Fișă tehnică · Cupid 50 50 mg, comprimate filmate

Doze Administrare la adulţi Doza recomandată este de 50 mg sildenafil administrată cu aproximativ o oră înainte de activitatea sexuală. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi crescută la 100 mg sildenafil sau poate fi scăzută la 25 mg sildenafil. Doza maximă recomandată este de 100 mg sildenafil. Frecvenţa maximă de administrare recomandată este o dată pe zi. Dacă CUPID 50 se administrează în timpul mesei, instalarea efectului se face mai lent decât atunci când se administrează în condiţii de repaus alimentar (vezi pct. 5.2).

Grupe speciale de pacienţi Vârstnici Nu este necesară modificarea dozei la vârstnici (≥ 65 ani).

Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance-ul creatininei = 30 - 80 ml/min) se recomandă aceleaşi doze ca cele prezentate în paragraful Administrare la adulţi.

Deoarece la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) clearance-ul sildenafilului este scăzut, trebuie luată în considerare o doză iniţială de 25 mg sildenafil. Pe baza eficacităţii şi tolerabilităţii, doza poate fi crescută treptat până la 50 mg sau 100 mg sildenafil în funcţie de necesitate.

Insuficienţă hepatică Deoarece la pacienţii cu insuficienţă hepatică (de exemplu ciroză) clearance-ul sildenafilului 1 este scăzut, trebuie luată în considerare o doză iniţială de 25 mg sildenafil. Pe baza eficacităţii şi tolerabilităţii, doza poate fi crescută treptat până la 50 mg sau 100 mg sildenafil, în funcţie de necesitate.

Copii şi adolescenţi CUPID 50 nu este indicată la persoane cu vârsta sub 18 ani.

Administrare la pacienţi aflaţi în tratament cu alte medicamente Cu excepţia ritonavirului, situaţie în care nu se recomandă administrarea concomitentă a sildenafilului ( vezi pct. 4.4), la pacienţii care utilizează concomitent inhibitori ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5) trebuie luată în considerare administrarea unei doze iniţiale de 25 mg sildenafil.

Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale la pacienţii aflaţi sub tratament cu alfa-blocante, pacienţii trebuie să fie stabilizaţi hemodinamic sub tratamentul cu alfa- blocante înainte de a începe tratamentul cu sildenafil. În plus, trebuie avută în vedere iniţierea tratamentului cu sildenafil cu o doză de 25 mg (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Mod de administrare Administrare pe cale orală.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra sildenafilului
Studii in vitro
Metabolizarea sildenafilului este mediată în principal de citocromul P450 (CYP) prin
izoenzimele 3A4 (calea principală) şi 2C9 (calea secundară). De aceea, inhibitorii acestor
izoenzime pot reduce clearance-ul sildenafilului iar inductorii acestor izoenzime pot creşte
cleareance-ul sildenafilului.
Studii in vivo
Datele farmacocinetice populaţionale din studiile clinice au evidenţiat o reducere a clearanceului sildenafilului când acesta este administrat concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4
(cum sunt ketoconazol, eritromicină, cimetidină). Deşi nu s-a înregistrat o creştere a incidenţei
evenimentelor adverse, la aceşti pacienţi trebuie luată în considerare utilizarea unei doze iniţiale
de 25 mg sildenafil când se administrează concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4.
La starea de echilibru, administrarea concomitentă de ritonavir (în doză de 500 mg de două ori
pe zi), un inhibitor al proteazei HIV, care este şi un inhibitor puternic al citocromului P450, cu
sildenafil (în doză unică de 100 mg), a determinat creşterea cu 300% (de 4 ori) a Cmax a
sildenafilului şi cu 1000% (de 11 ori) a ASC (aria de sub curba concentraţiei în funcţie de timp)
pentru sildenafil. La 24 ore concentraţia plasmatică de sildenafil a fost încă de aproximativ 200
ng/ml, comparativ cu 5 ng/ml atunci când sildenafilul a fost administrat în monoterapie.
Această constatare este în concordanţă cu efectele marcate ale ritonavirului asupra unui spectru
larg de substraturi ale citocromului P450.
Sildenafilul nu a influenţat farmacocinetica ritonavirului. Pe baza acestor date farmacocinetice
rezultă că administrarea concomitentă de sildenafil şi ritonavir nu este recomandată (vezi pct.
4.4) şi că în nici un caz doza maximă de sildenafil nu trebuie să depăşească 25 mg într-un
interval de 48 ore.
La starea de echilibru, administrarea concomitentă de saquinavir (în doză de 1200 mg de trei ori
pe zi), un alt inhibitor al proteazei HIV şi al izoenzimei CYP3A4 cu sildenafil (în doză unică de
100 mg) a determinat creşterea cu 140% a Cmax a sildenafilului şi cu 210% a ASC pentru
sildenafil. Sildenafilul nu a influenţat farmacocinetica saquinavirului (vezi pct. 4.2). Este posibil
ca inhibitori mai puternici ai CYP3A4 cum sunt ketoconazolul şi itraconazolul să aibă efecte mai
importante.
4

Când sildenafilul a fost administrat în doza unică de 100 mg concomitent cu eritromicină, un
inhibitor moderat al CYP3A4, la starea de echilibru (în doză de 500 mg de două ori pe zi, timp
de 5 zile) s-a înregistrat o creştere cu 182% a expunerii sistemice la sildenafil (ASC). La
voluntarii sănătoşi de sex masculin nu s-a înregistrat nici un efect al azitromicinei (la doza de
500 mg pe zi, timp de 3 zile) asupra ASC, Cmax, Tmax, constantei vitezei de eliminare sau
timpului consecutiv de înjumătăţire plasmatică ale sildenafilului sau ale principalilor metaboliţi
circulanţi. La voluntari sănătoşi, cimetidina (800 mg) care este un inhibitor al citocromului
P450 si un inhibitor nespecific al CYP3A4, când a fost administrată concomitent cu sildenafilul
(50 mg) a deteminat o creştere cu 56% a concentraţiei plasmatice de sildenafil.
Sucul de grapefruit este un inhibitor slab al CYP3A4 implicat în metabolismul de la nivelul
peretelui intestinal şi poate duce la o creştere mică a concentraţiei plasmatice de sildenafil.
Dozele unice de antiacide (hidroxid de magneziu/hidroxid de aluminiu) nu au influenţat
biodisponibilitatea sildenafilului.
Deşi nu au fost realizate studii specifice de interacţiune cu toate medicamentele, studiile de
farmacocinetică populaţionale au demonstrat că farmacocinetica sildenafilului nu a fost
influenţată de tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP2C9 (cum sunt tolbutamida,
warfarina, fenitoina), inhibitori ai CYP2D6 (cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării
serotoninei, antidepresivele triciclice), tiazide şi diuretice înrudite, diuretice de ansă sau
diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA),
blocanţi ai canalelor de calciu, antagonişti ai receptorilor beta-adrenergici sau activatori ai
metabolismului CYP450 (cum sunt rifampicina şi barbituricele). Într-un studiu efectuat la
voluntari bărbaţi sănătoşi, administrarea concomitentă a antagonistului de endotelină, bosentan
(inductor al CYP3A4[moderat], CYP2C9 şi posibil al CYP2C19), la starea de echilibru (125
mg de două ori pe zi) şi sildenafil la starea de echilibru (80 mg de 3 ori pe zi) a determinat
scăderi de 62,6% şi 55,4% ale ASC şi respectiv Cmax pentru sildenafil.
Astfel, este de aşteptat ca administrarea concomitentă de inductori puternici ai CYP3A4, precum
rifampicină, să determine scăderi mai mari ale concentraţiilor plasmatice de sildenafil.
Nicorandil este un hibrid între un activator al canalelor de potasiu şi nitrat. Datorită nitratului din
compoziţie, este posibil să determine o interacţiune puternică cu sildenafilul.
Efectele sildenafilului asupra altor medicamente
Studii in vitro
Sildenafilul este un inhibitor slab al izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4 (CI50> 150
µM) ale citocromului P450. Luând în considerare concentraţiile plasmatice maxime de sildenafil
de aproximativ 1 µM realizate după administrarea dozelor recomandate, este puţin probabil ca
CUPID 50 să modifice clearance–ul substraturilor acestor izoenzime.
Nu sunt disponibile date privind interacţiunile medicamentoase dintre sildenafil şi inhibitori
nespecifici de fosfodiesteraze cum sunt teofilina sau dipiridamolul.
Studii in vivo
În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxid nitric/GMPc (vezi pct.
5.1), s-a demonstrat că acesta potenţează efectele hipotensoare ale nitraţilor şi, de aceea, este
contraindicată administrarea concomitentă a sildenafilului cu donori de oxid nitric (cum este
nitritul de amil) sau cu orice forme de nitraţi (vezi pct. 4.3).
Riociguat
Studiile preclinice au arătat un efect suplimentar de reducere a tensiunii arteriale în cazul
administrării concomitente de inhibitori ai PDE5 cu riociguat. În cadrul studiilor clinice,
5

riociguat a determinat o creștere a efectelor hipotensoare ale inhibitorilor de PDE5. În cadrul
populației studiate nu s-a evidențiat niciun efect favorabil clinic al acestei administrări
concomitente. Administrarea concomitentă de riociguat cu inhibitori ai PDE5, inclusiv
sildenafil, este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de sildenafil la pacienţii trataţi cu blocante alfa-adrenergice poate
determina la unii pacienţi susceptibili hipotensiune arterială simptomatică. Aceasta este mai
probabil să apară în primele 4 ore după administrarea dozei de sildenafil (vezi pct. 4.2 şi 4.4). În
3 studii de interacţiune medicamentoasă specifică, alfa-blocantul doxazosin (4 mg şi 8 mg) şi
sildenafilul (25 mg, 50 mg sau 100 mg) au fost administrate simultan pacienţilor cu hipertrofie
benignă de prostată (HBP) stabilizaţi sub tratamentul cu doxazosin. La grupele de pacienţi aflate
în studiu au fost observate scăderi suplimentare medii ale tensiunii arteriale în clinostatism de
7/7 mmHg, 9/5 mmHg şi, respectiv, 8/4 mmHg şi scăderi suplimentare medii ale tensiunii
arteriale în ortostatism de 6/6 mmHg, 11/4 mmHg şi, respectiv, 4/5 mmHg. La administrarea
simultană de sildenafil şi doxazosin pacienţilor stabilizaţi sub tratamentul cu doxazosin, au fost
raportate ocazional cazuri de hipotensiune arterială posturală simptomatică. Aceste raportări au
inclus ameţeli şi stare de confuzie, dar nu şi sincopă.
Nu a fost observată nici o interacţiune semnificativă când sildenafilul (50 mg) a fost
administrat concomitent cu tolbutamida (250 mg) sau warfarina (40 mg), ambele fiind
metabolizate de către CYP2C9.
Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat acţiunea acidului acetilsalicilic (150 mg) de creştere a timpului
de sângerare.
Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat efectele hipotensoare ale alcoolului etilic la voluntarii
sănătoşi, cu media alcoolemiilor maxime de 80 mg/dl.
S-a demonstrat că profilul reacţiilor adverse în cazul în care se administrează sildenafil la
pacienţii care sunt în tratament cu un antihipertensiv aparţinând uneia din următoarele clase diuretice, blocanţi beta-adrenergici, IEC, antagonişti ai angiotensinei II, antihipertensive cu
acţiune vasodilatatoare periferică sau centrală, blocanţi ai neuronilor adrenergici, blocanţi ai
canalelor de calciu, blocanţi ai receptorilor alfa-adrenergici - este similar cu profilul reacţiilor
adverse al pacienţilor la care s-a administrat placebo. Într-un studiu de interacţiune specifică în
care au fost incluşi pacienţi hipertensivi aflaţi sub tratament cu amlodipină şi la care s-a
administrat concomitent sildenafil (100 mg) s-a observat o scădere suplimentară a tensiunii
arteriale sistolice în clinostatism de 8 mmHg. Scăderea suplimentară a tensiunii arteriale
diastolice a fost de 7 mmHg. Aceste scăderi suplimentare ale tensiunii arteriale au fost similare
cu cele observate în cazul administrării de sildenafil în monoterapie la voluntari sănătoşi (vezi
pct. 5.1).
Sildenafil (100 mg) nu a influenţat farmacocinetica la starea de echilibru a inhibitorilor proteazei
HIV, saquinavirul şi ritonavirul, ambele fiind substraturi ale CYP3A4.
La voluntari bărbaţi sănătoşi, sildenafil la starea de echilibru (80 mg de trei ori pe zi.) a
determinat o creştere de 49,8% a ASC a bosentanului şi o creştere de 42% a Cmax a
bosentanului (125 mg de două ori pe zi).

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
CUPID 50 nu este destinat utilizării de către femei.