Fișă tehnică · Dulsevia® 30 mg, capsule gastrorezistente

Doze

Tulburarea depresivă majoră

Doza iniţială şi doza de întreţinere recomandată este 60 mg o dată pe zi, cu sau fără alimente. În studiile clinice au fost evaluate, din punctul de vedere al siguranţei, doze mai mari de 60 mg o dată pe zi, până la doza maximă de 120 mg pe zi. Cu toate acestea, nu există dovezi clinice care să sugereze că pacienţii care nu răspund la doza iniţială recomandată ar putea să beneficieze de creşteri ale dozei.

Răspunsul terapeutic se constată de obicei după 2-4 săptămâni de tratament.

După consolidarea răspunsului antidepresiv, se recomandă continuarea tratamentului timp de câteva luni, pentru a se evita recăderile. La pacienţii care au răspuns la tratamentul cu duloxetină şi care au un istoric de episoade depresive majore repetate, poate fi luat în considerare un tratament de lungă durată cu doze de 60 până la 120 mg pe zi.

Tulburarea de anxietate generalizată

Doza de iniţiere recomandată la majoritatea pacienţilor cu tulburare de anxietate generalizată este de 30 mg administrată o dată pe zi cu sau fără alimente. La pacienţii cu un răspuns insuficient doza trebuie crescută la 60 mg, aceasta fiind doza uzuală de menţinere la majoritatea pacienţilor.

La pacienţii la care tulburarea de anxietate coexistă cu o tulburare depresivă majoră trebuie utilizată o doză iniţială și de menținere de 60 mg o dată pe zi (a se vedea de asemenea recomandările de dozare de mai sus).

În studii clinice, doze de până la 120 mg pe zi au demonstrat eficacitate şi au fost evaluate din punct de vedere al siguranţei. În cazul pacienţilor cu răspuns insuficient la 60 mg, poate fi luată în considerare o creştere a dozei până la 90 mg sau 120 mg. Creşterea dozei trebuie făcută în funcţie de răspunsul clinic şi tolerabilitate.

După consolidarea răspunsului, se recomandă continuarea tratamentului timp de câteva luni pentru a se evita recăderile.

Durerea din neuropatia diabetică periferică

Doza iniţială şi doza de întreţinere recomandată este 60 mg o dată pe zi, cu sau fără alimente. În studiile clinice au fost evaluate din punctul de vedere al siguranţei doze mai mari de 60 mg o dată pe zi, până la doza maximă de 120 mg pe zi, administrată în prize divizate egale. Concentraţia plasmatică a duloxetinei manifestă variabilitate inter-individuală mare (vezi pct. 5.2). În consecinţă, unii pacienţi care răspund insuficient la 60 mg pot să beneficieze de o doză mai mare.

Răspunsul la tratament trebuie evaluat după 2 luni. În cazul pacienţilor cu un răspuns la tratament iniţial inadecvat, răspunsul suplimentar după acest interval de timp este puţin probabil.

Beneficiul terapeutic trebuie reevaluat regulat (cel puţin la fiecare trei luni) (vezi pct. 5.1).

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Nu se recomandă nicio ajustare a dozajului la pacienţii vârstnici numai pe baza vârstei. Totuşi, ca în cazul oricărui medicament, este necesară prudenţă atunci când se tratează vârstnici, în special în cazul dozei de 120 mg Dulsevia pe zi pentru tulburarea depresivă majoră sau tulburare de anxietate generalizată, pentru care datele sunt limitate (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică

Dulsevia nu trebuie utilizat la pacienţii cu boli hepatice care determină insuficienţă hepatică (vezi pct.4.3 şi 5.2).

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance al creatininei 30 până la 80 ml/min). Dulsevia nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei <30 ml/min, vezi pct. 4.3).

Copii şi adolescenţi

Duloxetina nu trebuie utilizată pentru tratamentul depresiei majore la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani din cauza problemelor de siguranţă şi eficacitate (vezi pct. 4.4, 4.8, 5.1).

Nu au fost stabilite siguranța și eficacitatea duloxetinei pentru tratamentul tulburării de anxietate generalizata la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 7-17 ani. Datele disponibile sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2.

Siguranţa şi eficacitatea duloxetinei pentru tratamentul durerii din neuropatia diabetică periferică sau de tulburare de anxietate generalizată nu au fost studiate. Nu sunt disponibile date.

Întreruperea tratamentului

Trebuie evitată întreruperea bruscă. La întreruperea definitivă a tratamentului cu Dulsevia, doza trebuie scăzută treptat într-o perioadă de cel puţin una până la două săptămâni, pentru a reduce riscul apariţiei reacţiilor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă după o scădere a dozei sau la întreruperea definitivă a tratamentului apar simptome intolerabile, se poate lua în considerare reinstituirea dozei prescrise anterior. Ulterior, medicul poate continua să descrească doza, dar întrun ritm mai lent.

Mod de administrare

Administrare orală.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiuni

Inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO): Datorită riscului de sindrom serotoninergic, duloxetina nu
trebuie utilizată în asociere cu inhibitorii neselectivi ireversibili ai monoaminooxidazei (IMAO) sau
timp de cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO. Pe baza timpului de
înjumătăţire plasmatică al duloxetinei, înainte de a începe tratamentul cu un IMAO, trebuie să treacă
cel puţin 5 zile de la întreruperea Dulsevia (vezi pct. 4.3).
Utilizarea Dulsevia concomitent cu IMAO selectivi, reversibili, ca moclobemida, nu este
recomandată (vezi pct. 4.4). Antibioticul linezolid este un IMAO neselectiv reversibil şi nu trebuie
administrat la pacienţii trataţi cu Dulsevia (vezi pct. 4.4).
Inhibitori ai CYP1A2: Administrarea concomitentă de duloxetină şi un inhibitor puternic al
izoenzimei CYP1A2 poate avea ca rezultat concentraţii crescute de duloxetină deoarece izoenzima
CYP1A2 este implicată în metabolismul duloxetinei. Fluvoxamina (100 mg o dată/zi), un inhibitor
puternic al CYP1A2, a scăzut clearence-ul plasmatic aparent al duloxetinei cu aproximativ 77% şi a
crescut ASCo-t de 6 ori. De aceea Dulsevia nu ar trebui administrată în asociere cu un inhibitor
puternic al CYP1A2 cum este fluvoxamina (vezi pct. 4.3).
Medicaţia SNC: Riscul utilizării duloxetinei în asociere cu alte medicamente active asupra SNC nu a
fost evaluat sistematic, cu excepţia cazurilor descrise la acest punct. În consecinţă, se recomandă
prudenţă atunci când Dulsevia se administrează în asociere cu alte medicamente sau substanţe cu
acţiune centrală, incluzând alcoolul etilic şi medicamentele sedative (de exemplu, benzodiazepine,
morfinomimetice, antipsihotice, fenobarbital, antihistaminice sedative).
Medicamente serotoninergice: În cazuri rare, la pacienţii care au luat ISRS/IRSN concomitent cu
medicamente serotoninergice, s-a raportat sindrom serotoninergic. Se recomandă prudenţă dacă
Dulsevia se utilizează concomitent cu medicamente serotoninergice cum ar fi ISRS/IRSN,
antidepresive triciclice cum ar fi clomipramina sau amitriptilina, IMAO precum moclobemida sau
linezolid, sunătoarea (Hypericum perforatum), triptani, tramadolul, petidina şi triptofanul (vezi pct.
4.4).
Efectul duloxetinei asupra altor medicamente
Medicamente metabolizate de CYP1A2: Farmacocinetica teofilinei, un substrat al CYP1A2, nu a
fost afectată semnificativ de asocierea cu duloxetină (60 mg de două ori pe zi).
Medicamente metabolizate de CYP2D6: Duloxetina este un inhibitor moderat al CYP2D6. Când
duloxetina a fost administrată în doză de 60 mg de două ori pe zi împreună cu o doză unică de
desipramină, un substrat CYP2D6, ASC pentru desipramină a crescut de 3 ori. Asocierea
duloxetinei (40 mg de două ori pe zi) creşte cu 71% ASC la starea de echilibru a tolterodinei (2 mg
de două ori pe zi), dar nu afectează farmacocinetica metabolitului activ 5-hidroxil şi nu se
recomandă ajustarea dozei. Se recomandă prudenţă la administrarea Dulsevia în asociere cu
medicamente metabolizate predominant de CYP2D6 (risperidonă, antidepresive triciclice [ATC] ca
de exemplu nortriptilină, amitriptilină şi imipramină) în special dacă acestea au index terapeutic mic
(cum ar fi flecainida, propafenona şi metoprololul).
Anticoncepţionalele orale şi alte medicamente steroidiene: Rezultatele studiilor in vitro
demonstrează că duloxetina nu induce activitatea catalitică a CYP3A. Nu s-au efectuat studii
specifice in vivo ale interacţiunilor medicamentoase.
Anticoagulantele şi antiagregante plachetare: Este necesară prudenţă atunci când duloxetina este
asociată cu anticoagulante orale sau antiagregante plachetare datorită unui risc potenţial crescut de
sângerare atribuibil interacţiunii farmacodinamice. S-au raportat creşteri ale valorilor INR atunci

când duloxetina a fost administrată concomitent cu warfarină. Totuşi, în cadrul unui studiu de
farmacologie clinică, administrarea duloxetinei concomitent cu warfarina în condiţiile atingerii stării
de echilibru, la voluntari sănătoşi, nu a determinat modificări semnificative ale valorilor INR faţă de
valorile iniţiale sau modificări ale farmacocineticii R- sau S-warfarinei.
Efectele altor medicamente asupra duloxetinei
Antiacide şi antagonişti H2: Asocierea duloxetinei cu antiacide care conţin aluminiu şi magneziu
sau a duloxetinei cu famotidină nu a avut efect semnificativ asupra ratei sau extinderii absorbţiei
duloxetinei după administrarea unei doze orale de 40 mg.
Inductorii CYP1A2: Analize farmacocinetice populaţionale au arătat că fumătorii au concentraţii
plasmatice cu aproape 50% mai mici în comparaţie cu nefumătorii.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
•
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă rămâneţi gravidă sau dacă încercaţi să rămâneţi
gravidă în timp ce luaţi Dulsevia. Nu trebuie să utilizaţi Dulsevia decât după ce aţi discutat cu
medicul dumneavoastră despre potenţialele beneficii și riscuri pentru copilul dumneavoastră.
•
Asiguraţi-vă că moaşa şi/sau medicul dumneavoastră ştiu că luaţi Dulsevia. Când sunt
administrate în timpul sarcinii, medicamente similare (ISRS) pot creşte riscul apariţiei la copii
a unei afecţiuni grave, numită hipertensiune arterială pulmonară persistentă a nou născutului
(HAPPN), care determină la copil o respiraţie rapidă şi un aspect albăstrui al pielii. Aceste
simptome se instalează de obicei în primele 24 de ore după naştere. Dacă observaţi acest lucru
la copilul dumneavoastră, trebuie să contactaţi imediat moaşa sau medicul dumneavoastră.
•
Dacă luaţi Dulsevia în ultima parte a sarcinii, copilul dumneavoastră poate prezenta unele
simptome la naştere. Acestea apar de obicei la naştere sau la câteva zile după naştere. Aceste
simptome pot include slăbiciune musculară, tremor, agitaţie, dificultăţi de alimentare,
dificultate la respiraţie şi convulsii. Dacă oricare dintre aceste simptome apar la naştere la
copilul dumneavoastră, sau dacă sunteţi îngrijorată de sănătatea copilului dumneavoastră, luaţi
legătura cu moaşa sau cu medicul care vor putea să vă sfătuiască.
•
Dacă luați Dulsevia în ultima parte a sarcinii, există un risc crescut de sângerare vaginală
excesivă după naștere, mai ales dacă aveți antecedente de tulburări de sângerare. Medicul sau
moașa dumneavoastră trebuie să știe că luați duloxetină, pentru a vă putea sfătui.
•
Datele disponibile în utilizarea duloxetinei în timpul primelor trei luni de sarcină nu au arătat,
în general, un risc crescut de malformații congenitale la nou-născuți. Dacă Dulsevia este
administrat în a doua jumătate a sarcinii, poate exista un risc crescut de naștere înainte de
termen (în plus cu 6 nou-născuți prematuri la fiecare 100 de femei care au luat Dulsevia în a
doua jumătate a sarcinii), cele mai multe nașteri premature fiind între săptămânile 35 și 36 de
sarcină.
•
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi. Utilizarea Dulsevia în cursul alăptării nu este
recomandată. Trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru
recomandări.