Fișă tehnică · Combifexin 200 mg/500 mg, comprimate filmate

Doze
Numai pentru administrare pe scurtă durată.
Pacientul trebuie să consulte un medic dacă simptomele persistă sau se agravează sau
dacă medicamentul este necesar pentru mai mult de 3 zile.
Reacțiile adverse pot fi reduse prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai
scurtă perioadă de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).Adulți: Se
administrează câte un comprimat de până la trei ori pe zi cu apă. Intervalul între doze
trebuie să fie de cel puțin șase ore.
Dacă administrarea unui singur comprimat nu reduce simptomele, pot fi administrate
maxim câte două comprimate de până la trei ori pe zi. Intervalul dintre dozele unice
1

trebuie să fie de cel puțin 6 ore.
Doza maximă este de șase comprimate (1200 mg ibuprofen, 3000 mg paracetamol) în 24
de ore.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.4).
Persoanele vârstnice prezintă un risc crescut de consecințe grave ale reacțiilor adverse.
Dacă un AINS este considerat necesar, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru
cea mai scurtă perioadă posibilă. Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat pentru
sângerare gastrointestinală în timpul terapiei cu AINS.
Copii și adolescenți:
Nu trebuie administrat la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Insuficiență renală
În caz de insuficiență renală (rata de filtrare glomerulară 10 - 50 ml/min), doza unică nu
trebuie să depășească 500 mg de paracetamol (un comprimat), iar intervalul dintre dozele
unice trebuie să fie de cel puțin șase ore. Pentru pacienții cu insuficiență renală severă, vezi
pct. 4.3.
Insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică sau sindrom Gilbert, doza trebuie redusă sau intervalul
dintre doze trebuie prelungit. Doza zilnică nu trebuie să depășească 2 g de paracetamol (4
comprimate). Pentru pacienții cu insuficiență hepatică severă, vezi pct. 4.3.
Doza zilnică nu trebuie să depășească 2 g de paracetamol/ zi (4 comprimate) în următoarele
situații clinice:
•
adulți cu greutatea corporală mai mică de 50 kg
•
alcoolism cronic
•
deshidratare
•
malnutriție cronică
Mod de administrare
Administrare orală.
Pentru a reduce riscul apariției reacțiilor adverse, pacienții trebuie să administreze
Combifexin 200 mg/ 500 mg comprimate filmate împreună cu alimente.
Contraindicații

4.3

Acest medicament este contraindicat:
-

-

-

La pacienții cu hipersensibilitate la substanțele active sau la oricare dintre
excipienții enumerați la pct. 6.1.
La pacienții cu antecedente de reacții de hipersensibilitate (de exemplu,
bronhospasm, angioedem, astm bronşic, rinită sau urticarie) asociate cu acidul
acetilsalicilic sau cu alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
La pacienții cu ulcer peptic activ sau antecedente de ulcer peptic recurent/
hemoragie gastrică (două sau mai multe episoade distincte de ulcerare sau
sângerare dovedite).
La pacienții cu antecedente sau o ulcerație / perforație sau sângerare gastrointestinală existentă, inclusiv cea asociată cu AINS (vezi pct. 4.4).
La pacienții cu probleme de coagulare a sângelui.

-

-

4.4

La pacienții cu insuficiență hepatică severă, insuficiență renală severă sau
insuficiență cardiacă severă (NYHA Clasa IV) (vezi pct. 4.4)
În utilizarea concomitentă cu alte medicamente care conțin AINS, inclusiv
inhibitori specifici ciclooxigenazei-2 (COX-2) și doze de acid acetilsalicilic peste
75 mg pe zi - risc crescut de reacții adverse (vezi pct. 4.5).
În utilizarea concomitentă cu alte medicamente care conțin paracetamol - risc crescut
de reacţii adverse grave (vezi pct. 4.5).
În ultimul trimestru de sarcină din cauza riscului de închidere prematură a
canalului arterial fetal cu posibilă hipertensiune pulmonară (vezi pct. 4.6)
Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Ibuprofen:
Reacțiile adverse pot fi reduse utilizând cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru a controla simptomele (vezi pct. 4.2 și riscurile gastrointestinale și
cardiovasculare de mai jos) și de pacienții care iau doza de medicament împreună cu
alimente (vezi pct. 4.2).
Vârstnici
Vârstnicii au o frecvență crescută de apariție a reacțiilor adverse la AINS, în special
sângerare și perforație gastro-intestinală care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Este necesară prudență la pacienții cu anumite afecțiuni:
Afecțiuni respiratorii:
La pacienții cu astm bronșic sau afecţiune alergică, au fost raportate medicamente AINS
care precipită bronhospasmul.
Insuficiență cardiacă, renală și hepatică:
Administrarea de AINS poate provoca o reducere în formarea prostaglandinei, dependentă
de doză, și poate precipita insuficiența renală. Pacienții cu cel mai mare risc de apariţie a
reacțiilor adverse sunt cei cu insuficiență renală, insuficiență cardiacă, disfuncție hepatică,
cei cărora li se administrează diuretice și vârstnici. Trebuie monitorizată funcția renală la
acești pacienți (vezi pct. 4.3).
Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare:
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă
congestivă uşoară până la moderată se recomandă monitorizare şi sfaturi adecvate
deoarece s-au raportat retenţie lichidiană şi edem asociate cu tratamentul cu AINS.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg
zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular
cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că doza mică de ibuprofen (de
exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de evenimente trombotice
arteriale.
Pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficiență cardiacă
congestivă (clasa NYHA II-III), boală cardiacă ischemică stabilită, boală arterială
periferică și / sau boli cerebrovasculare trebuie tratate cu ibuprofen numai după evaluarea
atentă și dozele mari (2400 mg pe zi) trebuie evitate. Trebuie avută în vedere evaluarea
atentă la începerea tratamentului de lungă durată la pacienții cu factori de risc pentru
evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet
zaharat, fumat), în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).

Sângerare, ulcerație și perforație gastro-intestinală:
În timpul tratamentului cu AINS au fost raportate sângerare, ulcerație și perforație gastrointestinală, care pot fi letale cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de
evenimente gastro-intestinale.
Riscul de sângerare, ulcerație sau perforare gastro-intestinală este mai mare odată cu
creșterea dozelor de AINS, la pacienții cu antecedente de ulcer, în special dacă este
complicat cu hemoragie sau perforație (vezi pct. 4.3) și la vârstnici. Acești pacienți trebuie
să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Pentru acești pacienți, precum și
pentru pacienții care necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid
acetilsalicilic sau alte medicamente care au probabilitatea de a creşte riscul gastrointestinal trebuie luată în considerare terapia combinată cu medicamente gastroprotectoare
(de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni (vezi mai jos și pct. 4.5).
Pacienții cu antecedente de toxicitate GI, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobișnuite (hemoragii gastro-intestinale), în special în etapele
inițiale ale tratamentului.
Se recomandă prudență la pacienții cărora li se administrează concomitent medicamente
care ar putea crește riscul de ulcerație sau sângerare, cum ar fi corticosteroizi administrați
pe cale orală, anticoagulante, cum ar fi warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei sau antiagregante plachetare, cum ar fi acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Tratamentul trebuie întrerupt când apar sângerare sau ulcerații gastro-intestinale la
pacienții cărora li se administrează medicamente care conțin ibuprofen.
AINS trebuie administrate cu prudenţăpacienților cu antecedente de boali gastrointestinale (colită ulceroasă, boala Crohn), deoarece aceste afecțiuni pot fi agravate (vezi
pct. 4.8).
Lupus eritematos sistemic și boala mixtă a țesutului conjunctiv:
La pacienții cu lupus eritematos sistemic (SLE) și boală mixtă a țesutului conjunctiv,
poate exista un risc crescut de apariţie a meningitei aseptice (vezi pct. 4.8).
Reacții cutanate grave:
Reacții cutanate grave, unele cu potenţial letal, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom
Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu
utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Pacienții prezintă un risc maxim de apariție a acestor reacții
mai ales la începutul terapiei, debutul acestora fiind, în majoritatea cazurilor, în prima lună de
tratament. Pustuloza exantematoasă generalizată acută (PEGA) a fost raportată în legătură cu
medicamentele care conțin ibuprofen. Utilizarea acestui medicament trebuie întreruptă la
prima apariție a semnelor și simptomelor recțiilor cutanate grave precum erupție cutanată,
leziuni ale mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Fertilitatea feminină afectată:
Vezi pct. 4.6.
Mascarea simptomelor infecțiilor subiacente
Ibuprofenul poate masca simptomele infecției, ceea ce poate duce la întârzierea inițierii unui
tratament adecvat și, prin urmare, la agravarea consecințelor infecției. Acest lucru a fost
observat în cazul pneumoniei bacteriene dobândite în comunitate și al complicațiilor
bacteriene ale varicelei. Atunci când ibuprofenul se administrează pentru febră sau pentru
ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul
administrării îin afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să consulte un medic dacă
simptomele persistă sau se agravează.

Paracetamol
Se recomandă prudență dacă se administrează paracetamol la pacienții cu:
insuficiență renală
insuficiență hepatică
sindrom Gilbert
hepatită acută
deficienţă de glucozo-6-fosfat dehidrogenază
abuz de alcool/alcoolism cronic
malnutriție cronică, indice de masă corporală scăzut, anorexie
deshidratare
administrarea concomitentă de medicamente care afectează funcția ficatului (vezi pct.
4.5)
Se recomandă prudență dacă paracetamolul se administrează concomitent cu
flucloxacilina din cauza riscului crescut de acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat
(HAGMA), în special la pacienții cu insuficiență renală severă, sepsis, malnutriție și alte
surse de deficit de glutation (de exemplu, alcoolism cronic), precum și la cei care
utilizează doze zilnice maxime de paracetamol. Se recomandă monitorizarea atentă,
inclusiv măsurarea 5-oxoprolinei urinare.
Riscul de supradozaj cu paracetamol este crescut la pacienții cu afecțiune hepatică alcoolică
fără ciroză. În caz de alcoolism cronic, se recomandă prudență (vezi și pct. 4.2). În timpul
tratamentului cu paracetamol nu trebuie consumat alcool.
Pacienții trebuie avertizați să nu ia concomitent alte medicamente care conțin paracetamol
din cauza riscului de afectare hepatică severă în caz de supradozaj (vezi pct. 4.3 și 4.9).
Administrarea de mai multe ori a dozei mazime zilnice de paracetamol poate afecta grav
ficatul. În astfel de cazuri, nu apare pierderea conștienței. Cu toate acestea, în caz de
supradozaj trebuie solicitată imediat asistență medicală, chiar dacă pacientul se simte bine,
din cauza riscului de leziuni hepatice grave, întârziate și ireversibile (vezi pct. 4.9).
Bolile hepatice preexistente cresc riscul de afectare hepatică cauzată de paracetamol. Pacienții
care au prezentat insuficiență hepatică sau renală trebuie să solicite sfatul medicului înainte de
a utiliza acest medicament.
Utilizarea paracetamolului poate crește riscul de acidoză metabolică la pacienții cu depleție de
glutation (vezi pct. 4.9).
Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

4.5

Acest medicament (ca orice alte medicamente care conțin ibuprofen și AINS) este
contraindicat în asociere cu:
• Acidul acetilsalicilic (cu excepția cazului în care medicul a recomandat acid
acetilsalicilic în doze mici care nu depășesc 75 mg pe zi, vezi mai
jos)Administrarea ibuprofenului în asociere cu acid acetilsalicilic nu este în
general recomandată din cauza riscului crescut de apariţie a reacţiilor adverse
(vezi pct. 4.3).
•

Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, deoarece aceștia pot
crește riscul de apariţie a reacţiilor adverse (vezi pct. 4.3).

Acest medicament (ca orice alt medicament care conține paracetamol) este contraindicat
în asociere cu alte medicamente care conțin paracetamol - risc crescut de apariţie a
5

reacţiilor adverse grave (vezi pct. 4.3).
Acest medicament (ca orice alte medicamente care conțin ibuprofen și AINS) trebuie
utilizat cu precauție în asociere cu:
• Anticoagulante: AINS pot crește efectul anticoagulantelor, precum warfarina (vezi
pct. 4.4).
• Medicamente antihipertensive (inhibitori ai ECA și antagoniști ai angiotensinei II)
și diuretice: AINS pot reduce efectele acestor medicamente. La unii pacienți cu
funcție renală compromisă (de exemplu, pacienți deshidratați sau pacienți
vârstnici cu funcție renală compromisă), administrarea concomitentă a unui
inhibitor ACE sau a unui antagonist al angiotensinei II și a inhibitorilor de
ciclooxigenază poate duce la afectarea suplimentară a funcției renale, inclusiv
insuficiență renală acută, care este de obicei reversibilă. Aceste interacțiuni trebuie
luate în considerare la pacienții cărora li se administrează un AINS concomitent
cu inhibitori ECA sau antagoniști ai angiotensinei II. Prin urmare, combinația
trebuie administrată cu precauție, în special la vârstnici. Pacienții trebuie hidratați
adecvat și trebuie luată în considerare monitorizarea funcției renale după inițierea
terapiei concomitente și, ulterior, periodic. Diureticele pot crește riscul de
nefrotoxicitate a AINS.
• Antiagregante plachetare și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS):
risc crescut de hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
• Acidul acetilsalicilic (doza mică, care nu depășește 75 mg zilnic): datele
experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului
acetilsalicilic în doze mici asupra agregării trombocitare atunci când sunt
administrate simultan. Deși există incertitudini cu privire la extrapolarea acestor
date la situația clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca utilizarea periodică și
îndelungată a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al dozelor mici de
acid acetilsalicilic. Este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul
utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
• Glicozide cardiace: AINS poate exacerba insuficiența cardiacă, reduce rata filtrării
glomerulare și crește concentrațiile plasmatice ale glicozidelor.
• Colestiramina: administrarea concomitentă de ibuprofen si colestiramină poate
reduce absorbția ibuprofenului la nivelul tractului gastrointetinal. Cu toate acestea,
nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestui fapt.
• Ciclosporina: risc crescut de nefrotoxicitate.
• Corticosteroizi: risc crescut de ulcerații sau sângerări gastro-intestinale (vezi pct.
4.4).
• Diuretice: efect diuretic redus. Diureticele pot crește riscul de nefrotoxicitate a
AINS.
• Litiu: scăderea eliminării de litiu.
• Metotrexat: scăderea eliminării metotrexatului.
• Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizat timp de 8-12 zile după administrarea
mifepristonei, deoarece AINS poate reduce efectul mifepristonei.
• Antibiotice chinolone: datele obținute provenite din studiile efectuate la animale
indică faptul că AINS pot crește riscul convulsiilor asociate cu antibiotice
chinolone. Pacienții cărora li se administrează AINS și chinolone pot avea un risc
crescut de apariţie a convulsiilor.
• Tacrolimus: posibil risc crescut de nefrotoxicitate dacă AINS sunt administrate în
asociere cu tacrolimus.
• Zidovudină: riscul crescut de toxicitate hematologică dacă AINS se administrează
în asociere cu zidovudină. Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză și
hematom la pacienţii cu hemofilie HIV pozitivi cărora li se administrează tratament
concomitent cu zidovudină și ibuprofen.

Acest medicament (ca orice alt medicament care conține paracetamol) trebuie utilizat cu
precauție în asociere cu:
• Flucloxacilină: Este necesară prudenţă atunci când paracetamol este utilizat
concomitent cu flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost
asociată cu acidoză metabolică cu decalaj anionic ridicat, în special la pacienţii cu
factori de risc (vezi pct. 4.4).
• Cloramfenicol: concentrație plasmatică crescută a cloramfenicolului.
• Colestiramină: viteza de absorbție a paracetamolului este redusă de colestiramină.
Prin urmare, colestiramina nu trebuie administrată în decurs de o oră dacă este
necesară analgezia maximă.
• Metoclopramid și domperidonă: absorbția de paracetamol sete crescută de
metoclopramid și domperidonă. Cu toate acestea, administrarea concomintentă
trebuie evitată.
• Warfarină/anticoagulante: efectul anticoagulant al warfarinei și al altor cumarine
poate crește prin utilizarea regulată pe termen lung a paracetamolului, cu un risc
mărit de sângerare; dozele ocazionale nu au efect semnificativ.
• Zidovudină: creșterea frecvenței de apariție a neutropeniei. Prin urmare,
paracetamolul și zidovudina trebuie administrate concomitent numai la
recomandarea medicului.
• Probenecid: este inhibată conjugarea paracetamolului cu acidul glucuronic, ceea
ce duce la reducerea clearance-ului paracetamolului cu aproximativ 50%. La
pacienții care iau concomitent probenecid, trebuie luată în considerare reducerea
dozei de paracetamol.
• Substanțe hepatotoxice (vezi pct. 4.4). Hepatotoxicitatea paracetamolului poate fi
intensificată de administrarea concomitentă de medicamente care afectează
ficatul, precum barbituricele, antidepresivele triciclice și alcoolul.

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament în cazul în care sunteți gravidă sau alăptați, credeți că puteți fi gravidă sau intenționați să
aveți un copil.
Sarcina
Nu luați Combifexin 200 mg/ 500 mg comprimate filmate dacă sunteți gravidă în ultimele 3 luni
de sarcină deoarece ar putea dăuna copilului dumneavoastră nenăscut sau poate cauza probleme la
naștere Poate provoca probleme ale rinichilor și inimii copilului dumneavoastră nenăscut. Poate
afecta tendința dumneavoastră și a copilului dumneavoastră de a sângera și poate întârzia travaliul sau
îl poate prelungi mai mult decât este așteptat. Nu rebuie să luați medicament dacă sunteți gravidă în
primele 6 luni de sarcină, doar dacă este absolut necesar și numai cu recomandarea medicului
dumneavoastră.
Dacă aveți nevoie de tratament în această perioadă sau în timp ce încercați să rămâneți gravidă,
trebuie utilizată cea mai mică doză pentru cel mai scurt timp posibil. Dacă este luat mai mult de
câteva zile, începând cu a 20-a săptămână de sarcină, Combifexin poate provoca probleme renale la
copilul nenăscut, care pot duce la niveluri scăzute ale lichidului amniotic care înconjoară copilul
(oligohidramnios) sau îngustarea unui vas de sânge (ductus arteriosus) în inima bebelușului. Dacă
aveți nevoie de tratament pentru mai mult de câteva zile, medicul dumneavoastră vă poate recomanda
o monitorizare suplimentară.
Alăptarea
4
Doar cantități mici de ibuprofen și metaboliți ai acestuia trec în laptele matern. Acesta poate fi
administrat în timpul alăptării dacă se utilizează doza recomandată și pentru cel mai scurt timp
posibil.
Fertilitatea
Ibuprofenul aparține unui grup de medicamente care pot reduce fertilitatea la femei. Combifexin 200
mg/ 500 mg comprimate filmate poate face mai dificilă obţinerea unei sarcini. Acest lucru este
reversibil la oprirea administrării medicamentului.