Fișă tehnică · Coryol® 25 mg, comprimate

Hipertensiune arterială esenţială

Adulți

Doza iniţială este de 12,5 mg o dată pe zi în primele două zile. Ulterior, se recomandă tratamentul cu 25 mg o dată pe zi. Dacă efectul este insuficient, doza zilnică poate fi crescută la 50 mg în una sau două doze zilnice după cel puțin două săptămâni. Doza zilnică maximă în hipertensiune arterială este de 50 mg.

Pacienți vârstnici

Doza inițială este de 12,5 mg o dată pe zi. La unii pacienți, această doză este suficientă pentru un control adecvat al tensiunii arteriale. Dacă efectul este insuficient, doza poate fi crescută treptat la intervale de cel puțin două săptămâni până la maxim 50 mg pe zi, în una sau două doze zilnice. Angina pectorală

Doza inițială este de 12,5 mg de 2 ori pe zi, în primele două zile. Ulterior, se recomandă o doză de 25 mg de două ori pe zi. Dacă efectul este insuficient, doza poate fi crescută treptat la intervale de cel puțin două săptămâni până la doza zilnică maximă de 100 mg, administrată în două doze.

Pacienți vârstnici

În general, doza nu trebuie să depășească 25 mg de două ori pe zi

Insuficiență cardiacă ușoară până la severă (clasa II-IV NYHA)

Doza trebuie ajustată individual și pacientul trebuie monitorizat îndeaproape în timpul fazei de titrare a dozei.

Se recomandă că doza de digitalice, diuretice și inhibitori ai ECA să fie stabilizată înainte de a iniția tratamentul cu Coryol.

Doza recomandată pentru inițierea terapiei este de 3,125 mg de două ori pe zi timp de 2 săptămâni. Dacă această doză este tolerată, doza poate fi crescută considerabil la intervale de cel puțin două săptămâni până la 6,25 mg de două ori pe zi, apoi până la 12,5 mg de două ori pe zi și ulterior până la 25 mg de două ori pe zi. Doza trebuie crescută până la nivelul maxim pe care pacientul îl poate tolera.

Doza maximă recomandată este de 25 mg de două ori pe zi pentru pacienții cu greutatea corporală de până la 85 kg și de 50 mg de două ori pe zi pentru pacienții cu greutatea mai mare de 85 kg.

Înainte de creșterea dozei, medicul curant trebuie să examineze pacientul pentru simptome de agravare a insuficienței cardiace, vasodilatație (scăderea tensiunii arteriale, amețeli) sau bradicardie.

Exacerbarea temporară a insuficienței cardiace sau a retenției de lichide trebuie tratată cu doze crescute de diuretice, deși ocazional poate fi necesară reducerea dozei de Coryol sau întreruperea temporară a tratamentului.

Dacă tratamentul cu Coryol este întrerupt pentru mai mult de 2 săptămâni, terapia trebuie reluată cu doza de 3,125 mg și, după cum s-a menționat anterior, doza trebuie crescută la intervale de 2 săptămâni.

Simptomele vasodilatației trebuie tratate inițial prin reducerea dozei de diuretice. Dacă simptomele persistă, doza de inhibitor ECA trebuie redusă, urmată de o reducere a dozei de Coryol. În aceste circumstanțe, doza de Coryol nu trebuie crescută până când simptomele exacerbării insuficienței cardiace sau ale vasodilatației s-au ameliorat.

Instrucțiuni speciale de dozare

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea Coryol la pacienții cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Prin urmare, Coryol nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.

Pacienți cu insuficiență cardiacă cronică și insuficiență renală

Doza necesară trebuie determinată individual pentru fiecare pacient. Pe baza parametrilor farmacocinetici ai carvedilolului la pacienții cu insuficiență cardiacă și insuficiență renală moderată până la severă, nu este necesară ajustarea dozei de Coryol (vezi și „Farmacocinetica în grupuri speciale de pacienți” și „Proprietăți/efecte farmacodinamice”).

Pacienți cu insuficiență hepatică

În caz de insuficiență hepatică manifestată clinic, Coryol este contraindicat (vezi și pct. 5.2, 4.3).

Mod de administrare

Comprimatele trebuie administrate cu suficient lichid.

Nu este necesară administrarea comprimatelor în timpul mesei. Cu toate acestea, pacienții cu insuficiență cardiacă trebuie să administreze comprimatele cu alimente pentru a încetini absorbția și a reduce incidența efectelor ortostatice.

Terapia cu Coryol este de obicei o terapie pe termen lung. Ca și în cazul tuturor beta-blocantelor, tratamentul nu trebuie sistat brusc, ci trebuie finalizat practic în câteva zile (de exemplu, prin reducerea dozei în jumătate la intervale de trei zile, respectiv). Acest lucru este deosebit de important în cazul pacienților cu boală concomitentă a arterelor coronariene.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacocinetice
Efectele carvedilolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Carvedilolul este un substrat, precum și un inhibitor al P-glicoproteinei. Prin urmare,
biodisponibilitatea medicamentelor transportate de glicoproteina P poate fi crescută în cazul

administrării concomitente cu carvedilol. În plus, biodisponibilitatea carvedilolului poate fi
modificată de către inductorii sau inhibitorii glicoproteinei P.
Digoxină: O expunere crescută la digoxină de până la 20% a fost demonstrată în unele studii la
subiecți sănătoși și pacienți cu insuficiență cardiacă. Un efect semnificativ mai mare a fost observat
la pacienții de sex masculin, comparativ cu pacienții de sex feminin. Prin urmare, se recomandă
monitorizarea concentraţiei plasmatice de digoxină în cazul iniţierii, ajustării sau întreruperii
tratamentului cu carvedilol (vezi pct. 4.4). Carvedilolul nu a avut niciun efect asupra digoxinei
administrate intravenos.
Ciclosporină: Două studii la pacienții cu transplant renal sau hepatic care au administrat
ciclosporină pe cale orală au demonstrat o creștere a concentrației plasmatice de ciclosporină în
urma inițierii tratamentului cu carvedilol. Se pare că carvedilolul crește expunerea la ciclosporină
orală cu aproximativ 10-20%. În încercarea de a menține nivelurile terapeutice de ciclosporină, a
fost necesară o reducere medie de 10-20% a dozei de ciclosporină. Mecanismul interacțiunii nu este
cunoscut, dar poate fi implicată inhibarea glicoproteinei P intestinale de către carvedilol.
Datorită unei variabilități inter-individuale vaste a concentrațiilor de ciclosporină, se recomandă ca
concentrațiile de ciclosporină să fie atent monitorizate după inițierea tratamentului cu carvedilol și
ca doza de ciclosporină să fie ajustată, după caz. În cazul administrării ciclosporinei i.v., nu este de
așteptat nicio interacțiune cu carvedilol.
Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii carvedilolului
Inhibitorii, precum și inductorii CYP2D6 și CYP2C9 pot modifica stereoselectiv metabolismul
sistemic și/sau presistemic al carvedilolului, ducând la creșterea sau scăderea concentrațiilor
plasmatice de R- și S-carvedilol (vezi pct. 5.2). Unele exemple observate la pacienți sau la subiecți
sănătoși sunt enumerate mai jos, dar lista nu este exhaustivă.
Rifampicină: Într-un studiu efectuat pe 12 subiecți sănătoși, expunerea la carvedilol a scăzut cu
aproximativ 60% în timpul administrării concomitente cu rifampicină și s-a observat o scădere a
efectului carvedilolului asupra tensiunii arteriale sistolice. Mecanismul interacțiunii nu este
cunoscut, dar se poate datora inducerii glicoproteinei P intestinale de către rifampicină. Este
adecvată o monitorizare atentă a activității beta-blocade la pacienții cărora li se administrează
concomitent carvedilol și rifampicină.
Amiodaronă: Un studiu in vitro cu microzomi hepatici umani a arătat că amiodarona și
desetilamiodarona au inhibat oxidarea R și S-carvedilolului. Concentrația minimă de R și Scarvedilol a fost semnificativ crescută de 2,2 ori la pacienții cu insuficiență cardiacă, cărora li s-au
administrat concomitent carvedilol și amiodaronă, comparativ cu pacienții care au primit
monoterapie cu carvedilol.
Efectul asupra S-carvedilolului a fost atribuit desetilamiodaronei, un metabolit al amiodaronei, care
este un puternic inhibitor al CYP2C9. Se recomandă o monitorizare a activității β-blocadei la
pacienții tratați cu carvedilol în combinație cu amiodarona.
Fluoxetină și paroxetină: Într-un studiu randomizat, încrucișat, la 10 pacienți cu insuficiență
cardiacă, administrarea concomitentă a fluoxetinei, un inhibitor puternic al CYP2D6, a dus la
inhibarea stereoselectivă a metabolismului carvedilolulului, cu o creștere de 77% în ASC medie a
R(+) enantiomerului, și o creștere nestatistică cu 35% a ASC a enantiomerului S(-), în comparație
cu grupul placebo.
Cu toate acestea, nu a fost observată nicio diferență în reacțiile adverse, tensiunea arterială sau
frecvența cardiacă între cele două grupuri de tratament.
Efectul dozei unice de paroxetină, un puternic inhibitor al CYP2D6, asupra farmacocineticii
carvedilolului a fost studiat la 12 subiecți sănătoși după administrare orală unică. În pofida creșterii

semnificative a expunerii la R și S-carvedilol, nu au fost observate efecte clinice la acești subiecți
sănătoși.
Interacţiuni farmacodinamice
Insulină și antidiabetice orale: Medicamentele cu proprietăți beta-blocante pot potența efectul
hipoglicemic al insulinei și antidiabeticelor orale. Semnele de hipoglicemie pot fi mascate sau
atenuate (în special, tahicardia). Prin urmare, se recomandă monitorizarea regulată a glicemiei la
pacienții care administrează concomitent insulină sau hipoglicemiante orale.
Agenţi de depleţie a catecolaminelor: Pacienții care utilizează atât un medicament cu proprietăți
beta-blocante, cât și un medicament care poate epuiza rezervele de catecolamine (de exemplu,
rezerpina și inhibitori ai monoaminoxidazei) trebuie monitorizați cu atenție pentru semne de
hipotensiune arterială și/sau bradicardie severă.
Digoxină: Utilizarea combinată a medicamentelor cu acțiune beta-adrenoblocantă și digoxină poate
rezulta în prelungirea adițională a timpului de conducere atrio-ventriculară (AV).
Blocante non-dihidropiridinice ale canalelor de calciu sau alte antiaritmice: Utilizarea
concomitentă cu carvedilol poate potenţa riscul de tulburări de conducere atrio-ventriculară (vezi
pct. 4.4).
Au fost observate cazuri izolate de tulburări de conducere (rareori cu compromis hemodinamic)
atunci când carvedilolul este administrat concomitent cu diltiazem. Ca și în cazul altor agenți cu
proprietăți beta-blocante, dacă carvedilolul trebuie administrat pe cale orală cu blocante ale
canalelor de calciu non-dihidropiridinice de tip verapamil sau diltiazem, amiodaronă sau alte
antiaritmice, se recomandă monitorizarea ECG și a tensiunii arteriale.
Nifedipină: Administrarea concomitentă de nifedipină cu Coryol poate conduce la o scădere mai
marcată a tensiunii arteriale.
Clonidină: Administrarea concomitentă de clonidină cu medicamente cu proprietăți beta-blocante
poate potența efectele de reducere a tensiunii arteriale și a ritmului cardiac. Când tratamentul
concomitent cu medicamente cu proprietăți beta-blocante și clonidină trebuie finisat, medicamentul
beta-blocant trebuie întrerupt primul (treptat). Apoi terapia cu clonidina poate fi întreruptă peste
câteva zile prin scăderea treptată a dozei.
Administrarea concomitentă a Coryol cu glicozide cardiace poate prelungi timpul de conducere
atrioventriculară:
Inhibitorii metabolismului oxidativ (de exemplu, cimetidina) cresc nivelurile plasmatice de Coryol
(ASC a carvedilolului cu 30%).
Medicamente antihipertensive: Ca în cazul altor medicamente cu activitate beta-blocantă,
carvedilolul poate potența efectul altor medicamente cu acțiune antihipertensivă administrate
concomitent (de exemplu, antagoniști ai receptorilor alfa1) sau care provoacă hipotensiune arterială,
ca parte a profilului său de efecte adverse.
Medicamente anestezice: Se recomandă monitorizarea atentă a semnelor vitale în timpul anesteziei
generale datorită efectelor inotrop negativ și hipotensiv sinergice ale carvedilolului și
medicamentelor anestezice (vezi pct. 4.4).
AINS: Utilizarea concomitentă a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) cu
medicamente cu acțiune beta-adrenoblocantă poate determina o creștere a tensiunii arteriale și
afectarea controlulului tensiunii arteriale.

Beta-agoniști cu acțiune bronhodilatatoare: Beta-blocantele non-cardioselective antagonizează
efectele beta-agoniștilor cu acțiune bronhodilatatoare. Se recomandă monitorizarea atentă a
pacienților.
Anestezie și intervenții chirurgicale majore: Dacă tratamentul cu Coryol trebuie continuat
perioperator, este necesară o precauție deosebită atunci când se utilizează anestezice care reduc
funcția miocardică - de ex. eter, ciclopropan și tricloretilenă. A se vedea pct. 4.9 pentru informații
despre tratamentul bradicardiei și hipotensiunii.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Coryol nu trebuie utilizat în timpul sarcinii și alăptării.