Fișă tehnică · Cordarone® 200 mg 200 mg, comprimate

Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).

Cod ATC: C01BD01
Forma farmaceutică: comprimate
Concentrație: 200 mg

Acțiune farmacologică

Cordarone conţine substanţa activă numită clorhidrat de amiodaronă. Acest medicament aparţine unei clase de medicamente numite antiaritmice, care vă ajută inima să bată regulat. Acest medicament este indicat pentru prevenirea şi tratamentul anumitor tulburări de ritm cardiac. 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Cordarone Nu utilizaţi Cordarone: dacă sunteţi alergic la iod, la amiodaronă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6), dacă aveţi tulburări de ritm şi/sau de conducere cardiacă manifestate prin bătăi rare ale inimii (cum sunt bradicardie sinusală, bloc sinoatrial, boala nodului sinusal, blocuri atrio-ventriculare de grad înalt), şi nu aveţi pace-maker (stimulator cardiac) implantat, dacă aveţi funcţia tiroidei afectată, dacă sunteţi gravidă, dacă alăptaţi, dacă luaţi Cordarone în asociere cu anumite medicamente care pot determina torsada vârfurilor (tulburare gravă de ritm cardiac) (vezi mai jos punctul „Cordarone împreună cu alte medicamente”). 1/8 Atenţionări şi precauţii Înainte să utilizaţi Cordarone, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Amiodarona poate determina apariţia unor modificări („cordaronice”) pe electrocardiogramă (ECG) cum sunt prelungirea intervalului QT cu posibila apariţie a undei U. Aceste modificări reprezintă un semn al instalării efectului terapeutic şi nu reflectă toxicitate. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi orice alte medicamente (vezi punctul „Cordarone împreună cu alte medicamente”) sau aveţi un dezechilibru al sărurilor în sânge, deoarece în aceste situaţii poate să apară prelungirea intervalului QT. Dacă sunteți pe lista de așteptare pentru transplant de inimă, medicul dumneavoastră vă poate schimba tratamentul. Aceasta schimbare este cauzată de faptul că tratamentul cu amiodaronă efectuat înaintea transplantului de inimă a dus la un risc crescut de apariție a unei complicații care poate pune viața în pericol (disfuncție primară de grefă), în care inima transplantată nu mai funcționează normal în primele 24 ore de la intervenție. Înainte să luaţi Cordarone, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă: • aveţi un pace-maker sau un defibrilator implantabil (dispozitive de stimulare a inimii), deoarece acest medicament poate afecta acţiunea acestora şi medicul dumneavoastră va dori să verifice periodic funcţionarea dispozitivelor, înainte şi în timpul tratamentului. La vârstnici, este accentuat efectul de scădere a frecvenţei bătăilor inimii. De aceea, dacă sunteţi vârstnic (cu vârsta peste 65 ani) va fi necesar ca medicul să vă supravegheze mai atent. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă: • reapare un ritm cardiac prea rapid sau aveţi orice alte modificări noi ale ritmului cardiac. • luaţi în acelaşi timp un medicament care conține sofosbuvir pentru tratamentul hepatitei C, deoarece această asociere poate duce la o încetinire a ritmului bătăilor inimii care poate pune viața în pericol. Medicul dumneavoastră poate lua în considerare variante alternative de tratament. Dacă este necesar tratamentul cu amiodaronă și sofosbuvir, s-ar putea să aveți nevoie de o monitorizare suplimentară a inimii dumneavoastră. Spuneți imediat medicului dumneavoastră dacă luați în prezent un medicament ce conține sofosbuvir pentru tratamentul hepatitei C și dacă în timpul tratamentului manifestați: o bătăi rare sau neregulate ale inimii sau probleme ale ritmului cardiac; o senzație de lipsă de aer sau agravarea senzației existente de lipsă de aer; o durere la nivelul toracelui; o stare de confuzie; o palpitații; o pierderea parțială a cunoștinței sau leșinului. • pierdeţi în greutate, apar modificări ale ritmului în care bate inima dumneavoastră (aritmii), dureri în piept (angină pectorală), senzaţie de lipsă de aer la efort, asociată sau nu cu edeme (insuficienţă cardiacă congestivă). Acestea pot fi simptome de hipertiroidie (creşterea activităţii glandei tiroide), care poate apărea în cazul uti

Doze și mod de administrare

Doză de încărcare În mod obişnuit, se administrează 600 mg clorhidrat de amiodaronă (3 comprimate Cordarone) pe zi, timp de 8-10 zile.

Var IAIN approval, NMA letter 21154E/25.11.2021 1/15 PRAC Rec following PSUSA Bradyarrythmia Var II approval, NMA letter 6858E/25.11.2021 WS-350 Primary Graft Dysfunction (PGD), EoP 30 Aug 2019 În unele cazuri, poate fi necesară o doză de încărcare mai mare, de până la 800-1000 mg clorhidrat de amiodaronă (4-5 comprimate Cordarone pe zi), dar numai pentru perioade scurte de timp şi sub monitorizare electrocardiografică.

Doză de întreținere Trebuie utilizată doza minimă eficace, care variază în funcție de răspunsul individual, de la ½ comprimat Cordarone pe zi (1 comprimat Cordarone la 2 zile, echivalent a 100 mg clorhidrat de amiodaronă pe zi) la 400 mg clorhidrat de amiodaronă pe zi (2 comprimate Cordarone pe zi).

Vârstnici Ca în cazul tuturor pacienților, trebuie utilizată doza minimă eficace. Deși nu există dovezi că dozele necesare pentru vârstnici sunt diferite, aceștia pot fi mai predispuși la bradicardie și tulburări de conducere cardiacă la administrarea unei doze prea mari. Trebuie acordată o atenție deosebită monitorizării funcției tiroidiene (vezi pct. 4.3, 4.4 și 4.8).

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea amiodaronei la copii și adolescenți nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la punctele 5.1 și 5.2.

Interacțiuni

cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Interacțiuni farmacodinamice
Medicamente care pot determina torsada vârfurilor sau prelungirea intervalului QT
Asocieri contraindicate:
Medicamente care pot determina torsada vârfurilor
Această tulburare gravă de ritm cardiac poate fi provocată de anumite medicamente, antiaritmice sau
nu. Hipokaliemia este un factor favorizant, ca și bradicardia sau alungirea preexistentă a intervalului
QT, congenitală sau dobândită.

Var IAIN approval, NMA letter 21154E/25.11.2021
Var II approval, NMA letter 6858E/25.11.2021

PRAC Rec following PSUSA Bradyarrythmia
WS-350 Primary Graft Dysfunction (PGD), EoP 30 Aug 2019

Tratamentul asociat cu medicamente care pot determina torsada vârfurilor este contraindicat (vezi
pct. 4.3):
antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă);
antiaritmice din clasa III (dofetilidă, ibutilidă, sotalol);
bepridil;
alte medicamente non-antiaritmice, cum sunt: vincamină, anumite neuroleptice fenotiazinice
(clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină, trifluoperazină), anumite
neuroleptice benzamidice (amisulpridă, sulpiridă, tiapridă, veralipridă), unele neuroleptice
butirofenonice (droperidol, haloperidol), alte neuroleptice (pimozidă, sultopridă), cisapridă,
difemanil, eritromicină administrată intravenos, pentamidină (administrată parenteral),
mizolastină, moxifloxacină, spiramicină administrată intravenos, deoarece există un risc crescut
de torsada vârfurilor, cu potenţial letal.
Medicamente care pot determina prelungirea intervalului QT
Tratamentul asociat cu medicamente despre care se știe că prelungesc intervalul QT trebuie să se
bazeze pe o evaluare atentă a riscurilor potențiale și a beneficiilor pentru fiecare pacient, deoarece
riscul de apariție a torsadei vârfurilor poate crește, iar pacienții trebuie monitorizați pentru prelungirea
intervalului QT (vezi pct. 4.4).
Fluorochinolone: Trebuie evitată administrarea fluorochinolonelor la pacienţii trataţi cu amiodaronă.
Asocieri nerecomandate:
Halofantrină, pentamidină, lumefantrină
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor. Dacă este posibil, se va întrerupe
administrarea medicamentului care determină torsada vârfurilor. Dacă administrarea concomitentă nu
poate fi evitată, trebuie să se efectueze anterior un control al intervalului QT și monitorizare
electrocardiografică.
Medicamente cu efect bradicardizant sau care determină tulburări de conducere și de automatism
cardiac
Tratamentul asociat cu aceste medicamente nu este recomandat:
Beta-blocante și blocante ale canalelor de calciu cu efect bradicardizant (verapamil și diltiazem
deoarece pot să apară tulburări de conducere și de automatism cardiac (bradicardie excesivă).
Asocieri care trebuie avute în vedere:
•
clonidină, guanfacină, meflochină, anticolinesterazice (donepezil, galantamină, rivastigmină,
tacrin, ambenoniu, piridostigmină, neostigmină), pilocarpină.
Risc de bradicardie excesivă (efecte aditive).
Medicamente care pot determina hipokaliemie
Risc crescut de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor
favorizant).
Tratamentul asociat cu următoarele medicamente nu este recomandat:
laxative stimulante deoarece pot determina hipokaliemie, crescând astfel riscul apariției torsadei
vârfurilor; trebuie utilizate alte tipuri de laxative.
Este necesară prudență la utilizarea următoarelor medicamente în asociere cu Cordarone:
- diuretice care determină pierdere de potasiu (în monoterapie sau în asociere),
- amfotericină B (pe cale intravenoasă),
- corticosteroizi sistemici (gluco-, mineralo-), tetracosactid.
Este necesar să se prevină apariția hipokaliemiei și să fie corectată; intervalul QT trebuie urmărit; în
caz de torsada vârfurilor, nu trebuie administrate medicamente antiaritmice (se inițiază pacing
ventricular și se poate utiliza magneziu i.v.).
Sunt necesare monitorizare clinică, biologică și electrocardiografică.

Var IAIN approval, NMA letter 21154E/25.11.2021
Var II approval, NMA letter 6858E/25.11.2021

PRAC Rec following PSUSA Bradyarrythmia
WS-350 Primary Graft Dysfunction (PGD), EoP 30 Aug 2019

Anestezie generală (vezi pct. 4.4 și 4.8):
Au fost raportate complicații potențial severe la pacienții supuși anesteziei generale: bradicardie (care
nu răspunde la atropină), hipotensiune arterială, tulburări de conducere, debit cardiac scăzut.
Au fost observate, de obicei în perioada imediat următoare intervenției chirurgicale, cazuri foarte rare
de complicații respiratorii severe (sindrom de detresă respiratorie acută la adult), uneori letale. Este
posibil ca aceste tulburări să fie determinate de o interacțiune cu concentrații crescute de oxigen.
Efectul Cordarone asupra altor medicamente
Amiodarona și/sau metabolitul său dezetilat, inhibă CYP1A1, CYP1A2, CYP3A4, CYP2C9, CYP2D6
și glicoproteina P și poate crește expunerea la substraturile acestora.
Din cauza timpului de înjumătățire crescut al amiodaronei, interacţiunile se pot observa câteva luni
după întreruperea tratamentului cu amiodaronă.
•

Substraturi ale glicoproteinei P (gp-P)
Amiodarona este un inhibitor al gp-P. Administrarea asociată cu substraturi ale gp-P este de așteptat să
determine o creștere a expunerii la acestea.
-

Digitalice
Pot apărea tulburări ale automatismului (bradicardie excesivă) și tulburări de conducere
atrioventriculară (acțiune sinergică); în plus, este posibilă creșterea concentrațiilor plasmatice
ale digoxinei din cauza scăderii clearance-ului acesteia.
Sunt necesare monitorizarea clinică, electrocardiografică și determinarea digoxinemiei. Pacienții
trebuie supravegheați pentru semnele clinice de toxicitate digitalică. Dacă este necesar, se
ajustează dozele de digoxină.

Dabigatran
Este necesară prudență la administrarea amiodaronei în asociere cu dabigatran, din cauza
riscului de hemoragie. Poate fi necesară ajustarea dozei de dabigatran conform informațiilor de
prescriere ale acestuia.

•

Substraturi ale CYP 2C9
Amiodarona crește concentrația plasmatică a substraturilor CYP 2C9 cum sunt warfarina sau fenitoina
prin inhibarea citocromului P450 2C9.
-

Warfarina
Asocierea warfarinei cu amiodarona poate exacerba efectul anticoagulantului oral, crescând
astfel riscul hemoragic.
Sunt necesare controlul mai frecvent al protrombinemiei și monitorizarea INR. În timpul
tratamentului cu amiodaronă cât și după întreruperea acestuia, este necesară ajustarea dozelor de
anticoagulante orale.

Fenitoină
Asocierea fenitoinei cu amiodarona poate duce la supradozaj cu fenitoină (prin scăderea
metabolizării hepatice a fenitoinei), manifestându-se prin semne neurologice.
Trebuie realizată supravegherea clinică și scăderea dozelor de fenitoină imediat ce apar semne
clinice de supradozaj; trebuie determinate concentrațiile plasmatice ale fenitoinei.

•

Substraturi ale CYP2D6
Flecainidă
Amiodarona crește concentrația plasmatică a flecainidei prin inhibarea citocromului CYP 2D6.
Prin urmare, doza de flecainidă trebuie ajustată.

•

Substraturi ale CYP P450 3A4
Concentrațiile plasmatice ale acestor medicamente pot crește dacă sunt administrate în asociere cu
amiodarona, care este un inhibitor al CYP 3A4, ceea ce poate duce la creșterea toxicității lor:

Var IAIN approval, NMA letter 21154E/25.11.2021
Var II approval, NMA letter 6858E/25.11.2021

PRAC Rec following PSUSA Bradyarrythmia
WS-350 Primary Graft Dysfunction (PGD), EoP 30 Aug 2019

Ciclosporină: concentrație plasmatică mai mare în asociere cu amiodarona. Dozele trebuie
ajustate.
Fentanil: în asociere cu amiodarona, efectul farmacologic al fentanilului este crescut, cu mărirea
riscului de toxicitate.
Statine: crește riscul de toxicitate musculară (de exemplu rabdomioliză) prin administrarea
asociată de amiodaronă și statine metabolizate prin intermediul CYP 3A4, cum sunt simvastatin,
atorvastatin și lovastatin. Se recomandă asocierea unor statine care nu sunt metabolizate de CYP
3A4, atunci când se administrează cu amiodaronă.
Lidocaină: Risc de creștere a concentrațiilor plasmatice ale lidocainei, din cauza scăderii
metabolizării hepatice de către amiodaronă, cu posibile reacții adverse neurologice și cardiace.
Sunt necesare monitorizare clinică și efectuarea periodică a ECG, eventual controlul
concentrațiilor plasmatice ale lidocainei. Dacă este necesar, dozele de lidocaină se vor ajusta în
timpul tratamentului cu amiodaronă și după întreruperea acestuia.
Alte medicamente metabolizate de CYP 3A4: tacrolimus, sildenafil, midazolam, triazolam,
dihidroergotamină, ergotamină, colchicină.

Efectul altor medicamente asupra Cordarone
Inhibitorii CYP3A4 și CYP2C8 pot inhiba metabolizarea amiodaronei și pot crește expunerea la
aceasta.
Este recomandat să se evite inhibitorii CYP3A4 (de exemplu sucul de grapefruit și anumite
medicamente) în timpul tratamentului cu amiodaronă.
-

Orlistat
Risc de scădere a concentrațiilor plasmatice ale amiodaronei şi ale metabolitului activ.
Sunt necesare monitorizare clinică și, eventual, efectuarea periodică a ECG.

Alte interacţiuni medicamentoase cu Cordarone (vezi pct. 4.4)
Administrarea concomitentă a amiodaronei cu o schemă terapeutică ce conține sofosbuvir poate
determina bradicardie simptomatică gravă.
Dacă administrarea concomitentă nu poate fi evitată, se recomandă monitorizarea cardiacă (vezi
pct. 4.4).

Sarcină și alăptare

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Din cauza conţinutului de iod, acest medicament este contraindicat în timpul sarcinii.
Alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu acest medicament.

Substanță activă: vezi toate medicamentele cu această substanță →