Fișă tehnică · Ekvapress® 10 mg/5 mg/1,5 mg, capsule cu eliberare modificată

În general, preparatele combinate cu doze fixe nu sunt potrivite pentru terapia inițială.

Ekvapress este indicat pentru terapia de substituție pentru acei pacienți adulți cu presiune arterială (PA) controlată adecvat cu lisinopril, amlodipină și indapamidă administrate concomitent, la același nivel de doză ca și în combinațiile: 10 mg lisinopril, 5 mg amlodipină, și 1,5 mg indapamidă (Ekvapress 10 mg/5 mg/1,5 mg), sau 20 mg lisinopril, 5 mg amlodipină și 1,5 mg indapamidă (Ekvapress 20 mg/5 mg/1,5 mg) sau 20 mg lisinopril, 10 mg amlodipină, și 1,5 mg indapamidă (Ekvapress 20 mg/10 mg/1,5 mg) capsule.

Doze

Doza recomandată este de o capsulă pe zi, de preferință dimineața, la aceeași oră în fiecare zi. Doza zilnică maximă este de o capsulă.

Dacă apare hipotensiune arterială la începutul tratamentului, pacientul trebuie așezat în decubit dorsal, tratamentul cu Ekvapress trebuie întrerupt și este necesar sfatul medicului. Un răspuns hipotensiv tranzitoriu nu este, de obicei, o contraindicație pentru doze ulterioare, deși reducerea dozei trebuie luată în considerare.

Dacă devine necesară ajustarea dozei, trebuie avută în vedere titrarea dozei cu componentele individuale.

Doze omise

Dacă pacientul omite o doză, doza omisă trebuie sărită și pacientul trebuie să ia următoarea doză la ora obișnuită. Nu este recomandat să luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Populații speciale

Vârstnici (peste 65 de ani)

Pacienţii vârstnici trebuie trataţi cu prudenţă.

Nivelul creatininei plasmatice trebuie monitorizat la pacienții geriatrici, în funcție de vârstă, greutate corporală și sex.

În cadrul studiilor clinice, nu au fost observate modificări legate de vârstă ale profilurilor de eficacitate sau siguranţă ale amlodipinei sau lisinoprilului.

Pacienți cu insuficiență renală

Monitorizarea funcției renale, a concentrațiilor plasmatice de potasiu și sodiu trebuie continuată în timpul tratamentului cu Ekvapress. În cazul deteriorării funcției renale, Ekvapress trebuie să fie retras și înlocuit cu terapia cu doze individuale de componente active ajustate corespunzător.

Pacienți cu insuficiență hepatică

Eliminarea amlodipinei poate fi prelungită la pacienții cu insuficiență hepatică. Nu au fost stabilite recomandări precise privind dozele pentru astfel de cazuri și, prin urmare, Ekvapress trebuie administrat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică.

2

Copii şi adolescenţi (sub18 ani)

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării Ekvapress la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.

Mod de administrare

Pentru administrare orală, indiferent de mese.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacțiunile lisinoprilului
Asociere contraindicată
Aliskiren: Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA cu aliskiren și medicamente care
conțin aliskiren este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat și/sau insuficiență renală
moderată sau severă (RFG mai mică de 60 mL/min/1.73 m2 de suprafață corporală).
Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA cu antagonişti ai receptorilor de
angiotensină II este contraindicată la pacienţii cu nefropatie diabetică.
Combinații nerecomandate
Antagoniști ai receptorilor de angiotensină II (ARA II): s-a raportat că la pacienții cu
ateroscleroză stabilită, insuficiență cardiacă cronică sau diabet zaharat cu leziuni țintă, terapia
concomitentă cu inhibitori ECA și ARA II este asociată cu frecvență mai mare a hipotensiunii
arteriale, sincopei, hiperkaliemiei și scăderea funcției renale (inclusiv insuficiență renală
acută) în comparație cu utilizarea unui singur medicament, influențând RAAS. Blocarea dublă
(de exemplu, combinația de inhibitor ECA cu ARA II) ar trebui limitată la cazuri specifice, cu
monitorizare amănunțită a funcției renale, a nivelului de potasiu și a TA.
Suplimente de potasiu, diuretice care economisesc potasiu (spironolactonă, triamteren,
amilorid, eplerenonă) sau substituenți de sare care conțin potasiu: posibilă dezvoltare a
hiperkaliemiei (cu potențial rezultat letal), în special la pacienții cu insuficiență renală (efecte
aditive, asociate cu hiperpotasemie). Inhibitorii ECA nu trebuie utilizați concomitent cu
substanțe, crescând concentrațiile plasmatice de potasiu, cu excluderea cazurilor de
hipokaliemie. Asocierea lisinoprilului cu medicamentele menționate mai sus nu este
recomandată. Dacă, totuși, este indicată utilizarea concomitentă a acestor substanțe, acestea
trebuie utilizate cu prudență, cu monitorizarea regulată a concentrațiilor de potasiu din
plasmă.
Litiu: utilizarea concomitentă de litiu și inhibitori ai ECA poate duce la creșterea reversibilă a
litiului în ser cu toxicitate asociată. Utilizarea concomitentă a lisinoprilului cu litiu nu este
recomandată, dar dacă asocierea se dovedește necesară, trebuie efectuată o monitorizare
atentă a nivelurilor serice de litiu.
Combinație care necesită o atenție specială
Insulina și hipoglicemiante orale: Studiile epidemiologice au demonstrat că utilizarea
concomitentă a inhibitorilor ECA și a hipoglicemicelor (insuline, hipoglicemiante orale) poate
crește efectul lor hipoglicemiant până la dezvoltarea hipoglicemiei. Acest efect este mai
probabil să apară în primele săptămâni de tratament concomitent, precum și la pacienții cu
insuficiență renală.
Baclofen: Îmbunătățește efectul hipotensiv al inhibitorilor ECA. Tensiunea arterială trebuie
monitorizată îndeaproape, iar doza de medicamente hipotensive trebuie corectată atunci când
este necesar.
Diuretice: La pacienții care iau diuretice, se poate observa o scădere semnificativă a tensiunii
arteriale la începutul terapiei cu inhibitori ECA. Riscul apariției efectelor antihipertensive
poate fi redus prin întreruperea agentului diuretic, refacerea lichidelor sau pierderea de sare
înainte de începerea terapiei cu inhibitori ai ECA. În cazurile de hipertensiune arterială la
9

pacienții cu terapie diuretică anterioară, care ar putea duce la excreția excesivă de lichid și/sau
săruri, administrarea diureticelor trebuie întreruptă înainte de administrarea Ekvapress (având
în vedere că diureticul cu depleție de potasiu poate fi reluat ulterior).
Funcția renală (concentrația creatininei) trebuie monitorizată în primele săptămâni de utilizare
a Ekvapress.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv doze mari de acid acetilsalicilic
(>3 g/zi): Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu AINS (acid acetilsalicilic în doză
antiinflamatoare, inhibitori ai ciclooxigenazei-2 (COX-2) și AINS neselective) poate duce la
diminuarea acțiunii antihipertensive a inhibitorilor ECA. Utilizarea concomitentă de
Ekvapress și AINS poate duce la afectarea funcției renale, inclusiv dezvoltarea insuficienței
renale acute și creșterea concentrației serice de potasiu, în special la pacienții cu funcție renală
redusă. Se recomandă prudență în timpul administrării acestei asocieri, în special la pacienții
vârstnici. Este necesar să se compenseze pierderea de lichide și să se monitorizeze atent
funcția renală la pacienți, atât la începutul tratamentului, cât și în timpul tratamentului.
Estramustina, inhibitori mTOR (de exemplu sirolimus, everolimus, temsirolimus): Risc
crescut de angioedem atunci când sunt utilizați concomitent cu inhibitori ECA.
Inhibitori neutri de endopeptidază: a fost raportată un risc crescut de angioedem în cazul
utilizării concomitente de inhibitori ai ECA și racecadotril (inhibitor de encefalinază).
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu medicamente care conțin sacubitril (inhibitor
de neprilizină) crește riscul de angioedem, prin urmare utilizarea simultană a acestor
medicamente este contraindicată. Inhibitorii ECA trebuie utilizați nu mai devreme de 36 de
ore după întreruperea tratamentului cu medicamente care conțin sacubitril. Produsele care
conțin sacubitril sunt contraindicate pacienților cărora li se administrează inhibitori ECA și în
decurs de 36 de ore după întreruperea tratamentului cu inhibitori ECA.
Inhibitori DPP-4 (gliptine): Linagliptin, saxagliptin, sitagliptin, vildagliptin atunci când sunt
utilizate concomitent cu inhibitori ai ECA cresc riscul de angioedem datorită suprimării
activității dipeptidilpeptidazei -4 (DPP-4).
Combinație care necesită atenție
Antihipertensive (de exemplu, beta-blocante, blocante „lente” ale canalelor de calciu,
diuretice) și vasodilatatoare: este posibilă îmbunătățirea efectului antihipertensiv al
medicamentului. Este necesară prudență la administrarea concomitentă de nitroglicerină, alți
nitrați sau alte vasodilatatoare, deoarece este posibilă o reducere suplimentară a tensiunii
arteriale.
Antiacide și colestiramină: Administrarea concomitentă cu antiacide și colestiramină are ca
rezultat suprimarea absorbției gastro-intestinale.
Antidepresive triciclice/Neuroleptice/Anestezice/Barbiturice/Fenotiazină/Etanol:
efectul lisinoprilului.

Sporește

Simpatomimetice: Simpatomimeticele pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor
ECA.
Miorelaxante: Utilizarea concomitentă a miorelaxantelor și inhibitorilor ECA poate duce la
scăderea semnificativă a tensiunii arteriale.

Aur: reacții nitritoide (simptome de vasodilatație, inclusiv înroșirea feței, greața, amețelile și
hipotensiunea arterială, care pot fi foarte severe) după administrarea de aur injectabil (de
exemplu, aurotiomalat de sodiu) au fost raportate mai frecvent la pacienții cărora li s-a
administrat un inhibitor al ECA.
Cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol): Pacienții tratați cu inhibitori ECA care iau
concomitent co-trimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) pot prezenta un risc crescut de
hiperkaliemie.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (escitalopram, paroxetină, fluoxetină, sertralină):
administrarea concomitentă cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei poate duce la
hiponatremie accentuată.
Alopurinol, procainamidă, citostatice (5-fluoracil, vincristină, dozetaxel): Risc crescut de
leucopenie.
Activatori tisulari ai plasminogenului: în studiile observaționale s-a constatat o incidență
crescută a angioedemului la pacienții cărora li s-a administrat inhibitori ECA după terapia
trombolitică cu alteplază pentru accidentul vascular cerebral ischemic.
Interacțiunile amlodipininei
Combinație contraindicată
Dantrolen (perfuzie): La animale, fibrilația ventriculară letală și colapsul cardiovascular sunt
observate în asociere cu hiperkaliemie după administrarea de verapamil și dantrolen
intravenos. Datorită riscului de hiperkaliemie, se recomandă evitarea administrării
concomitente de Ekvapress, care conține blocante ale canalelor de calciu, cum ar fi
amlodipina, la pacienții susceptibili la hipertermie malignă și în tratamentul hipertermiei
maligne.
Combinații nerecomandate
Suc de grepfrut: Administrarea concomitentă de amlodipină și suc de grepfrut sau grepfrut nu
este recomandată deoarece biodisponibilitatea amlodipinei poate fi crescută la unii pacienți,
ceea ce duce la creșterea efectelor de scădere a tensiunii arteriale.
Combinații care necesită o atenție specială
Inductorii CYP3A4: Nu există date disponibile privind efectul inductorilor CYP3A4 asupra
farmacocineticii amlodipinei. Utilizarea concomitentă a inductorilor CYP3A4 (rifampicină,
Hypericum perforatum) și amlodipină poate determina scăderea concentrației plasmatice a
amlodipinei. Trebuie avută prudență atunci când Ekvapress este utilizat concomitent cu
inductori ai CYP3A4.
Inhibitorii CYP3A4: Administrarea concomitentă de amlodipină și inhibitori potenți sau
moderati ai CYP3A4 (inhibitori de protează, de exemplu ritonavir, azoli antifungici,
macrolide, de exemplu eritromicină sau claritromicină, verapamil sau diltiazem) poate crește
semnificativ concentrația de amlodipină. Simptomele clinice ale acestor efecte
farmacocinetice pot fi mai exprimate la vârstnici. Acest lucru poate necesita monitorizarea
clinică și corectarea dozei de Ekvapress.
Combinații care necesită precauție
Simvastatină: Administrarea concomitentă a dozelor multiple de 10 mg de amlodipină cu 80
mg de simvastatină a dus la o creștere cu 77% a expunerii la simvastatină comparativ cu

simvastatina în monoterapie. Prin urmare, este recomandabil să se limiteze doza de
simvastatină la pacienții tratați cu amlodipină până la doza de 20 mg pe zi.
Suplimente de calciu: Poate reduce efectele blocantelor „lente” a canalelor de calciu.
Litiu: este posibilă utilizarea concomitentă a blocantelor canalelor de calciu „lente” cu litiu
(nu există date disponibile pentru amlodipină) este posibilă creșterea toxicității acestora
(greață, vărsături, diaree, ataxie, tremor sau tinitus).
Baclofen: intensificarea efectului hipotensiv. Trebuie controlate tensiunea arterială și funcția
rinichilor. Doza de amlodipină trebuie ajustată atunci când este necesar.
Amifostina: Posibilitatea de intensificare a efectului hipotensiv al amlodipinei.
Corticosteroizi: Scăderea efectului hipotensiv (retenția apei și a sodiului din cauza efectelor
corticosteroizilor).
Antidepresive triciclice, neuroleptice, izofluran: Există un risc crescut de hipotensiune
ortostatică și de intensificare a efectului hipotensiv (efect aditiv).
Tacrolimus: Când este utilizat concomitent cu amlodipina, există riscul creșterii concentrației
plasmatice a tacrolimusului. Concentrația plasmatică de tacrolimus trebuie monitorizată și
doza ajustată atunci când este necesar, pentru a evita toxicitatea tacrolimusului.
Tasonermin: atunci când este utilizat concomitent cu amlodipina, expunerea sistemică a
tasonerminei poate fi crescută în plasmă. În astfel de cazuri, se recomandă monitorizarea
regulată a concentrației de tasonermin și ajustarea dozei, dacă este necesar.
Inhibitorii țintă a rapamicinei la mamifere (mTOR): inhibitorii mTOR, cum ar fi sirolimus,
temsirolimus și everolimus, sunt substraturi CYP3A. Amlodipina este un inhibitor slab al
CYP3A. Cu utilizarea concomitentă a inhibitorilor mTOR, amlodipina poate crește expunerea
la inhibitorii mTOR.
Alte interacțiuni cu amlodipina
Amlodipina poate fi administrată în siguranță cu diuretice tiazidice, alfa-blocante, betablocante și inhibitori ai ECA în tratamentul hipertensiunii arteriale. La pacienții cu angină
pectorală stabilă este posibilă administrarea concomitentă de amlodipină cu alți agenți
antianginoși, cum ar fi nitrații cu acțiune prelungită sau cu acțiune de scurtă durată și betablocante.
Mărirea efectului CSCB antianginal și hipotensiv asupra administrării concomitente cu
diuretice de tip tiazidic și de ansă, inhibitori ai ACE, beta-blocanți și nitrați, precum și
mărirea efectului lor hipotensiv la administrarea concomitentă cu alfa-1-adrenoblocante și
neurolepticele, este probabil să apară.
Amlodipina nu a fost asociată cu un efect inotrop negativ. Cu toate acestea, unele CSCB-uri
pot crește intensitatea efectului inotrop negativ al medicamentelor antiaritmice, cauzând
prelungirea intervalului QT (de exemplu, amiodarona și chinidina).
Spre deosebire de alte CSCB, nu a fost observată nicio interacțiune semnificativă clinic între
amlodipină (a treia generație de CSCB) și AINS, inclusiv indometacină.
Amlodipina poate fi administrată în siguranță cu medicamente hipoglicemiante orale.
O doză unică de 100 mg de sildenafil la subiecții cu hipertensiune arterială esențială nu a avut
niciun efect asupra parametrilor farmacocinetici ai amlodipinei.

Administrarea concomitentă de doze multiple de 10 mg de amlodipină cu 80 mg de
atorvastatină nu a determinat modificări semnificative ale parametrilor farmacocinetici ai
atorvastatinei în starea de echilibru.
Etanol (băuturi care conțin alcool): Dozele unice și multiple de 10 mg de amlodipină nu au
avut efecte semnificative asupra farmacocineticii etanolului.
Ciclosporină: Nu s-au efectuat studii de interacțiune cu ciclosporină și amlodipină la
voluntari sănătoși sau alte populații, cu excepția pacienților cu transplant renal. Diferitele
studii efectuate la pacienții cu transplant renal raportează că administrarea concomitentă de
amlodipină cu ciclosporină fie nu are niciun efect, fie afectează concentrațiile minime ale
ciclosporinei de la nici-o modificare până la o creștere medie de 40%. Trebuie luate în
considerare monitorizarea concentrațiilor de ciclosporină la pacienții cu transplant renal pe
amlodipină.
Administrarea concomitentă a amlodipinei cu digoxină nu a modificat nivelele digoxinei
serice sau clearance-ul renal al digoxinei. Administrarea concomitentă a amlodipinei cu
warfarină nu a modificat timpul de răspuns al warfarinei la protrombină. Administrarea
concomitentă a amlodipinei cu cimetidina nu a modificat farmacocinetica amlodipinei.
Studiile in vitro indică faptul că amlodipina nu are nici un efect asupra legării de proteinele
plasmatice umane a medicamentelor testate (digoxină, fenitoină, warfarină sau
indometacină).
Aluminiu/magneziu (antacid): Administrarea concomitentă a unui antiacid aluminiu/magneziu
cu o singură doză de amlodipină nu a avut nici-un efect semnificativ asupra farmacocineticii
amlodipinei.
Interacțiunile indapamidei
Asociere contraindicată
Litiu: atunci când sunt utilizate concomitent, indapamida și agenții pe bază de litiu pot duce la
creșterea concentrației de litiu în plasma sanguină datorită scăderii excreției sale, care este
urmată de simptome de supradozaj. Dacă este necesar, diureticele pot fi combinate cu agenți
pe bază de litiu, iar doza medicamentului trebuie variată cu atenție, în timp ce concentrația de
litiu din plasma sanguină este monitorizată îndeaproape.
Combinație de medicamente care necesită o atenție deosebită
Medicamente care pot provoca torsada vârfurilor (aritmie de tip «piruetă»):
•
Antiaritmice clasa IA (chinidina, hidrochinidina, disopiramida, procainamida) și clasa
IC (flecainida).
•
Antiaritmice clasa a III-a (amiodarona, sotalol, dofetilida, ibutilida, bretilium tosilat,
dronedarona).
•
Antipsihotice: fenotiazine (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină,
trifluoperazină, flufenazină), benzamide (amisulpiridă, sultopridă, sulpiridă, tiapridă),
butirofenone (droperidol, haloperidol); pimozidă, sertindol.
•
Antidepresive: antidepresive triciclice, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
(citalopram, escitalopram).
•
Agenti antibacterieni: fluorochinolone (levofloxacina, moxifloxacina, sparfloxacina,
ciprofloxacina); macrolide (eritromicină intravenoasă, azitromicină, claritromicină,
roxitromicină, spiramicină), co-trimoxazol.
•
Agenți antifungici azolici (voriconazol, itraconazol, ketoconazol, fluconazol).
13

•

Medicamente antimalarice (chinină, clorochină, meflochină, halofantrină,
lumefantrină).
•
Agenți antianginosi (ranolazină, bepridil).
•
Agenţi antineoplazici şi imunomodulatori (vandetanib, trioxid de arsenic, oxaliplatin,
tacrolimus, anagrelidă).
•
Antiemetice (ondansetron).
•
Medicamente care afectează motilitatea tractului gastrointestinal (cisapridă,
domperidonă).
•
Antihistaminice (astemizol, terfenadină, mizolastină).
•
Altele: pentamidină, difemanil, vincamină (IV), vasopresină, terlipresină, ketanserina,
probucol, propofol, sevofluran, terodilin, cilostazol.
Risc mai mare de aritmie ventriculară, în special de ritm cardiac anormal – aritmie de tip
«piruetă» (factor de risc - hipokaliemie).
Înainte de începerea terapiei combinate cu indapamidă și medicamentele menționate mai sus,
trebuie efectuată o investigație pentru a detecta hipokaliemia și, dacă este necesar, a face o
corecție. Trebuie monitorizate starea clinică a pacientului, nivelul electroliților în plasma
sanguină și rezultatele ECG.
Pacienții cu hipokaliemie ar trebui să ia medicamente care nu provoacă torsada vârfurilor
(aritmie de tip „piruetă”).
Antiinflamatoare nesteroidiene (în cazul administrării sistemice), inclusiv inhibitori selectivi
ai COX-2, doze mai mari de salicilați (>3 g/zi): este posibilă scăderea efectului
antihipertensiv al indapamidei.
Cu pierderi substanțiale de apă poate apărea o insuficiență renală acută (datorită reducerii
filtrării glomerulare). Pacienții trebuie să completeze pierderea de apă, iar funcția renală
trebuie monitorizată cu atenție la începutul terapiei.
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei: Administrarea inhibitorilor ECA la
pacienţii cu concentraţie scăzută de ioni de sodiu în sânge (în special la pacienţii cu stenoză a
arterei renale) este urmată de hipotensiune arterială bruscă şi/sau insuficienţă renală acută.
Pacienții cu hipertensiune arterială și cu potențial de scădere a ionilor de sodiu în plasma
sanguină din cauza administrării de diuretice sunt necesari:
•
Pentru a întrerupe utilizarea diureticelor cu 3 zile înainte de începerea tratamentului cu
inhibitori ai ECA. În plus, dacă este necesar, diureticele care nu economisesc potasiu ar
putea fi continuate;
•
Sau începeți terapia cu inhibitori ai ECA la doze mai mici, cu o creștere treptată a dozei,
dacă este necesar.
În cazul insuficienței cardiace cronice, terapia cu inhibitori ai ECA trebuie începută cu doze
mai mici, cu o potențială reducere preliminară a dozei de diuretice. În toate cazurile, funcția
renală trebuie monitorizată la pacienți în prima săptămână de utilizare a inhibitorilor ECA
(concentrația creatininei în plasma sanguină).
Alte medicamente care pot provoca hipokaliemie: amfotericina В (IV), gluco- și
mineralocorticosteroizi (cu administrare sistemică), tetracosactida, laxative care stimulează
motilitatea intestinală: O creștere a riscului de dezvoltare a hipokaliemiei (efect aditiv).
Nivelul regulat de potasiu din plasma sanguină trebuie monitorizat și ajustat, dacă este
necesar. O atenție deosebită sunt pacienții cu glicozide cardiace. Sunt recomandați agenți
purgativi care nu stimulează motilitatea intestinală.
Baclofen: se raportează intensificarea efectului hipotensiv.
Pacienții trebuie să completeze pierderea de apă și să monitorizeze funcția renală la începutul
tratamentului.
14

Glicozide cardiace: Hipokaliemia intensifică efectul toxic al glicozidelor cardiace.
Când sunt utilizate concomitent, indapamida și glicozidele cardiace necesită monitorizarea
nivelului de potasiu din plasma sanguină, precum și controlul ECG. Tratamentul trebuie
ajustat, dacă și când este necesar.
Alopurinol: Tratamentul concomitent cu indapamidă poate crește incidența reacțiilor de
hipersensibilitate la alopurinol.
Combinații care necesită atenție
Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren, eplerenon): terapia
combinată cu diuretice care economisesc potasiu și indapamidă este eficientă în special la
pacienți, deși dezvoltarea hipokaliemiei sau hiperkaliemiei nu trebuie ignorată (în special la
pacienții cu diabet zaharat și insuficiență renală). Nivelul de potasiu din plasma sanguină și
citirile ECG trebuie monitorizate și ajustate, dacă este cazul.
Metformină: insuficiența renală funcțională care poate apărea atunci când se utilizează
diuretice, în special diuretice de ansă, crește riscul de apariție a lactacidemiei cu utilizarea
concomitentă a metforminei.
Metformina nu trebuie utilizată dacă nivelul creatininei este mai mare de 15 mg/L (135
micromol/L) la bărbați și 12 mg/L (110 micromol/L) la femei.
Agenți de contrast care conțin iod: Deshidratarea corpului din cauza utilizării diureticelor
poate crește riscul de apariție a insuficienței renale acute, în special atunci când sunt utilizate
doze mai mari de substanțe de contrast care conțin iod. Asigurați-vă că pacienții reînnoiesc
pierderile de apă înainte de a administra substanțe de contrast care conțin iod.
Antidepresiv triciclic, agenți antipsihotici (antipsihotice): Medicamentele din această clasă
cresc efectul antihipertensiv al indapamidei și cresc riscul de hipotensiune ortostatică (efect
aditiv).
Săruri de calciu: atunci când sunt utilizate concomitent, este probabil să se dezvolte
hipercalcemie datorită reducerii excreției ionilor de calciu în urină.
Ciclosporină, tacrolimus: Concentrația creatininei în plasma sanguină este probabil să crească
atunci când concentrația de ciclosporină circulantă este intactă, chiar și cu volumul normal al
sângelui circulant și al ionilor de sodiu.
Corticosteroizi, tetracosactide (cu administrare sistemică): Reducerea efectului hipotensiv
(retenția de lichide și ioni de sodiu afectată de corticosteroizi).

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteți însărcinată sau alăptați, credeți că sunteți însărcinată sau intenționați să aveți un
copil, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a
lua acest medicament.
Utilizarea Ekvapress este contraindicată în timpul sarcinii.
Când sarcina este diagnosticată, tratamentul cu Ekvapress trebuie întrerupt imediat. Pacienții
care planifică o sarcină trebuie să întrerupă tratamentul cu Ekvapress și să solicite medicului
tratamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranță stabilit pentru utilizare în
timpul sarcinii.
Utilizarea Ekvapress este contraindicată în timpul alăptării. S-a demonstrat că amlodipina
trece în laptele matern în cantități mici. Nu există informații sigure despre excreția
lisinoprilului și indapamidei sau a metaboliților săi în laptele uman.