Fișă tehnică · Co-Roswera® 20 mg/10 mg, comprimate filmate

Doze

Înainte de începerea tratamentului, pacientul trebuie să urmeze un regim hipocolesterolemiant standard, care trebuie continuat şi în timpul tratamentului.

Doza recomandată de Co-Roswera este de un comprimat pe zi. Co-Roswera poate fi administrat în oricare perioadă a zilei, cu sau fără alimente.

Înainte de a trece la administrarea Co-Roswera, pacienții trebuie controlați cu doze stabile de monocomponente administrate concomitent. Doza de Co-Roswera trebuie să corespundă dozelor componentelor individuale ale combinației la momentul comutării.

Co-Roswera nu este adecvat pentru terapie inițială. Tratamentul inițial sau ajustarea dozei, dacă este necesară, se va face numai cu monocomponente și, după stabilirea dozelor adecvate, este posibilă trecerea la o combinație în doză fixă, la concentrațiile corespunzătoare.

Administrarea concomitentă cu chelatori ai acizilor biliari

Doza de Co-Roswera trebuie administrată fie cu cel puțin 2 ore înainte, fie nu mai puțin de 4 ore după administrarea unui chelator al acizilor biliari (vezi pct. 4.5).

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

La pacienţii cu vârsta >70 ani se recomandă o doză iniţială de rosuvastatină de 5 mg (vezi pct. 4.4). Nu este necesară nicio altă ajustare a dozei în relație cu vârsta pacientului.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Doza iniţială de rosuvastatină recomandată la pacienţi cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei < 60 ml/min) este de 5 mg. Utilizarea dozei de 40 mg/10 mg este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală moderată. Utilizarea Co-Roswera la pacienţii cu insuficienţă renală severă este contraindicată la orice doză (vezi pct. 4.3 şi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară (scoruri Child-Pugh de 5-6). Tratamentul cu Co-Roswera nu este recomandat la pacienții cu insuficienţă hepatică moderată (scoruri Child-Pugh de 7-9) sau insuficienţă hepatică severă (scoruri Child-Pugh peste 9) (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Co-Roswera este contraindicat la pacienţii cu afecțiune hepatică activă (vezi pct. 4.3).

Rasă

Creșterea concentrațiilor plasmatice de rosuvastatină a fost observată la pacienții de origine asiatică (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.2). Doza inițială recomandată de rosuvastatină pentru pacienții de origine asiatică este de 5 mg. Doza de 40 mg/10 mg este contraindicată la acești pacienți.

Polimorfism genetic

2

Se ştie că prezenţa anumitor tipuri de polimorfism genetic poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale rosuvastatinei (vezi pct. 5.2). La pacienţii cu astfel de tipuri cunoscute de polimorfism, se recomandă administrarea unor doze mai mici de rosuvastatină.

Doze la pacienţi cu factori de risc de miopatie

La pacienţi cu factori de risc de miopatie, doza inţială recomandată este de 5 mg (vezi pct. 4.4). Doza de Co-Roswera de 40 mg/10 mg este contraindicată la unii dintre aceşti pacienţi (vezi pct. 4.3).

Tratament concomitent

Rosuvastatina reprezintă substrat al unor proteine de transport (de exemplu OATP1B1 şi BCRP). Riscul de miopatie (inclusiv rabdomioliză) este crescut în cazul administrării concomitente a rosuvastatinei cu anumite medicamente ce pot creşte concentraţiile plasmatice ale rosuvastatinei, din cauza interacţiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu ciclosporina şi anumiţi inhibitori ai proteazelor, inclusiv combinaţii de ritonavir cu atazanavir, lopinavir şi/sau tipranavir; vezi pct. 4.4 şi 4.5). Atunci când este posibil, se recomandă luarea în consideraţie a unui tratament alternativ şi, dacă este necesar, terapia cu rosuvastatină poate fi întreruptă. În situaţiile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente şi rosuvastatină nu poate fi evitată, trebuie evaluat raportul beneficiu/risc al tratamentului concomitent şi ajustarea cu atenţie a dozelor de rosuvastatină (vezi pct. 4.5).

Copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea Co-Roswera la copii și adolescenții cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Co-Roswera nu este recomandat la pacienții cu vârsta sub 18 ani.

Mod de administrare

Administrare orală

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrări concomitente contraindicate
Ciclosporină
Co-Roswera este contraindicat la pacienții cărora li se administrează concomitent ciclosporină (vezi
pct. 4.3). În timpul tratamentului concomitent cu rosuvastatină şi ciclosporină, valorile ariei de sub
curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) ale rosuvastatinei au fost în medie de 7 ori
mai mari decât cele observate la voluntarii sănătoşi (vezi tabelul 1). Administrarea concomitentă nu
a afectat concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei.
7

Într-un studiu efectuat la opt pacienți la care s-a efectuat un transplant renal, cu clearance al
creatininei de > 50 ml/min, tratați cu o doză fixă de ciclosporină, administrarea unei doze unice de
10 mg de ezetimib a dus la o creștere de 3,4 ori (interval cuprins între 2,3 și 7,9) a mediei ASC
pentru ezetimibul total, comparativ cu lotul de control compus din subiecți sănătoși, dintr-un alt
studiu (n=17), la care s-a administrat doar ezetimib. Într-un alt studiu, un pacient cu transplant
renal, cu insuficiență renală severă, tratat cu ciclosporină și multe alte medicamente, a prezentat o
creștere de 12 ori a expunerii la ezetimibul total, comparativ cu pacienții din grupul de control la
care s-a administrat doar ezetimib. Într-un studiu clinic încrucişat, efectuat pe două perioade de
timp, la 12 subiecți sănătoși, administrarea zilnică a 20 mg ezetimib timp de 8 zile concomitent cu o
doză unică de 100 mg ciclosporină în ziua 7 a dus la o creștere medie de 15% a ASC pentru
ciclosporină (interval minus 10% până la plus 51%), comparativ cu monoterapia cu o doză unică de
100 mg de ciclosporină. Un studiu controlat cu privire la efectul administrării concomitente a
ezetimibului asupra expunerii la ciclosporină la pacienții cu transplant renal nu a fost realizat.
Administrări concomitente nerecomandate
Inhibitori ai proteazelor
Cu toate că nu se cunoaşte exact mecanismul interacţiunii, utilizarea concomitentă a unui inhibitor
de protează poate determina o creştere puternică a concentraţiilor plasmatice ale rosuvastatinei (vezi
tabelul 1). De exemplu, într-un studiu de farmacocinetică, administrarea concomitentă la voluntari
sănătoși de rosuvastatină 10 mg şi o combinaţie de doi inhibitori ai proteazelor (atazanavir 300 mg
şi ritonavir 100 mg), a fost asociată cu o creştere de aproximativ trei ori, respectiv şapte ori, a ASC
şi, respectiv, Cmax a rosuvastatinei la starea de echilibru. Administrarea concomitentă de
rosuvastatină şi unele combinaţii de inhibitori ai proteazelor poate fi luată în considerare numai
după ajustarea atentă a dozelor de rosuvastatină, în funcţie de creşterea aşteptată a concentraţiilor
plasmatice ale rosuvastatinei (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 4.5 Tabelul 1).
Inhibitori ai proteinelor de transport
Rosuvastatina este substrat al anumitor proteine de transport, incluzând transportorul hepatic de
captare OATP1B1 şi a transportorului hepatic de eflux BCRP. Administrarea concomitentă a
rosuvastatinei împreună cu medicamente care inhibă activitatea proteinelor de transport poate duce
la creşterea concentraţiilor plasmatice ale rosuvastatinei şi la creşterea riscului de miopatie (vezi
pct. 4.2, 4.4, şi 4.5, Tabelul 1).
Fibrați
Administrarea concomitentă de rosuvastatină și gemfibrozil a determinat o creștere de 2 ori a C max
și ASC pentru rosuvastatină (vezi pct.4.4).
Pe baza datelor obţinute din studiile de interacţiune specifică nu sunt de aşteptat interacţiuni clinic
semnificative în cazul administrării concomitente de fenofibrat, cu toate acestea poate apărea o
interacţiune farmacodinamică.
Gemfibrozilul, fenofibratul și alţi fibraţi cresc riscul de miopatie atunci când sunt administrate
concomitent cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei, probabil din cauza faptului că aceştia pot
produce miopatie şi în monoterapie. Doza de 40 mg/10 mg este contraindicată la utilizarea
concomitentă a fibraţilor (vezi pct. 4.3 şi 4.4). De asemenea, aceşti pacienţi trebuie să utilizeze doza
iniţială de 5 mg.
La pacienții la care se administrează fenofibrat și ezetimib, medicii trebuie să fie conștienți de
posibilele riscuri de colelitiază și de afecțiuni ale veziculei biliare (vezi pct. 4.4 și 4.8).
Dacă se suspectează o colelitiază la un pacient care primește ezetimib și fenofibrat, se recomandă
8

investigarea vezicii biliare și tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.4.8).
Administrarea concomitentă de fenofibrat sau gemfibrozil a crescut moderat concentrațiile
totale ale ezetimibului (de aproximativ 1,5 și respectiv 1,7 ori). Administrarea concomitentă
de ezetimib cu alți fibrați nu a fost studiată.
Fibrații pot crește excreția de colesterol în bilă, ceea ce poate duce la colelitiază. În studiile la
animale, ezetimibul a crescut uneori concentrația de colesterolul din bila prezentă în vezicula
biliară, dar nu la toate speciile (vezi pct. 5.3). Nu poate fi exclus un risc litogen asociat cu utilizarea
terapeutică a ezetimibului.
Acid fusidic
Riscul de miopatie, inclusiv rabdomioliză poate fi crescut la administrarea concomitentă de acid
fusidic în formă farmaceutică cu utilizare sistemică și statine. Mecanismul acestei interacțiuni
(farmacodinamic, farmacocinetic sau ambele) este încă necunoscut. Au fost raportate cazuri de
rabdomioliză (inclusiv unele decese) la pacienții cărora li se administrează concomitent aceste
medicamente.
Dacă este necesar tratamentul sistemic cu acid fusidic, tratamentul cu rosuvastatină trebuie întrerupt
pe durata tratamentului de acid fusidic. Vezi, de asemenea, pct. 4.4.
Alte interacțiuni:
Antiacide
Administrarea concomitentă a antiacidelor scade viteza de absorbție a ezetimibului, dar fără efecte
asupra biodisponibilității ezetimibului. Această scădere a ratei de absorbție nu este considerată
semnificativă clinic.
Administrarea simultană de rosuvastatină şi o suspensie conţinând un antiacid cu hidroxid de
aluminiu şi magneziu a determinat scăderea concentraţiei plasmatice a rosuvastatinei de
aproximativ 50%. Acest efect a fost mai mic atunci când antiacidul a fost administrat la 2 ore după
rosuvastatină. Nu a fost studiată importanţa clinică a acestei interacţiuni.
Anticoagulante
Într-un studiu clinic efectuat la 12 adulți sănătoși de sex masculin, administrarea concomitentă de
ezetimib (10 mg o dată pe zi) nu a avut niciun efect semnificativ asupra biodisponibilității
warfarinei și a timpului de protrombină. Cu toate acestea, după punerea pe piață au existat raportări
de creștere a raportului internaţional standardizat (INR) la pacienții cărora li s-a administrat
ezetimib concomitent cu warfarină sau fluindionă. În cazul în care ezetimib este administrat
concomitent cu warfarină, un alt anticoagulant cumarinic sau fluindionă, INR-ul trebuie monitorizat
adecvat (vezi pct. 4.4).
Ca şi în cazul altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, iniţierea tratamentului sau creşterea dozei de
rosuvastatină la pacienţi trataţi concomitent cu antagonişti de vitamină K (de exemplu warfarină sau
alt anticoagulant cumarinic) pot duce la creşterea raportului internaţional standardizat (INR).
Întreruperea tratamentului sau scăderea dozelor de rosuvastatină poate duce la scăderea INR-ului. În
astfel de situaţii, se impune monitorizarea valorilor INR.
Eritromicină
Administrarea simultană de rosuvastatină şi eritromicină a dus la scăderea cu 20% a ASC şi
scăderea cu 30% a Cmax a rosuvastatinei. Această interacţiune poate fi determinată de creşterea
motilităţii intestinale de către eritromicină.
9

Enzimele citocromului P450
Rezultatele din studiile in vitro şi in vivo arată că rosuvastatina nu este nici inhibitor şi nici inductor
al izoenzimelor citocromului P450. În plus, rosuvastatina este un substrat slab pentru aceste
izoenzime. Prin urmare, nu sunt aşteptate interacţiuni medicamentoase depinzând de metabolizarea
mediată de citocromul P450. Nu s-au observat interacţiuni clinic semnificative nici între
rosuvastatină şi fluconazol (un inhibitor al CYP2C9 şi CYP3A4) sau rosuvastatină şi ketoconazol
(un inhibitor al CYP2A6 şi CYP3A4).
În studiile preclinice, s-a demonstrat că ezetimib nu induce activitatea enzimelor citocromului P450
care metabolizează medicamente. Nu s-a observat nicio interacțiune farmacocinetică semnificativă
clinic între ezetimib și medicamente cunoscute a fi metabolizate de izoenzimele citocromului P450
1A2, 2D6, 2C8, 2C9 și 3A4 sau N-acetiltransferază.
Colestiramină
Administrarea concomitentă a colestiraminei scade media ariei de sub curba concentrației
plasmatice (ASC) a ezetimibului total (ezetimib + ezetimib glucuronoconjugat) cu aproximativ
55%. Scăderea progresivă a colesterolului de tip lipoproteină cu densitate mică (LDL-colesterol)
determinate de administrarea concomitentă de ezetimib cu colestiramină poate fi diminuată de către
această interacțiune (vezi pct. 4.2).
Digoxină
Pe baza datelor obţinute din studiile de interacţiune specifică, nu sunt de aşteptat interacţiuni clinic
semnificative în cazul administrării concomitente de digoxină.
Contraceptive orale/tratament de substituţie hormonală (HRT-hormone replacement therapy)
Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi un contraceptiv oral a determinat creşterea ASC
pentru etinilestradiol şi norgestrel cu 26% şi, respectiv, 34%. Această creştere a concentrațiilor
plasmatice trebuie avută în vedere când se aleg dozele de contraceptive orale. Nu sunt disponibile
date de farmacocinetică pentru subiecţii care utilizează concomitent rosuvastatină şi HRT şi, prin
urmare, un efect similar nu poate fi exclus. Cu toate acestea, în studiile clinice, asocierea a fost
frecvent utilizată la femei şi a fost bine tolerată.
Interacţiuni care necesită ajustarea dozei de rosuvastatină (vezi şi Tabelul 1)
Atunci când este necesară administrarea concomitentă de rosuvastatină şi alte medicamente care
determină creşterea cunoscută a concentraţiilor plasmatice ale rosuvastatinei, dozele de
rosuvastatină trebuie scăzute. În cazul în care creşterea aşteptată a ASC este de aproximativ 2 ori
sau mai mare, tratamentul trebuie iniţiat cu doza zilnică unică de 5 mg rosuvastatină. Doza zilnică
maximă de rosuvastatină trebuie ajustată astfel încât concentraţiile plasmatice de rosuvastatină
aşteptate să nu depăşească pe cele care apar după administrarea de rosuvastatină 40 mg pe zi, în
monoterapie de exemplu, la administrarea concomitentă cu gemfibrozil, trebuie administrată o doză
zilnică de 20 mg rosuvastatină (creştere de 1,9 ori a ASC) şi de 10 mg rosuvastatină, în cazul
administrării concomitente cu asocierea atazanavir/ritonavir (creştere de 3,1 ori a ASC).
Ticagrelor: Ticagrelor poate afecta excreția renală a rosuvastatinei, crescând riscul acumulării de
rosuvastatină. Deși mecanismul exact nu este cunoscut, în unele cazuri, utilizarea concomitentă de
ticagrelor și rosuvastatină a dus la scăderea funcției renale, creșterea nivelului plasmatic al CPK și
rabdomioliză.
Dacă medicamentul crește ASC pentru rosuvastatină de mai puțin de 2 ori, nu este necesară
scăderea dozei de inițiere, însă este necesară precauție dacă se crește doza de rosuvastatină la peste
20 mg.
10

Tabelul 1. Efectul administrării concomitente a unor medicamente asupra concentraţiilor
plasmatice de rosuvastatină (ASC; în ordine descrescătoare a efectului) din studiile clinice
publicate
Creștere de 2 ori sau mai mare a ASC pentru rosuvastatină
Dozele medicamentelor care
Dozele de rosuvastatină
Modificări ale ASC
determină interacţiuni
pentru rosuvastatină *
Sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir
10 mg, doză unică
de 7,4 ori ↑
(400 mg-100 mg-100 mg) +
voxilaprevir (100 mg) o dată pe zi,
timp de 15 zile
Ciclosporină 75 mg până la 200 mg
10 mg o dată pe zi, timp de
de 7,1 ori ↑
de două ori pe zi, timp de 6 luni
10 zile
Darolutamidă 600 mg, de două ori pe
5 mg, doză unică
de 5,2 ori ↑
zi, timp de 5 zile
Regorafenib 160 mg, o dată pe zi,
5 mg, doză unică
de 3,8 ori ↑
timp de 14 zile
Atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg
10 mg, doză unică
de 3,1ori ↑
o dată pe zi, timp de 8 zile
Velpatasvir 100 mg o dată pe zi
10 mg, doză unică
2,7 ori ↑
Ombitasvir 25 mg/paritaprevir 150
mg/ Ritonavir 100 mg o dată pe zi/
dasabuvir 400 mg de două ori pe zi,
timp de 14 zile

5 mg, doză unică

2,6 ori ↑

Grazoprevir 200 mg/elbasvir 50 mg
o dată pe zi, timp de 11 zile

10 mg, doză unică

2,3 ori ↑

Glecaprevir 400 mg/pibrentasvir 120
5 mg o dată pe zi, timp de 7
mg o dată pe zi, timp de 7 zile
zile
Lopinavir 400 mg/ritonavir 100 mg
20 mg o dată pe zi, timp de 7
de două ori pe zi, timp de 17 zile
zile
Clopidogrel 300 mg doză de
20 mg, doză unică
încărcare, urmată de 75 mg la
interval de 24 ore
Gemfibrozil 600 mg de două ori pe
80 mg, doză unică
zi, timp de 7 zile
Creștere mai mică de 2 ori a ASC pentru rosuvastatină
Dozele medicamentelor care
Dozele de rosuvastatină
determină interacţiuni
Eltrombopag 75 mg o dată pe zi,
10 mg, doză unică
timp de 5 zile
Darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg
10 mg o dată pe zi, timp de 7
de două ori pe zi, timp de 7 zile
zile
Tipranavir 500 mg/ritonavir 200 mg
10 mg, doză unică
de două ori pe zi, timp de 11 zile
Dronedaronă 400 mg de două ori pe
Nu este disponibilă
zi
Itraconazol 200 mg o dată pe zi, timp
10 mg, doză unică
de 5 zile
Ezetimib 10 mg o dată pe zi, timp de
10 mg, o dată pe zi, timp de
14 zile
14 zile
11

2,2 ori ↑
de 2,1 ori ↑
2 ori ↑
de 1,9 ori ↑
Modificări ale ASC
pentru rosuvastatină *
de 1,6 ori ↑
de 1,5 ori ↑
de 1,4 ori ↑
de 1,4 ori ↑
de 1,4 ori ↑**
de 1,2 ori ↑**

Scădere a ASC pentru rosuvastatină
Dozele medicamentelor care
Dozele de rosuvastatină
Modificări ale ASC
determină interacţiuni
pentru rosuvastatină *
Eritromicină 500 mg de patru ori pe
80 mg, doză unică
20% ↓
zi, timp de 7 zile
Baicalină 50 mg de trei ori pe zi,
20 mg, doză unică
47% ↓
timp de 14 zile
*Datele prezentate prin „de x ori” reprezintă un raport simplu între administrarea
concomitentă şi monoterapia cu rosuvastatină. Datele prezentate ca raport procentual %,
reprezintă diferenţa procentuală % relativă la monoterapia cu rosuvastatină.
Creşterea este indicată prin „↑”, iar scăderea, prin „↓”.
**În cazul unor studii clinice cu doze diferite de rosuvastatină, tabelul indică valoarea
semnificativă.
ASC = aria de sub curbă
Următoarele substanțe/combinații nu au avut un efect semnificativ clinic asupra ASC pentru
rosuvastatină, la administrarea concomitentă: Aleglitazar 0,3 mg, timp de 7 zile; Fenofibrat 67 mg,
de trei ori pe zi, timp de 7 zile; Fluconazol 200 mg o dată pe zi, timp de 11 zile; Fosamprenavir
700 mg/Ritonavir 100 mg de două ori pe zi, timp de 8 zile; Ketoconazol 200 mg, de două ori pe zi,
timp de 7 zile; Rifampicină 450 mg, o dată pe zi, timp de 7 zile; Silimarină 140 mg, de trei ori pe zi,
timp de 5 zile.
În studiile de interacțiune clinică, ezetimibul nu a avut efect asupra farmacocineticii dapsonei,
dextrometorfanului, digoxinei, contraceptivelor orale (etinilestradiol și levonorgestrel), glipizidei,
tolbutamidei sau midazolamului, în timpul administrării concomitente. Cimetidina, administrată
concomitent cu ezetimib, nu a avut niciun efect asupra biodisponibilității ezetimibului.
Copii și adolescenți
Studiile de interacțiune au fost efectuate numai la adulți. Nu se cunoaște gradul de interacțiune la
copii și adolescenți.

Sarcina şi alăptarea
Nu luați Co-Roswera dacă sunteţi gravidă, intenționați să rămâneți gravidă sau credeți că ați putea fi
gravidă. Dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu Co-Roswera, întrerupeți imediat
administrarea acestuia şi spuneți-i medicului dumneavoastră. În timpul tratamentului cu Co-Roswera,
femeile trebuie să utilizeze metode contraceptive adecvate.
Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.