Fișă tehnică · Clorură de sodiu 9 mg/ml, soluţie perfuzabilă

Doze Adulți, vârstnici și copii: Dozele pot fi exprimate în mEq sau mmol de sodiu, masă de sodiu sau masă de sare de sodiu (l g NaCI = 394 mg, 17,1 mEq sau 17,1 mmol de Na și Cl).

Poate fi necesar ca echilibrul hidric, electroliții serici și echilibrul acido-bazic să fie monitorizate înainte și în timpul administrării, acordându-se o atenție specială sodiului seric la pacienții cu eliberare crescută non-osmotică de vasopresină (sindrom de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic, SIADH) și la pacienții tratați simultan cu medicamente agoniste de vasopresină, din cauza riscului de hiponatremie dobândită în spital (vezi pct. 4.4, 4.5 și 4.8). Monitorizarea sodiului seric este deosebit de importantă pentru lichidele hipotonice. Clorură de sodiu 9 mg/ml soluție pefuzabilă are o tonicitate de aproximativ 308 mOsm/l. Ritmul de perfuzie și volumul depinde de vârstă, greutatea, starea clinică a pacientului (de exemplu, cu arsuri, intervenții chirurgicale, traumatism cranio-cerebral, infecții), iar terapia concomitentă trebuie stabilită de către medicul curant cu experiență în terapia pediatrică cu soluții intravenoase (vezi pct. 4.4 și 4.8).

Doza recomandată Doza recomandată pentru tratamentul deshidratării izotonice extracelulare și depleției de sodiu este: • Pentru adulți: 500 ml până la 3000 ml/24 ore • Pentru sugari și copii: 20 până la 100 ml/24 ore și per kg de greutate corporală, în funcție de vârstă și de masa corporală totală. Doza recomandată atunci când este utilizat ca vehicul sau diluant variază de la 50 la 250 ml per doză de medicament care trebuie administrat. Când soluție de clorura de sodiu 9 mg/ml este utilizată ca diluant pentru preparatele injectabile ale altor medicamente, doza și viteza de perfuzie vor fi, de asemenea, dictate de natura și regimul de dozare al medicamentului prescris.

Mod de administrare Solutia este destinată administrării prin perfuzie intravenoasa printr-un set de administrare steril și apirogen, folosind o tehnică aseptică. Echipamentul trebuie amorsat cu soluție pentru a preveni nimerirea aerului în sistem. Înainte de administrare, produsul trebuie inspectat vizual pentru a detecta orice particule și modificări de culoare. A nu se administra decât dacă soluția este limpede, fără particule vizibile și sigiliul este intact. Nu scoateți flaconul din ambalaj până nu este gata de utilizare. Flaconul din PP menține sterilitatea soluției. Se administrează imediat după inserarea setului de perfuzie. Nu conectați în serie recipientele flexibile din plastic pentru a evita embolia gazoasă din cauza posibilului aer rezidual conținut în recipientul primar. Presurizarea soluțiilor intravenoase conținute în recipiente flexibile din plastic pentru a crește debitul poate duce la embolie gazoasă dacă aerul rezidual din recipient nu este complet evacuat înainte de administrare. Utilizarea unui set de administrare intravenoasă ventilat cu ventilația în poziția deschisă poate duce la embolie gazoasă. Sistemele pentru administrare intravenoasă ventilate cu ventilația în poziția deschisă nu trebuie utilizate cu recipiente flexibile din plastic. Alte substanțe pot fi adăugate înainte de perfuzie sau în timpul perfuziei prin locul injectării.

Pentru informații despre incompatibilități și prepararea produsului (cu substanțe adăugate) consultați pct. 6.2 și 6.6.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente care cauzează un efect crescut al vasopresinei
Medicamentele enumerate mai jos cresc efectul vasopresinei, ducând la o excreție renală redusă a
apei fără electroliți și pot mări riscul de hiponatremie dobândită în spital, ca urmare a tratamentului
inadecvat neechilibrat cu soluții intravenoase (vezi pct. 4.2, 4.4 și 4.8).
-

Medicamentele care stimulează eliberarea de vasopresină includ: clorpropamidă, clofibrat,
carbamazepină, vincristină, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, 3,4-metilendioxi-Nmetanfetamină, ifosfamidă, antipsihotice, opioide.
Medicamentele care potențează acțiunea vasopresinei includ: clorpropamida, AINS,
ciclofosfamida.
Analogii de vasopresină includ: desmopresină, oxitocină, terlipresină.
Alte medicamente care cresc riscul de hiponatremie includ, și diureticele în general și
antiepilepticele, cum ar fi oxcarbazepina.
Se recomandă prudență la pacienții tratați cu litiu. Clearance-ul renal al sodiului și al litiului poate fi
crescut în timpul administrării de Clorură de sodiu 9 mg/ml soluție perfuzabilă. Administrarea de
Clorură de sodiu 9 mg/ml soluție perfuzabilă poate duce la scăderea nivelului de litiu.
Corticoizii/Steroizii și carbenoxolona, sunt asociate cu retenția de sodiu și apă (cu edem și
hipertensiune arterială) (vezi pct. 4.4).

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Medicul va lua considerare cu atenție riscurile și beneficiile potențiale înainte de a vi se administra
soluția de clorură de sodiu.
Se recomandă prudență la administrarea clorurii de sodiu femeilor care alăptează.