Fișă tehnică · Ekvamer® 20 mg/10 mg/10 mg, capsule

Ekvamer nu este indicat ca tratament de inițiere.

Doza de Ekvamer care urmează a fi administrată la trecerea de la administrarea medicamentelor monocomponente la Ekvamer va fi determinată după perioada de creștere treptată a dozelor și determinarea dozelor individuale adecvate și stabile a medicamentelor

2 monocomponente utilizate (lisinopril, amlodipină și rosuvastatină), efectuată pentru fiecare pacient în parte. Dacă ajustarea dozei pentru oricare dintre substanțele active devine necesară din orice motiv (de exemplu, comorbiditate nou diagnosticată, interacțiuni medicamentoase etc.), pacientul trebuie trecut la tratamentul cu medicamente monocomponente pe durata perioadei de titrare a dozei. Tratamentul cu Ekvamer poate fi inițiat din nou dacă dozele titrate sunt adecvate și stabile.

Înainte de trecerea la tratamentul cu Ekvamer, pacientul trebuie să urmeze o dietă standard de scădere a nivelului colesterolului, care trebuie continuată în timpul tratamentului. Doza trebuie individualizată în funcție de scopul terapiei și răspunsul pacientului la tratament, conform ghidurilor terapeutice actuale.

Doze Ekvamer este indicat ca medicament de substituție pentru acei pacienți adulți a căror afecțiune este deja controlată în mod adecvat cu lisinopril, amlodipină și rosuvastatină administrate concomitent, la același nivel al dozelor ca și cele din Ekvamer, dozele acestora au fost titrate și acestea sunt adecvate și stabile. Vezi tabelul de mai jos.

Doze de susținere titrate Substituție cu Ekvamer capsule lisinopril - 10 mg, amlodipină - 5 mg și Ekvamer 10 mg/5 mg/10 mg, capsule rosuvastatină - 10 mg lisinopril - 10 mg, amlodipină - 5 mg și Ekvamer 10 mg/5 mg/20 mg, capsule rosuvastatină - 20 mg lisinopril - 20 mg, amlodipină - 10 mg și Ekvamer 20 mg/10 mg/10 mg, capsule rosuvastatină - 10 mg lisinopril - 20 mg, amlodipină - 10 mg și Ekvamer 20 mg/10 mg/20 mg, capsule rosuvastatină - 20 mg

Doza recomandată este de 1 capsulă Ekvamer pe zi. Doza zilnică maximă este de 1 capsulă Ekvamer.

Grupuri special de pacienți

Insuficiență renală Pentru stabilirea dozei inițiale optime și a dozei de susținere la pacienții cu insuficiență renală, dozele trebuie titrate individual utilizând medicamente monocomponente cu conținut de lisinopril, amlodipină și rosuvastatină.

Funcția renală, concentrațiile plasmatice de potasiu și sodiu trebuie monitorizate în timpul tratamentului cu Ekvamer. În cazul deteriorării funcției renale, administrarea Ekvamer trebuie întreruptă și tratamentul înlocuit cu componentele individuale ajustate corespunzător. Amlodipina nu este dializabilă. Doza de 40 mg de rosuvastatină este contraindicată la pacienții cu insuficiență renală moderată. Utilizarea rosuvastatinei în orice doză este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Insuficiență hepatică Recomandări privind dozele nu au fost stabilite la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată; prin urmare, selectarea dozei trebuie să fie efectuată cu precauție și ar trebui să înceapă cu doze de la capătul inferior al intervalului dozelor (vezi pct. 4.4 și 5.2). Pentru identificarea dozelor inițiale optime și a dozelor de întreținere la pacienții cu insuficiență hepatică, dozele trebuie ajustate individual utilizând medicamente monocomponente cu conținut de lisinopril, amlodipină și rosuvastatină. Farmacocinetica amlodipinei nu a fost studiată la pacienții cu insuficiență hepatică severă. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat cu cea mai mică doză posibilă şi doza trebuie titrată lent. Nu a existat o creștere a expunerii sistemice la rosuvastatină la subiecții cu scoruri Child- Pugh de 7 sau mai mici. Cu toate acestea, s-a observat o expunere sistemică crescută la rosuvastatină la subiecții cu scoruri Child-Pugh de 8 și 9 (vezi pct. 5.2). La aceşti pacienţi trebuie avută în vedere o evaluare a funcţiei hepatice (vezi pct. 4.4). Nu există experiență de utilizare a rosuvastatinei la subiecți cu scoruri Child-Pugh peste 9. Rosuvastatina este contraindicată la pacienții cu afecțiuni hepatice active (vezi pct. 4.3).

Populația pediatrică (<18 ani) Siguranţa şi eficacitatea administrării Ekvamer la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Ekvamer nu este indicat la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.

Vârstnici (>65 de ani) Pacienţii vârstnici trebuie trataţi cu prudenţă. În cadrul studiilor clinice nu au fost observate modificări legate de vârstă ale eficacității și profilului de siguranţă ale amlodipinei sau lisinoprilului. Pentru stabilirea dozelor optime de susținere pentru pacienții vârstnici, acestea trebuie titrate individual folosind componentele individuale de lisinopril și amlodipină. Pentru pacienţii cu vârsta peste 70 ani este recomandată o doză iniţială de rosuvastatină de 5 mg (vezi pct. 4.4).

Rasă La subiecţii asiatici s-a observat o expunere sistemică crescută la rosuvastatină (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2). Doza inițială recomandată este de 5 mg rosuvastatină pentru pacienții de origine asiatică. Doza de 40 mg este contraindicată la acești pacienți.

Polimorfismul genetic

Sunt cunoscute tipuri specifice de polimorfisme genetice care pot duce la o expunere crescută la rosuvastatină (vezi pct. 5.2). La pacienții despre care se știe că au astfel de tipuri specifice de polimorfisme, se recomandă o doză mai mică de rosuvastatină.

Pacienții cu factori predispozanți pentru miopatie Doza iniţială recomandată este de 5 mg rosuvastatină la pacienţii cu factori predispozanţi la miopatie (vezi pct. 4.4). Doza de 40 mg rosuvastatină este contraindicată la acești pacienți (vezi pct. 4.3).

Terapia concomitentă Rosuvastatina este un substrat pentru diferite proteine transportoare (OATP1B1 și BCRP). Riscul de miopatie (inclusiv rabdomioliză) este crescut atunci când rosuvastatina este administrată concomitent cu anumite medicamente care pot crește concentrația plasmatică a rosuvastatinei din cauza interacțiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu, ciclosporină și anumiți inhibitori de protează, inclusiv combinații de ritonavir cu atazanavir, lopinavir şi/sau tipranavir) (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Medicii trebuie să consulte rezumatele caracteristicilor medicamentelor în cauză atunci când iau în considerare administrarea lor concomitentă cu rosuvastatină. La necesitate, se va lua în considerare întreruperea temporară a terapiei cu rosuvastatină și se vor administra medicamente alternative. În situațiile în care, administrarea concomitentă a acestor medicamente cu rosuvastatină este inevitabilă, se va evalua cu atenție beneficiul și riscul tratamentului concomitent, cu ajustarea dozei de rosuvastatină în funcție de situația clinică a pacientului.(vezi pct. 4.5).

Mod de administrare Administrare oralǎ. Deoarece alimentele nu afectează absorbția substanțelor active, Ekvamer poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacțiuni legate de lisinopril
Alte medicamente antihipertensive
Atunci când lisinoprilul este administrat concomitent cu alte medicamente antihipertensive
(de exemplu, trinitrat de gliceril şi alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare), pot apărea scăderi
suplimentare ale tensiunii arteriale.
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului reninăangiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA,
blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai
mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea
funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur
medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
Medicamente care pot crește riscul de apariție a angioedemului
Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată
deoarece crește riscul de angioedem (vezi pct. 4.3 și 4.4).
Administrarea inhibitorilor ECA concomitent cu inhibitori ai activării factorului-ţintă al
rapamicinei la mamifere (mTOR) (de exemplu, temsirolimus, sirolimus, everolimus) sau
inhibitori ai endopeptidazei neutre (NEP) (de exemplu, racecadotril) sau activator tisular al
plasminogenului sau vildagliptin pot determina creșterea riscului de apariție a angioedemului
(vezi pct. 4.4).
Diuretice
Când se adaugă un diuretic la schema terapeutică a unui pacient tratat cu lisinopril, de regulă,
efectul antihipertensiv este aditiv. Pacienţii trataţi deja cu diuretice, în special cei la care
tratamentul cu diuretic s-a instituit recent, pot prezenta, ocazional, o scădere excesivă a
tensiunii arteriale atunci când se adaugă lisinopril. Posibilitatea apariţiei hipotensiunii

arteriale simptomatice induse de lisinopril poate fi mult redusă prin întreruperea administrării
diureticului înainte de iniţierea tratamentului cu lisinopril (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.4).
Suplimente de potasiu, diuretice care economisesc potasiu sau înlocuitori de sare care conțin
potasiu și alte medicamente care pot crește concentrațiile serice de potasiu
Deși concentrația plasmatică a potasiului rămâne de obicei în limite normale, la anumiți
pacienți tratați cu lisinopril poate apărea hiperkaliemie. Diureticele care economisesc potasiu
(de exemplu, spironolactonă, triamteren sau amilorid), suplimente de potasiu sau substituenți
de sare care conțin potasiu pot duce la creșteri semnificative ale concentrației plasmatice a
potasiului, mai ales la pacienţii cu insuficienţă renală. De asemenea, este necesară prudență
când lisinoprilul este administrat concomitent cu alți agenți care cresc concentrația plasmatică
a potasiului, cum ar fi trimetoprimul și co-trimoxazolul (trimetoprim/sulfametoxazol),
deoarece trimetoprimul este cunoscut că acționează ca un diuretic care economisește potasiu,
cum ar fi amiloridul. Prin urmare, nu se recomandă combinarea lisinoprilului cu
medicamentele menționate mai sus. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea
trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizare frecventă a nivelului plasmatic al potasiului
(vezi pct. 4.4).
Ciclosporină
Hiperkaliemia poate apărea în timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu
ciclosporină. Se recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu.
Heparină
În timpul utilizării concomitente a inhibitorilor ECA cu heparină, pot apărea hiperkaliemii. Se
recomandă monitorizarea concentrației plasmatice de potasiu.
Dacă lisinoprilul este administrat cu un diuretic care elimină potasiul, hipopotasemia indusă
de diuretic poate fi ameliorată.
Litiu
Creşterea reversibilă a concentraţiei plasmatice a litiului şi a toxicităţii acestuia au fost
raportate la administrarea concomitentă a litiului cu inhibitori ai ECA. Administrarea
concomitentă a diureticelor tiazidice poate creşte riscul toxicităţii litiului şi accentua
toxicitatea deja crescută a litiului indusă de către inhibitorii ECA.
Administrarea lisinoprilului cu litiul nu este recomandată, dar dacă această asociere se
dovedeşte a fi necesară, concentraţiile plasmatice ale litiului trebuie atent monitorizate (vezi
pct. 4.4).
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), incluzând acid acetilsalicilic ≥3 g pe zi
Atunci când inhibitorii ECA sunt administraţi concomitent cu medicamente antiinflamatorii
nesteroidiene (adică acid acetilsalicilic administrat în doze antiinflamatorii, inhibitori ai
COX-2 şi AINS neselective) poate apare atenuarea efectului antihipertensiv. Administrarea
de inhibitori ECA concomitent cu AINS poate determina un risc crescut de agravare a
funcţiei renale, inclusiv insuficienţă renală acută posibilă, şi o creştere a potasemiei, mai ales
17

la pacienţii cu funcţie renală redusă preexistentă. De obicei, aceste efecte sunt reversibile.
Combinaţia trebuie administrată cu precauţie, mai ales la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi
corespunzător şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea
tratamentului concomitent şi apoi periodic.
Săruri de aur
După administrarea de săruri de aur injectabile (de exemplu, aurotiomalat de sodiu) au fost
raportate reacţii nitritoide (simptome ale vasodilataţiei, incluzând bufeuri, greţuri, ameţeli şi
hipotensiune arterială, care poate fi foarte severă), mai frecvent la pacienţii trataţi cu
inhibitori ai ECA.
Antidepresive triciclice /antipsihotice/anestezice
Administrarea concomitentă a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu
inhibitori ai ECA poate determina reducerea suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).
Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA.
Antidiabetice
Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu
medicamente antidiabetice (insuline, antidiabetice orale) poate determina creşterea efectului
de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. S-a observat că este mult mai probabil ca
acest fenomen să apară în primele săptămâni de tratament asociat şi la pacienţii cu
insuficienţă renală.
Acid acetilsalicilic, trombolitice, beta-blocante, nitrați
Lisinoprilul poate fi administrat concomitent cu acidul acetilsalicilic (în dozele recomandate
în bolile cardiovasculare), tromboliticele, beta-blocantele şi/sau nitraţii.
Interacțiuni legate de amlodipină
Efectele altor medicamente asupra amlodipinei
Inhibitori ai CYP3A4
Administrarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori puternici sau moderaţi ai CYP3A4
(inihibitori de protează, antifungice cu structură azolică, macrolide cum sunt eritromicina sau
claritromicina, verapamil sau diltiazem) poate determina creşterea uşoară până la
semnificativă a expunerii la amlodipină. Semnificaţia clinică a acestor variaţii ale
farmacocineticii poate fi mai pronunţată la pacienţii vârstnici. Astfel, pot fi necesare
monitorizarea clinică şi ajustarea dozelor.
Claritromicina este un inhibitor al CYP3A4. La pacienţii la care se administrează
concomitent claritromicină şi amlodipină, există un risc crescut de hipotensiune. Se

recomandă supravegherea atentă a pacienţilor când se administrează concomitent amlodipină
cu claritromicină.
Inductori ai CYP3A4
Concentrația plasmatică a amlodipinei poate varia în cazul administrării concomitente a
inductorilor cunoscuți ai CYP3A4. De aceea, este necesară monitorizarea tensiunii arteriale și
avută în vedere ajustarea dozei, atât în timpul, cât și după administrarea concomitentă de
medicamente, în special în cazul inductorilor puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicină,
sunătoare - Hypericum perforatum).
Nu se recomandă administrarea amlodipinei cu grepfrut sau suc de grepfrut, deoarece
biodisponibilitatea poate fi crescută la unii pacienţi, determinând creşterea efectelor de
scădere a tensiunii arteriale.
Dantrolen (infuzie)
La animale, după administrarea de verapamil şi administrarea intravenoasă de dantrolen, se
observă cazuri de fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular în asociere cu
hiperpotasemie. Din cauza riscului de hiperpotasemie, la pacienţi cu predispoziţie pentru
hipertermia malignă şi trataţi pentru hipertermie malignă, se recomandă evitarea administrării
concomitente de blocante ale canalelor de calciu, cum este amlodipina.
Efectele amlodipinei asupra altor medicamente
Efectele de scădere a tensiunii arteriale ale amlodipinei se cumulează cu efectele de scădere a
tensiunii arteriale ale altor medicamente cu proprietăţi antihipertensive.
Tacrolimus
Există un risc de creştere a concentraţiilor serice de tacrolimus la administrarea concomitentă
cu amlodipina, însă mecanismul farmacocinetic al acestei interacţiuni nu este pe deplin
înţeles. Pentru a evita toxicitatea tacrolimusului, administrarea amlodipinei la un pacient
tratat cu tacrolimus necesită monitorizarea concentraţiilor serice de tacrolimus şi ajustarea
dozei de tacrolimus, atunci când este cazul.
Inhibitori ai ţintei rapamicinei la mamifere (mTOR)
Inhibitorii mTOR cum sunt sirolimus, temsirolimus şi everolimus sunt substraturi CYP3A.
Amlodipina este un inhibitor slab al CYP3A. La administrarea concomitentă cu inhibitori
mTOR, amlodipina poate creşte expunerea inhibitorilor mTOR.
Ciclosporină
Nu s-au efectuat studii de interacţiune cu ciclosporină şi amlodipină la voluntari sănătoşi sau
alte grupe de pacienţi, cu excepţia pacienţilor cu transplant renal, unde s-au observat creşteri
variabile ale concentraţiei de ciclosporină (media 0 - 40%). Trebuie luată în considerare
monitorizarea nivelurilor de ciclosporină la pacienţii cu transplant renal aflați în tratament cu
amlodipină şi trebuie efectuate reduceri ale dozei de ciclosporină, după cum este necesar.
19

Simvastatină
Administrarea concomitentă a unor doze multiple de amlodipină 10 mg cu simvastatină 80
mg a determinat o creştere cu 77% a expunerii la simvastatină, comparativ cu administrarea
simvastatinei în monoterapie. La pacienţii în tratament concomitent cu amlodipină, trebuie
limitatặ doza de simvastatină la 20 mg pe zi.
În studii clinice de interacţiune, amlodipina nu a influenţat farmacocinetica atorvastatinei,
digoxinei sau warfarinei.
Interacțiuni legate de rosuvastatină
Efectul medicamentelor administrate concomitent asupra rosuvastatinei
Inhibitori de proteine transportoare
Rosuvastatina este un substrat pentru anumite proteine transportoare, inclusiv transportorul
de captare hepatică OATP1B1 și transportorul de eflux BCRP.
Administrarea concomitentă de rosuvastatină cu medicamente care sunt inhibitori ai acestor
proteine transportoare poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice de rosuvastatină și la
un risc crescut de miopatie (vezi pct. 4.2, 4.4, 4.5 și Tabelul 1).
Ciclosporină
În timpul tratamentului concomitent cu rosuvastatină și ciclosporină, valorile ASC pentru
rosuvastatină au fost, în medie, de 7 ori mai mari decât cele observate la voluntari sănătoşi
(vezi Tabelul 1). Rosuvastatina este contraindicată la pacienţii care primesc concomitent
tratament cu ciclosporină (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă nu afectează
concentraţiile plasmatice de ciclosporină.
Inhibitori de protează
Deşi nu se cunoaşte mecanismul exact al interacţiunilor, utilizarea concomitentă a
inhibitorilor de protează determină o creştere semnificativă a expunerii la rosuvastatină (vezi
Tabelul 1). De exemplu, într-un studiu de farmacocinetică, administrarea concomitentă a 10
mg de rosuvastatină şi o combinație de doi inhibitori de protează (300 mg atazanavir/ritonavir
100 mg) la voluntari sănătoşi a fost asociată cu o creştere pentru rosuvastatină de aproximativ
trei ori a ASC și de 7 ori a Cmax. Utilizarea concomitentă a rosuvastatinei cu unele combinaţii
de inhibitori de protează poate fi luată în considerare după o analiză atentă a ajustărilor
dozelor de rosuvastatină, pe baza creşterii preconizate a expunerii la rosuvastatină (vezi
Tabelul 1 şi pct. 4.2, 4.4 și 4.5).
Gemfibrozil şi alte medicamente hipolipemiante
Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi gemfibrozil a determinat o dublare a Cmax şi
ASC pentru rosuvastatină (vezi pct. 4.4).
Pe baza datelor obţinute din studii de interacţiune specifice, nu sunt de aşteptat interacţiuni
farmacocinetice relevante cu fenofibratul, totuşi este posibilă o interacţiune farmacodinamică.
Gemfibrozilul, fenofibratul, alţi fibraţi şi niacina (acid nicotinic) în doze hipolipemiante (≥1 g
20

pe zi) cresc riscul de miopatie, în cazul administrării concomitente cu inhibitorii de HMGCoA reductază, probabil deoarece aceştia pot produce miopatie şi în cazul administrării în
monoterapie. Este contraindicată administrarea dozei de 40 mg concomitent cu un fibrat (vezi
pct. 4.3 şi 4.4). De asemenea, aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu doza de 5 mg.
Ezetimib
Utilizarea concomitentă de rosuvastatină 10 mg cu ezetimib 10 mg a determinat o creştere de
1,2 ori a ASC și Cmax pentru rosuvastatină la pacienţi cu hipercolesterolemie (Tabelul 1).
Totuși, nu poate fi exclusă o interacţiune farmacodinamică între rosuvastatină şi ezetimib, în
ceea ce priveşte apariţia reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Antiacide
Administrarea rosuvastatinei concomitent cu o suspensie antiacidă conţinând hidroxid de
aluminiu şi magneziu a determinat o reducere cu aproximativ 50% a concentraţiei plasmatice
de rosuvastatină. Acest efect a fost ameliorat atunci când antiacidul a fost administrat la 2 ore
după administrarea de rosuvastatină. Nu a fost studiată relevanţa clinică a acestei interacţiuni.
Eritromicină
Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi eritromicină a determinat o reducere cu 20%
a ASC şi cu 30% a Cmax de rosuvastatină. Această interacţiune poate fi determinată de
creşterea mobilităţii intestinale determinate de eritromicină.
Enzimele citocromului P450
Rezultatele studiilor in vitro şi in vivo indică faptul că rosuvastatina nu este nici inhibitor, nici
inductor al izoenzimelor citocromului P450. În plus, rosuvastatina este un substrat slab pentru
aceste izoenzime. Prin urmare, nu sunt de aşteptat interacţiuni medicamentoase care să
rezulte din metabolizarea mediată de citocromul P450. Nu au fost observate interacţiuni
relevante clinic între rosuvastatină şi fluconazol (un inhibitor al CYP2C9 şi CYP3A4) sau
ketoconazol (un inhibitor al CYP2A6 şi CYP3A4).
Ticagrelor
Ticagrelor poate afecta excreţia renală a rosuvastatinei, crescând riscul acumulării acesteia.
Deşi mecanismul exact nu este cunoscut, în unele cazuri, utilizarea concomitentă de
ticagrelor şi rosuvastatină a dus la scăderea funcţiei renale, creşterea nivelului CPK şi
rabdomioliză.
Interacţiuni care necesită ajustarea dozei de rosuvastatină (vezi şi Tabelul 1)
În cazul în care este necesar să se administreze concomitent rosuvastatină cu alte
medicamente cu efect cunoscut de creştere a expunerii la rosuvastatină, dozele de
rosuvastatină trebuie să fie ajustate. Este recomandat ca medicii prescriptori să consulte
informația referitoare la produs când se ia în considerare administrarea unor astfel de produse
împreună cu rosuvastatină. Începeţi cu o doză de 5 mg de rosuvastatină o dată pe zi, în cazul
în care creşterea aşteptată a expunerii (ASC) este aproximativ dublă sau mai mare. Doza
zilnică maximă de rosuvastatină trebuie să fie ajustată astfel încât expunerea aşteptată la
21

rosuvastatină să nu depăşească o doză zilnică de rosuvastatină de 40 mg, luată fără alte
medicamente cu care să interacţioneze, de exemplu, o doză de 20 mg de rosuvastatină cu
gemfibrozil (o creştere de 1,9 ori) şi o doză de 10 mg de rosuvastatină cu o combinaţie de
ritonavir/atazanavir (o creştere de 3,1 ori).
Dacă se observă că medicamentul crește ASC a rosuvastatinei de mai puțin de 2 ori, nu este
necesară reducerea dozei inițiale, dar trebuie avută în vedere precauție în cazul creșterii dozei
de rosuvastatină peste 20 mg.
Tabelul 1. Efectul administrării concomitente a medicamentelor asupra expunerii la
rosuvastatină (ASC; în ordine descrescătoare) conform studiilor clinice publicate
Creșterea de două ori sau mai mult a valorii ASC a rosuvastatinei
Schema terapeutică pentru
Schema terapeutică
Modificări ale ASC a
medicamentul cu care
pentru
rosuvastatinei *
interacționează
rosuvastatină
Sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir
10 mg, doză unică
de 7,4 ori ↑
(400 mg-100 mg-100 mg) +
Voxilaprevir (100 mg) o dată pe zi
timp de 15 zile
Ciclosporină 75 mg până la 200
10 mg, o dată pe zi,
de 7,1 ori ↑
mg de două ori pe zi, timp de 6
timp de 10 zile
luni
Darolutamidă 600 mg de două ori
5 mg, doză unică
de 5,2 ori ↑
pe zi, timp de 5 zile
Regorafenib 160 mg, o dată pe zi,
5 mg, doză unică
de 3,8 ori ↑
timp de 14 zile
Atazanavir 300 mg /ritonavir 100
10 mg, doză unică
de 3,1 ori ↑
mg o dată pe zi, timp de 8 zile
Velpatasvir 100 mg o dată pe zi

10 mg, doză unică

de 2,7 -ori ↑

Ombitasvir 25 mg/paritaprevir 150
mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi/
dasabuvir 400 mg de două ori pe
zi, timp de 14 zile
Grazoprevir 200 mg/elbasvir 50
mg o dată pe zi, timp de 11 zile
Glecaprevir 400 mg/pibrentasvir
120 mg o dată pe zi, timp de 7 zile
Lopinavir 400 mg/ritonavir 100 mg
de două ori pe zi, timp de 17 zile
Clopidogrel 300 mg doză de

5 mg, doză unică

de 2,6 ori ↑

10 mg, doză unică

de 2,3 ori ↑

5 mg o dată pe zi,
timp de 7 zile
20 mg o dată pe zi,
timp de 7 zile
20 mg, doză unică

de 2,2 ori ↑

de 2,1 ori ↑
de 2 ori ↑

încărcare, urmată de 75 mg la 24
de ore
Gemfibrozil 600 mg de două ori pe
80 mg, doză unică
de 1,9 ori ↑
zi, timp de 7 zile
Creștere de mai puțin de 2 ori a ASC a rosuvastatinei
Schema terapeutică pentru
Schema terapeutică
Modificări ale ASC a
medicamentul cu care
pentru
rosuvastatinei *
interacționează
rosuvastatină
Eltrombopag 75 mg o dată pe zi,
10 mg, doză unică
de 1,6 ori ↑
timp de 5 zile
Darunavir 600 mg/ritonavir 100
10 mg, o dată pe zi,
de 1,5 ori ↑
mg de două ori pe zi, timp de 7 zile timp de 7 zile
Tipranavir 500 mg/ritonavir 200
10 mg, doză unică
de 1,4 ori ↑
mg de două ori pe zi, timp de 11
zile
Dronedarona 400 mg de două ori
Nu este disponibilă
de 1,4 ori ↑
pe zi
Itraconazol 200 mg o dată pe zi,
timp de 5 zile
Ezetimib 10 mg o dată pe zi, timp
de 14 zile

10 mg, doză unică

de 1,4 ori ↑**

10 mg o dată pe zi,
timp de 14 zile

de 1,2 ori ↑**

Scăderea ASC a rosuvastatinei
Schema terapeutică pentru
Schema terapeutică
Modificări ale ASC a
medicamentul cu care
pentru
rosuvastatinei *
interacționează
rosuvastatină
Eritromicină 500 mg de patru ori
80 mg, doză unică
20% ↓
pe zi, timp de 7 zile
Baicalin 50 mg de trei ori pe zi,
20 mg, doză unică
47% ↓
timp de 14 zile
*Datele exprimate ca modificare de x-ori reprezintă un raport simplu între valorile obţinute
în cazul administrării concomitente şi valorile obţinute în cazul administrării rosuvastatinei
în monoterapie. Datele exprimate ca modificare procentuală (%) reprezintă diferenţa
procentuală (%) relativă, comparativ cu administrarea de rosuvastatină în monoterapie.
Creșterea este indicată prin „↑”, scăderea este indicată prin „↓”.
**Au fost efectuate mai multe studii de interacţiune la doze diferite de rosuvastatină; tabelul
prezintă raportul cel mai semnificativ
ASC = aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp
Următoarele medicamente/combinații de medicamente nu au un efect cu semnificație clinică
asupra raportului ASC al rosuvastatinei în cazul administrării concomitente:

Aleglitazar 0,3 mg administrat timp 7 zile; fenofibrat 67 mg de trei ori pe zi, administrat timp
de 7 zile; fluconazol 200 mg o dată pe zi, administrat timp de 11 zile; fosamprenavir 700
mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi, administrat timp de 8 zile; ketoconazol 200 mg de
două ori pe zi, administrat timp de 7 zile; rifampin 450 mg o data pe zi, administrat timp de 7
zile; silimarină 140 mg de trei ori pe zi, administrat timp de 5 zile.
Efectul rosuvastatinei asupra medicamentelor administrate concomitent
Antagoniști ai vitaminei K
Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, iniţierea tratamentului sau creşterea gradată
a dozei de rosuvastatină, la pacienţi trataţi concomitent cu antagonişti de vitamina K (de
exemplu, warfarină sau alte anticoagulante cumarinice) poate determina creşterea Raportului
Internaţional Normalizat (International Normalised Ratio - INR). Întreruperea sau reducerea
gradată a dozei de rosuvastatină poate determina scăderea INR. În aceste situaţii este necesară
monitorizarea corespunzătoare a INR.
Contraceptive orale/tratament de substituţie hormonală (TSH)
Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi un contraceptiv oral a determinat creşterea
concentraţiei plasmatice a etinilestradiolului şi norgestrelului cu 26% şi respectiv cu 34%.
Această creştere a nivelurilor plasmatice trebuie avută în vedere atunci când se stabilesc
dozele de contraceptive orale. Nu sunt disponibile date farmacocinetice pentru pacienţii
trataţi cu rosuvastatină concomitent cu TSH şi, din acest motiv, nu poate fi exclus un efect
similar. Totuşi, asocierea a fost evaluată extensiv în studii clinice şi a fost bine tolerată.
Alte medicamente
Digoxină: Pe baza datelor din studii de interacţiune specifice, nu este de aşteptat nicio
interacţiune semnificativă clinic cu digoxina.
Acid fusidic: Nu au fost realizate studii de interacţiune cu rosuvastatină şi acid fusidic. Riscul
de miopatie, inclusiv rabdomioliză, poate fi crescut prin administrarea concomitentă a
acidului fusidic cu statine. Mecanismul acestei interacțiuni (dacă este farmacodinamică,
farmacocinetică, sau ambele) nu este încă determinat. Au fost raportate cazuri (inclusiv unele
letale) de rabdomioliză la pacienți care au primit această combinație.
Dacă este necesar tratamentul sistemic cu acid fusidic, tratamentul cu rosuvastatină trebuie
întrerupt pe toată durata tratamentului cu acid fusidic. Vezi, de asemenea, și pct. 4.4.
Populația pediatrică
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi. Gradul de interacţiune la copii
şi adolescenţi nu este cunoscut.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteți însărcinată sau alăptați, credeți că ați putea fi însărcinată sau intenționați să rămâneți
însărcinată, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a
lua acest medicament.
Ekvamer nu trebuie luat în timpul sarcinii și alăptării. S-a demonstrat că amlodipina se excretă în
laptele matern în cantități mici. Dacă rămâneți însărcinată în timp ce luați Ekvamer, întrerupeți
tratamentul imediat și spuneți-i medicului dumneavoastră. Femeile ar trebui să evite să rămână
însărcinate în timp ce iau Ekvamer prin utilizarea unei metode de contracepție adecvată.