 şi al gp-P, a
determinat-o scădere cu aproximativ 54% şi, respectiv, cu 42% a valorilor medii ale ASC şi Cmax
pentru apixaban. Utilizarea apixaban concomitent cu alţi inductori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P (de
exemplu fenitoină, carbamazepină, fenobarbital sau sunătoare) poate de asemenea determina scăderea
concentraţiilor plasmatice ale apixaban. Nu este necesară ajustarea dozelor de apixaban atunci când
este administrat concomitent cu asemenea medicamente; totuşi, la pacienţii care utilizează concomitent
tratament sistemic cu inductori puternici ai CYP3A4 şi gp-P, apixaban trebuie utilizat cu precauţie
pentru prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţi cu FANV şi pentru
prevenirea TVP şi a EP recurente.
Apixaban nu este recomandat pentru tratamentul TVP şi al EP la pacienţii care utilizează concomitent
tratament sistemic cu inductori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P, deoarece eficacitatea poate fi
compromisă (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante, inhibitori ai agregării plachetare, ISRS/IRSN şi AINS
Din cauza riscului crescut de sângerare, este contraindicat tratamentul concomitent cu orice alt
medicament anticoagulant, cu excepţia situațiilor specifice în care se realizează schimbarea
tratamentului anticoagulant, atunci când HNF se administrează în dozele necesare pentru a menţine
deschis un cateter central venos sau arterial sau când HNF se administrează în timpul ablaţiei prin
cateter pentru fibrilaţie atrială (vezi pct. 4.3).

După administrarea de enoxaparină (40 mg în doză unică) în asociere cu apixaban (5 mg în doză unică)
a fost observat un efect aditiv al activităţii anti-factor Xa.
Nu au fost evidențiate interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice atunci când apixaban a fost
administrat concomitent cu AAS 325 mg o dată pe zi.
În studiile de fază I, administrarea apixaban în asociere cu clopidogrel (75 mg o dată pe zi) sau cu
combinația de clopidogrel 75 mg şi AAS 162 mg o dată pe zi sau cu prasugrel (doză de 60 mg, urmată
de doza de 10 mg o dată pe zi) nu a evidențiat o creştere relevantă a timpului de sângerare sau inhibarea
suplimentară a agregării plachetare, comparativ cu administrarea medicamentelor antiplachetare fără
apixaban. Creşterea valorilor testelor de coagulare (TP, INR şi aPTT) a fost concordantă cu efectele
apixaban administrat în monoterapie.
Administrarea de naproxen (500 mg), un inhibitor al gp-P, a determinat o creştere de 1,5 ori, respectiv
de 1,6 ori a valorilor medii ale ASC şi Cmax pentru apixaban. Corespunzător, în cazul apixaban au fost
observate creşteri ale valorilor testelor de coagulare. Nu au fost observate modificări ale efectului
naproxen asupra agregării plachetare induse pe calea acidului arahidonic şi nu a fost observată o
prelungire relevantă clinic a timpului de sângerare după administrarea concomitentă a apixaban şi
naproxen.
În ciuda acestor observaţii, pot exista persoane cu un răspuns farmacodinamic mai pronunţat atunci
când medicamentele antiplachetare sunt administrate concomitent cu apixaban. Apixaban trebuie
utilizat cu prudenţă concomitent cu ISRS/IRSN, AINS, AAS și/sau inhibitori P2Y12, deoarece aceste
medicamente provoacă în mod normal creşterea riscului de sângerare (vezi pct. 4.4).
Există o experiență limitată privind administrarea concomitentă cu alți inhibitori ai agregării plachetare
(precum antagoniști ai receptorilor GPIIb/IIIa, dipiridamol, dextran sau sulfinpirazonă) sau
medicamente trombolitice. Deoarece asemenea medicamente cresc riscul de sângerare, nu este
recomandată administrarea concomitentă a acestor medicamente cu apixaban (vezi pct. 4.4).
Alte tratamente concomitente
Nu au fost evidențiate interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice semnificative clinic atunci
când apixaban a fost administrat concomitent cu atenolol sau famotidină. Administrarea concomitentă a
apixaban 10 mg cu atenolol 100 mg nu a avut un efect clinic relevant asupra farmacocineticii apixaban.
În urma administrării în asociere a celor două medicamente, valorile medii ale ASC şi Cmax au fost cu
15% şi respectiv cu 18% mai mici decât în cazul administrării doar a apixaban. Administrarea
concomitentă a apixaban 10 mg cu famotidină 40 mg nu a avut niciun efect asupra ASC sau C max
pentru apixaban.
Efectul apixaban asupra altor medicamente
Studiile in vitro cu apixaban au demonstrat că nu există efect inhibitor asupra activităţii CYP1A2,
CYP2A6, CYP2B6, CYP2C8, CYP2C9, CYP2D6 sau CYP3A4 (CI50 > 45 µM) şi că există un efect
inhibitor slab asupra activităţii CYP2C19 (CI50 > 20 µM), la concentraţii care sunt semnificativ mai
mari decât concentraţiile plasmatice maxime observate la pacienţi. Apixaban nu a avut efect inductor
asupra CYP1A2, CYP2B6, CYP3A4/5 la concentraţii de până la 20 µM. Ca urmare, nu este de aşteptat
ca apixaban să modifice eliminarea prin metabolizare a medicamentelor administrate concomitent şi
care sunt metabolizate de către aceste enzime. Apixaban nu este un inhibitor semnificativ al gp-P.

În studii efectuate la voluntari sănătoşi, aşa cum este descris mai jos, apixaban nu a modificat
semnificativ farmacocinetica digoxinei, naproxenului sau a atenololului.
Digoxină
Administrarea concomitentă a apixaban (20 mg o dată pe zi) şi a digoxinei (0,25 mg o dată pe zi), un
substrat al gp-P, nu a modificat ASC sau Cmax pentru digoxină. Ca urmare, apixaban nu a inhibat
transportul substratului mediat de către gp-P.
Naproxen
Administrarea concomitentă a unor doze unice de apixaban (10 mg) şi de naproxen (500 mg), un AINS
utilizat frecvent, nu a avut niciun efect asupra ASC sau Cmax pentru naproxen.
Atenolol
Administrarea concomitentă a unor doze unice de apixaban (10 mg) şi de atenolol (100 mg), un
betablocant utilizat frecvent, nu a modificat farmacocinetica atenololului.
Cărbune activat
Administrarea de cărbune activat reduce expunerea la apixaban (vezi pct. 4.9).

Sarcina și alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale pentru recomandări înainte
de a lua acest medicament.
Nu se cunosc efectele Emboquis asupra sarcinii şi asupra copilului nenăscut. Nu trebuie să luaţi acest
medicament dacă sunteţi gravidă. Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă rămâneţi gravidă
în timpul tratamentului cu acest medicament.
Nu se cunoaşte dacă Emboquis se elimină în laptele uman. Dacă alăptaţi, cereţi sfatul medicului
dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale înainte de a lua acest medicament. Ei vă vor
recomanda dacă este cazul să nu mai alăptaţi sau să opriţi administrarea acestui medicament/să nu
începeţi să luaţi acest medicament.