Fișă tehnică · Clorură de potasiu-BP 40 mg/ml, concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: B05XA01
- Forma farmaceutică: concentrat pentru soluţie perfuzabilă
- Concentrație: 40 mg/ml
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Clorură de Potasiu-BP concentrat pentru soluție perfuzabilă este destinat doar pentru perfuzie intravenoasă și trebuie diluat într-un volum mare de soluție perfuzabilă înainte de administrare.
Se va administra intravenos numai după diluare într-o soluţie adecvată, până la o concentraţie de maxim 3 g/l clorură de potasiu (sau potasiu 40 mEq).
1 g clorură de potasiu corespunde cu 13,4 mEq sau 524 mg potasiu.
Poate fi diluat cu următoarele soluții perfuzabile: soluție de glucoză 5%, soluție de clorură de sodiu 0,9%.
Astfel, 20 ml de Clorură de Potasiu-BP 150 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă, care conține 40 mmol de potasiu (conținutul flaconului) trebuie diluat cu soluție perfuzabilă până la volumul de 1000 ml. Soluția rezultată trebuie amestecată bine. Concentrația de potasiu în soluția rezultată este de 40 mmol/l (sau 40 mEq).
Adulţi şi adolescenţi
Doza și viteza de perfuzie depind de starea pacientului.
10 mmol de clorură de potasiu duce la o creștere a concentrației de potasiu seric de aproximativ 0,1 mmol/l. Efectul real al dozei date asupra potasiemiei depinde de mulți factori, precum: volumul, echilibrul acido-bazic, echilibrul hormonal, funcția rinichilor, bolile concomitente, medicamentele luate.
Necesarul de potasiu al unui pacient poate fi determinat individual doar empiric prin măsurători repetate ale potasiului seric.
Deficitul de potasiu poate fi calculat utilizând următoarea formulă de calcul:
Deficitul de potasiu (mEq) = kg greutate corporală x 0,2 x 2 x (4,5 - potasiemia actuală (mEq/l)). Sau
Deficitul de potasiu (MMOL) = kg greutate corporală x 0.2 x 2 x (4.5 - potasiemia actuală (MMOL)). (Volumul lichidului extracelular se calculează din greutatea corporală în kg x 0,2).
Aportul zilnic normal de potasiu este de aproximativ 0,8 până la 2 mEq/ kg.
Concentrația de potasiu în perfuzia intravenoasă nu trebuie să depășească 40 mmol/l, iar viteza de perfuzie nu trebuie să depășească 20 mmol/oră.
Viteza de 10 mEq/oră este considerată, în mod normal, sigură.
Doza depinde de starea individuală a pacientului, de obicei doza zilnică nu trebuie să depășească 200 mmol de potasiu.
Soluția de clorură de potasiu nu trebuie perfuzată prea rapid printr-un cateter central (în vena subclavie, jugulară sau femurală), deoarece aceasta poate duce la stop cardiac (vezi pct. 4.4).
În timpul perfuziei intravenoase (în special cu administrarea rapidă de potasiu), trebuie monitorizate ECG, potasiu și alte concentrații de electroliți din sânge.
În anumite condiții, nivelurile de potasiu seric pot să nu reflecte rezervele reale de potasiu din organism. Aceasta se datorează redistribuirii ionilor de potasiu din spațiile intra și extracelulare.
Pacienților deshidratați, înainte de administrarea de soluții care conțin potasiu, trebuie să li se administreze 1000 ml de soluții fără potasiu, cu excepția cazului în care este prezentă hipokaliemia.
Deficitul de potasiu este adesea însoțit de deficit de magneziu; această deficiență ar trebui completată în paralel.
Copii cu greutatea mai mică de 25 kg
Pentru copii cu greutatea de 25 kg sau mai mare, a se vedea dozele pentru adulţi.
La copii, soluția trebuie diluată până la o concentrație de 20-40 mmol de KCl/l înainte de administrare.
Hipokaliemia simptomatică poate fi corectată la o viteză maximă de 1 mmol/kg/oră, cu o doză maximă de 20 mmol/oră.
ECG-ul pacientului trebuie monitorizat cu o atenție deosebită. Se vor monitoriza valorile potasiului seric și ale altor electroliți.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie redusă.
Interacțiuni
cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Asocieri nerecomandate (cu excepţia cazurilor de hipokaliemie severă):
− Diuretice care economisesc potasiul (monoterapie sau terapie asociată), cum sunt: amilorid,
spironolactonă, triamteren, canrenoat de potasiu, eplerenonă: risc de hiperkaliemie care se poate
finaliza cu deces, în special la pacienţii cu insuficienţă renală (efect aditiv de hiperkaliemie).
− Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), antagonişti ai receptorilor angiotensinei II,
antiinflamatoare nesteroide (AINS), heparina, beta-blocanți, ciclosporină, tacrolimus, trimetoprim,
pentamidina, suxametoniu: hiperkaliemie care se poate finaliza cu deces, în special la pacienţii cu
insuficienţă renală (efect aditiv de hiperkaliemie).
− Preparate din sânge, săruri de potasiu ale penicilinelor: risc potenţial de hiperkaliemie ca urmare a
conţinutului în potasiu al acestor produse.
Asocieri posibile, dacă sunt respectate precauţii speciale de utilizare:
− Chinidină: potasiul poate potenţa efectele antiaritmice ale chinidinei.
− Tiazide, hormoni adrenocorticali (glucocorticoizi, mineralocorticoizi): Efectele aportului exogen de
potasiu pot fi diminuate.
− Digoxină: hiperkaliemia poate fi periculoasă la pacienţii trataţi cu medicamente digitalice. Potasiul
slăbește efectul glicozidelor digitale. Creșterea potasiemiei scade efectul glicozidelor digitalice, iar
scăderea potasiemiei amplifică efectul lor aritmogen.
− Răşini schimbătoare de ioni: potasiemia este redusă ca urmare a înlocuirii potasiului cu sodiu.
Insulina, bicarbonatul de sodiu și medicamentele β2-adrenergice reduc potasiul seric.
Sărurile de calciu administrate intravenos normalizează anomaliile ECG tipice hiperkaliemiei.
Sarcină și alăptare
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Sarcina
Datele privind utilizarea clorurii de potasiu la gravide lipsesc sau sunt limitate.
Nu utilizați Clorură de Potasiu-BP concentrat pentru soluţie perfuzabilă dacă sunteți gravidă, cu excepția
situațiilor în care medicul a decis că beneficiile așteptate pentru dvs. depășesc riscul potențial pentru făt.
Atât concentrația scăzută de potasiu, cât și cea crescută sunt nocive atât pentru mamă cât și pentru făt.
Alăptarea
La om, clorura de potasiu este excretată în lapte într-o asemenea măsură încât este posibil să apară
efecte la nou-născuţii/sugarii alimentaţi la sân.
Nu poate fi exclus riscul pentru nou-născuţi/sugari.
Medicul va decide dacă să întrerupeți alăptarea sau să nu vă administreze Clorură de Potasiu-BP, luând
în considerare beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru dvs.