Fișă tehnică · Diroton® Plus 10 mg/1,5 mg, capsule cu eliberare modificată

Doze

În general, preparatele combinate cu doză fixă nu sunt potrivite pentru terapia inițială.

Diroton Plus este indicat la pacienții adulți a căror hipertensiune arterială este controlată adecvat cu lisinopril și indapamidă administrate concomitent, la același nivel de doză ca și în asociere.

Doza recomandată este de 1 capsulă pe zi, de preferință dimineața la aceeași oră în fiecare zi. Doza zilnică maximă este de o capsulă.

Dacă apare hipotensiune la începutul tratamentului, pacientul trebuie să fie așezat în poziție culcată, să întrerupă administrarea Diroton® Plus și să solicite sfatul medicului. Un răspuns hipotensiv tranzitoriu nu este de obicei o contraindicație pentru doze ulterioare, deși trebuie luată în considerare reducerea dozei. Dacă devine necesară ajustarea dozei, trebuie luată în considerare ajustarea dozei folosind medicamente cu lisinopril și indapamidă individuală.

Doza omisă

Dacă pacientul omite o doză, doza omisă trebuie sărită și următoarea doză trebuie luată conform programului obișnuit. Nu este recomandat să luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Vârstnici (>65 ani)

Pacienții vârstnici trebuie tratați cu prudență.

Concentrația plasmatică a creatininei trebuie monitorizată la pacienții geriatrici, în funcție de vârstă, greutate corporală și sex.

Insuficiență renală

Monitorizarea funcției renale, a potasiului seric și a concentrațiilor plasmatice de sodiu din sânge trebuie continuată în timpul tratamentului cu Diroton Plus. În cazul deteriorării funcției renale, Diroton Plus trebuie întrerupt și înlocuit cu componente individuale ajustate în mod adecvat.

Populația pediatrică

Siguranța și eficacitatea Diroton Plus la copii și adolescenți nu au fost stabilite.

Mod de administrare

Pentru uz oral, poate fi luat indiferent de mese.

cu alte medicamente și alte forme de interacțiune1
Combinație nedorită de medicamente
Interacțiunea lisinoprilului
Combinație contraindicată de medicamente

Aliskiren: Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA cu medicamente care conțin aliskiren
este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat și/sau insuficiență renală moderată sau severă
(RFG mai mică de 60 ml/min/1,73 m2 de suprafață corporală).
Administrarea concomitentă de inhibitori ai ECA cu antagonişti ai receptorilor de angiotensină II
este contraindicată la pacienţii cu nefropatie diabetică.
Combinații nerecomandate
Antagoniști ai receptorilor de angiotensină II (ARA II): s-a raportat că la pacienții cu ateroscleroză
stabilită, insuficiență cardiacă cronică sau diabet zaharat cu leziuni țintă, terapia concomitentă cu
inhibitori ECA și ARA II este asociată cu o frecvență mai mare a hipotensiunii arteriale, sincopei,
hiperkaliemiei și scăderea funcției renale (inclusiv insuficiență renală acută) comparativ cu
utilizarea unui singur medicament, influențând RAAS. Blocarea dublă (de exemplu, combinația de
inhibitori ECA cu ARA II) ar trebui limitată la cazuri specifice, cu monitorizare amănunțită a
funcției renale, a nivelului de potasiu și a TA.
Suplimente de potasiu, diuretice care economisesc potasiu sau înlocuitori de sare care conțin
potasiu
Administrarea concomitentă cu diuretice economisitoare de potasiu (spironolactonă, triamteren,
amiloridum, eplerenonă), medicamente pe bază de potasiu, înlocuitori de sare pe bază de potasiu
se asociază cu risc crescut de hiperkaliemie, în special la pacienţii cu disfuncţie renală (efecte
aditive, asociate cu hiperkaliemie). Inhibitorii ECA nu trebuie utilizați concomitent cu substanțe,
crescând concentrațiile plasmatice de potasiu, cu excluderea cazurilor de hipokaliemie. Asocierea
lisinoprilului cu medicamentele menționate mai sus nu este recomandată. Dacă, totuși, este
indicată utilizarea concomitentă a acestor substanțe, acestea trebuie utilizate cu precauție, cu
monitorizarea regulată a concentrațiilor de potasiu din plasmă.
Litiu
Utilizarea concomitentă de litiu și inhibitori ai ECA poate duce la creșterea reversibilă a litiului în
ser cu toxicitate asociată. Utilizarea concomitentă a lisinoprilului cu litiu nu este recomandată, dar
dacă asocierea se dovedește necesară, trebuie efectuată o monitorizare atentă a concentrațiilor
serice de litiu.
Combinație de medicamente care necesită o atenție specială
Insulina și hipoglicemiante orale
Studiile epidemiologice au demonstrat că utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA și a
hipoglicemicelor (insuline, hipoglicemiante orale) poate crește efectul lor hipoglicemiant până la
dezvoltarea hipoglicemiei. Acest efect este mai probabil să apară în primele săptămâni de
tratament concomitent, precum și la pacienții cu insuficiență renală.
Baclofen: Îmbunătățește efectul hipotensiv al inhibitorilor ECA. Tensiunea arterială trebuie
monitorizată îndeaproape și doza de agenți hipotensivi trebuie corectată atunci când este necesar.
Diuretice
La pacienții care iau diuretice, se poate observa o scădere semnificativă a tensiunii arteriale la
începutul terapiei cu inhibitori ai ECA. Riscul apariției efectelor antihipertensive poate fi redus
prin întreruperea agentului diuretic, refacerea lichidelor sau pierderea de sare înainte de începerea
terapiei cu inhibitori ECA. În cazurile de hipertensiune arterială la pacienții cu terapie diuretică
anterioară, care ar putea duce la excreția excesivă de lichid și/sau săruri, administrarea diureticelor
trebuie întreruptă înainte de administrarea Diroton Plus (având în vedere că diureticul cu depleție
de potasiu poate fi reluat ulterior).
Funcția renală (concentrația creatininei) trebuie monitorizată în primele săptămâni de utilizare a
Diroton Plus.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv doze mari de acid acetilsalicilic (>3
g/zi)
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu AINS (acid acetilsalicilic în doză antiinflamatoare,
inhibitori de ciclooxigenază-2 (COX-2) și AINS neselectivi) poate duce la diminuarea acțiunii
antihipertensive a inhibitorilor ECA. Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA și Diroton Plus
și AINS poate duce la afectarea funcției renale, inclusiv dezvoltarea insuficienței renale acute și

creșterea concentrației serice de potasiu, în special la pacienții cu funcție renală redusă. Trebuie
avută prudență în timpul administrării acestei combinații, în special la pacienții vârstnici. Este
necesar să se compenseze pierderea de lichid și să se monitorizeze îndeaproape funcția renală la
pacienți, atât la începutul, cât și în timpul tratamentului.
Estramustina, inhibitori mTOR (de exemplu sirolimus, everolimus, temsirolimus)
Risc crescut de angioedem atunci când este utilizat concomitent cu inhibitori ai ECA.
Inhibitori neutri de endopeptidază
Riscul crescut de angioedem a fost raportat la utilizarea concomitentă de inhibitori ai ECA și
racecadotril (inhibitor de encefalinază).
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu medicamente care conțin sacubitril (inhibitor de
neprilizină) crește riscul de angioedem, prin urmare utilizarea simultană a acestor medicamente
este contraindicată. Inhibitorii ECA trebuie utilizați nu mai devreme de 36 de ore după
întreruperea tratamentului cu medicamente care conțin sacubitril. Produsele care conțin sacubitril
sunt contraindicate pacienților cărora li se administrează inhibitori ECA și în decurs de 36 de ore
după întreruperea tratamentului cu inhibitori ECA.
Inhibitori DPP-4 (gliptine): linagliptin, saxagliptin, sitagliptin, vildagliptin atunci când sunt
utilizați concomitent cu inhibitori ai ECA cresc riscul de angioedem datorită suprimării activității
dipeptidilpeptidazei -4 (DPP-4).
Combinație de medicamente care necesită atenție
Antihipertensive (de exemplu, beta-blocante, blocante „lente” ale canalelor de calciu, diuretice)
și vasodilatatoare
Este posibilă îmbunătățirea efectului antihipertensiv al medicamentului. Este necesară prudență la
administrarea concomitentă de nitroglicerină, alți nitrați sau alți vasodilatatori, deoarece este
posibilă o scădere suplimentară a tensiunii arteriale.
Antiacide și colestiramină: administrarea concomitentă cu antiacide și colestiramină are ca
rezultat suprimarea absorbției gastro-intestinale.
Antidepresive triciclice, neuroleptice, anestezice, barbiturice, fenotiazina, etanol
Efectul sporit al lisinoprilului.
Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA.
Relaxante musculare
Utilizarea concomitentă a relaxantelor musculare și a inhibitorilor ECA poate duce la scăderea
semnificativă a tensiunii arteriale.
Aur
Reacțiile nitritoide (simptome de vasodilatație, inclusiv înroșirea feței, greața, amețelile și
hipotensiunea arterială, care pot fi foarte severe) după administrarea de aur injectabil (de exemplu,
aurotiomalat de sodiu) au fost raportate mai frecvent la pacienții cărora li s-a administrat un
inhibitor al ECA.
Co-trimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol)
Pacienții
tratați
cu
inhibitori
ECA
care
iau
concomitent
co-trimoxazol
(trimetoprim/sulfametoxazol) pot prezenta un risc crescut de hiperkaliemie.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (escitalopram, paroxetină, flouxetină, sertralină)
Administrarea concomitentă cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei poate duce la
hiponatremie accentuată.
Alopurinol, procainamidă, citostatice (5-fluoracil, vincristină, dozetaxel)
Risc crescut de leucopenie.
Activatori tisulari de plasminogen
O incidență crescută a angioedemului a fost găsită în studiile observaționale la pacienții cărora li sa administrat inhibitori ECA după terapia trombolitică cu alteplază pentru accidentul vascular
cerebral ischemic.
Interacțiunea indapamidei

Combinație nedorită de medicamente
Agenți pe bază de litiu
Atunci când sunt utilizate concomitent, indapamida și agenții pe bază de litiu, precum și cu o dietă
fără sare, pot duce la creșterea concentrației de litiu în plasma sanguină datorită scăderii excreției
sale, care este urmată de simptome de intoxicație. Dacă este necesar, diureticele pot fi combinate
cu agenți pe bază de litiu, iar doza medicamentului trebuie variată cu atenție, în timp ce
concentrația de litiu din plasma sanguină este monitorizată în mod regulat.
Combinație de medicamente care necesită o atenție specială
Medicamente care pot provoca torsada vârfurilor de tip aritmie:
• Antiaritmice clasa IA (chinidina, hidrochinidina, disopiramida);
• Antiaritmice clasa a III-a (amiodarona, sotalol, dofetilida, ibutilida);
• Unele antipsihotice: fenotiazine (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină,
trifluoperazină), benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă), butirofenone
(droperidol, haloperidol);
• Altele: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină (intravenos(IV)), halofantrină, mizolastină,
pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, astemizol, vincamină (IV).
Risc mai mare de aritmie ventriculară, în special aritmie cardiacă – aritmie de tip torsade de
vârfuri (factor de risc – hipokaliemie).
Nivelul de potasiu din plasma sanguină trebuie definit și, dacă este necesar, ajustat înainte de a
începe terapia combinată cu indapamidă și medicamentele menționate mai sus. Starea clinică a
pacientului, nivelul electroliților din plasma sanguină și rezultatele ECG trebuie monitorizate.
Pacienții cu hipokaliemie ar trebui să ia medicamente care nu sunt de tip aritmie torsada
vârfurilor.
Antiinflamatoare nesteroidiene (în cazul administrării sistemice), inclusiv inhibitori selectivi ai
COX-2, doze mai mari de salicilați (>3 g/zi)
Este posibilă scăderea efectului antihipertensiv al indapamidei.
Cu pierderi substanțiale de apă poate apărea o insuficiență renală acută (datorită reducerii filtrării
glomerulare). Pacienții trebuie să completeze pierderea de apă, iar funcția renală trebuie
monitorizată cu atenție la începutul terapiei.
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)
Administrarea inhibitorilor ECA la pacienții cu concentrație scăzută de ioni de sodiu în sânge (în
special la pacienții cu stenoză a arterei renale) este urmată de hipotensiune arterială bruscă și/sau
insuficiență renală acută. Pacienții cu hipertensiune arterială și cu potențial de scădere a ionilor de
sodiu în plasma sanguină din cauza administrării de diuretice sunt necesari:
• Pentru a întrerupe utilizarea diureticelor cu trei zile înainte de începerea terapiei cu inhibitori
ai ECA. În plus, dacă este necesar, diureticele care nu economisesc potasiu ar putea fi
continuate;
• Sau începeți terapia cu inhibitori ai ECA la doze mai mici, cu o creștere treptată a dozei,
dacă este necesar.
În cazul insuficienței cardiace cronice, terapia cu inhibitori ai ECA trebuie începută cu doze mai
mici, cu o potențială reducere preliminară a dozei de diuretice. În toate cazurile, funcția renală
trebuie monitorizată la pacienți în prima săptămână de utilizare a inhibitorilor ECA (concentrația
creatininei în plasma sanguină).
Alte medicamente care pot provoca hipokaliemie: amfotericina В (IV), gluco- și
mineralocorticosteroizi (cu administrare systemică), tetracosactide, laxative care stimulează
motilitatea intestinală.
O creștere a riscului de dezvoltare a hipokaliemiei (efect aditiv).
Nivelul regulat de potasiu din plasma sanguină trebuie monitorizat și ajustat, dacă este necesar. O
atenție deosebită sunt pacienții cu glicozide cardiace. Sunt recomandați agenți purgativi care nu
stimulează motilitatea intestinală.
Baclofen
Se raportează intensificarea efectului antihipertensiv.

Pacienții trebuie să completeze pierderea de apă și să monitorizeze funcția renală la începutul
tratamentului.
Glicozidă cardiacă
Hipokaliemia sporește efectul toxic al glicozidelor cardiace.
Când sunt utilizate concomitent, indapamida și glicozidele cardiace necesită monitorizarea
nivelului de potasiu din plasma sanguină, precum și citirile ECG. Tratamentul trebuie ajustat, dacă
și când este necesar.
Combinație de medicamente care necesită atenție
Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren, eplerenon)
Terapia combinată cu diuretice care economisesc potasiu și indapamidă este eficientă în special la
pacienți, deși dezvoltarea hipokaliemiei sau hiperkaliemiei nu trebuie ignorată (în special la
pacienții cu diabet zaharat și insuficiență renală).
Nivelul de potasiu din plasma sanguină și citirile ECG trebuie monitorizate și ajustate, dacă este
cazul.
Metformină
Insuficiența renală funcțională care poate apărea atunci când se utilizează diuretice, în special
diuretice de ansă, crește riscul de apariție a lactacidemiei cu utilizarea concomitentă a
metforminei.
Metformin nu trebuie utilizat dacă nivelul creatininei este mai mare de 15 mg/L (135 micromol/L)
la bărbați și 12 mg/L (110 micromol/L) la femei.
Agenți de contrast care conțin iod
Deshidratarea corpului datorată utilizării diureticelor poate crește riscul de apariție a insuficienței
renale acute, în special atunci când se utilizează doze mai mari de substanțe de contrast care conțin
iod.
Asigurați-vă că pacienții completează pierderea de apă înainte de a administra substanțe de
contrast care conțin iod.
Antidepresiv triciclic, agenți antipsihotici (antipsihotice)
Medicamentele din această clasă cresc efectul antihipertensiv al indapamidei și cresc riscul de
hipotensiune ortostatică (efect aditiv).
Săruri de calciu
Când este utilizat concomitent, hipercalcemia este probabil să se dezvolte datorită reducerii
excreției ionilor de calciu în urină.
Ciclosporină, tacrolimus
Concentrația creatininei în plasma sanguină poate probabil să crească atunci când concentrația de
ciclosporină circulantă este intactă, chiar și cu conținutul normal de lichid și de ioni de sodiu.
Medicamente corticosteroizi, tetracosactide (cu administrare de sistem)
Reducerea efectului antihipertensiv (retenția de lichide și ioni de sodiu afectată de corticosteroizi).

Sarcina și alăptarea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți
gravidă, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte
de a lua acest medicament.
Utilizarea Diroton Plus este contraindicată în timpul sarcinii. Când este diagnosticată sarcina,
tratamentul cu Diroton Plus trebuie întrerupt imediat. Pacienții care planifică o sarcină
trebuie să întrerupă tratamentul cu Diroton Plus și să solicite medicului tratamente
antihipertensive alternative care au un profil de siguranță stabilit pentru utilizare în timpul
sarcinii.
Utilizarea Diroton Plus este contraindicată în timpul alăptării. Nu există informații sigure
despre excreția lisinoprilului, indapamidei sau metaboliților săi în laptele uman. Prin urmare,
nu poate fi exclus un risc pentru nou-născuți/sugari.