Fișă tehnică · Claricid® 500 mg, comprimate filmate

Adulţi şi copii peste 12 ani: doza uzuală este de 250 mg claritromicină, administrată la intervale de 12 ore, deși doza poate fi crescută până la 500 mg de 2 ori pe zi în infecții severe. Durata obișnuită de tratament este de la 6 până la 14 zile.

Copii cu vârsta sub 12 ani

Administrarea comprimatelor cu claritromicină nu este recomandată la copii cu vârsta sub 12 ani. Au fost efectuate studii clinice cu suspensie pediatrică de claritromicină la copii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 12 ani. De aceea, copiii cu vârsta sub 12 ani trebuie să utilizeze suspensie pediatrică de claritromicină (granule pentru suspensie orală).

Pacienți cu insuficiență renală

În caz de insuficienţă renală, dacă clearance-ul creatininei este sub 30 ml/min, se recomandă reducerea dozei de claritromicină la jumătate, de exemplu 250 mg pe zi sau 250 mg de 2 ori pe zi în infecțiile severe. La acești pacienţi, tratamentul nu trebuie să depăşească 14 zile.

Doze la pacienții cu infecţii micobacteriene:

Doza recomandată pentru adulții cu infecții micobacteriene este de 500 mg claritromicină de 2 ori pe zi. Tratamentul infecției diseminate cu Mycobacterium avium complex (MAC) la pacienţii cu SIDA, trebuie continuat atâta timp cât se observă o ameliorare clinică şi microbiologică. Claritromicina trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antimicobacteriene. Tratamentul infecţiilor micobacteriene netuberculoase trebuie continuat la recomandarea medicului.

Doze pentru profilaxia MAC: La adulţi, doza recomandată de claritromicină este de 500 mg de 2 ori pe zi.

Eradicarea H. pylori

Terapia Triplă (7 zile)

Se recomandă administrarea claritromicinei (500 mg) de 2 ori pe zi, și un inhibitor al pompei de protoni (în doze zilnice aprobate)* și amoxicilină 1000 mg de 2 ori pe zi timp de 7 zile. Terapia Triplă (7 zile)

Se recomandă administrarea claritromicinei (500 mg) de 2 ori pe zi, și un inhibitor al pompei de protoni (în doze zilnice aprobate)*și metronidazol 400 mg de 2 ori pe zi timp de 7 zile. Terapia Triplă (7-10 zile)

Se recomandă administrarea claritromicinei (500 mg) de 2 ori pe zi și omeprazol 20 mg pe zi împreună cu amoxicilină 1000 mg de 2 ori pe zi timp de 7-10 zile.

* A se vedea scheme individuale/RCP pentru dozele recomandate pentru eradicarea H. pylori.

Vârstnici

La fel ca pentru adulți.

Mod de administrare

Administrare orală.

Claricid poate fi administrat indiferent de mese, întrucât alimentele nu afectează gradul biodisponibilității.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Utilizarea următoarelor medicamente este strict contraindicată, datorită potențialului de
reacții de interacțiune severe:
Astemizol, cisapridă, domperidonă, pimozidă, și terfenadină
Niveluri ridicate de cisapridă au fost raportate la pacienții tratați cu claritromicină și cisapridă
concomitent. Aceasta poate determina prelungirea intervalului QT și aritmii cardiace, inclusiv
tahicardie ventriculară, fibrilație ventriculară și torsada vârfurilor. Efecte similare au fost
observate la pacienții tratați concomitent cu claritromicină și pimozidă (vezi pct. 4.3).
Macrolidele au fost raportate că modifică metabolismul terfenadinei, ducând la niveluri crescute
de terfenadină, care au fost ocazional asociate cu aritmii cardiace, cum ar fi prelungirea
intervalului QT, tahicardie ventriculară, fibrilație ventriculară și torsada vârfurilor (vezi pct. 4.3).
Într-un studiu pe 14 voluntari sănătoși administrarea concomitentă a claritromicinei cu
terfenadină a condus la o creștere de 2-3 ori a nivelului seric al metabolitului acid al terfenadinei
și prelungirea intervalului QT, care nu a condus la niciun efect detectabil clinic. Efecte similare
au fost observate la administrarea concomitentă de astemizol și alte macrolide.
Ergotamină/dihidroergotamină
Rapoartele din perioada de după punerea pe piață demonstrează că administrarea concomitentă a
claritromicinei cu ergotamină sau dihidroergotamină a fost asociată cu toxicitate acută a
derivaților de ergot, caracterizată prin vasospasm, ischemie a extremităților și a altor țesuturi,
inclusiv sistemul nervos central. Administrarea concomitentă de claritromicină cu aceste
medicamente este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Midazolam pentru administrare orală
Când midazolam a fost administrat concomitent cu comprimate de claritromicină (500 mg de
două ori pe zi), ASC a midazolamului a crescut de 7 ori după administrarea orală de midazolam.
Administrarea concomitentă de midazolam pe cale orală și claritromicină este contraindicată
(vezi pct. 4.3).
Inhibitori ai HMG-CoA reductazei (statine)
Utilizarea concomitentă a claritromicinei cu lovastatină sau simvastatină este contraindicată (vezi
pct. 4.3), deoarece aceste statine sunt metabolizate extensiv de CYP3A4, iar tratamentul
concomitent cu claritromicină crește concentrația plasmatică, crescând riscul de miopatie,
inclusiv rabdomioliză. Apariția rabdomiolizei a fost raportată la pacienții tratați concomitent cu
claritromicina și aceste statine. Dacă tratamentul cu claritromicină nu poate fi evitat, terapia cu
lovastatină sau simvastatină trebuie suspendată în timpul tratamentului.
Este necesară prudență la administrarea concomitentă a claritromicinei cu statine. Dacă
administrarea concomitentă de claritromicină cu statine nu poate fi evitată, se recomandă
prescrierea dozei minime autorizate de statine. Poate fi luată în considerare utilizarea unei
statine, care nu depinde de metabolismul CYP3A (fluvastatină). Pacienții trebuie monitorizați
pentru semne și simptome de miopatie.
Efectele altor medicamente asupra claritromicinei
Medicamentele care sunt inductori ai CYP3A (de exemplu rifampicina, fenitoina,
carbamazepina, fenobarbitalul, preparatele de sunătoare) pot induce metabolizarea
claritromicinei. Acest lucru poate conduce la niveluri sub-terapeutice de claritromicină,
respectiv, la o eficacitate redusă. În plus, ar putea fi necesară monitorizarea concentrațiilor
plasmatice ale inductorului CYP3A, care ar putea fi majorate ca urmare a inhibării CYP3A de
către claritromicină (vezi, de asemenea, informațiile relevante despre produs pentru inhibitorul
CYP3A4 administrat). Administrarea concomitentă de rifabutină cu claritromicină determină

creșterea nivelurilor serice de rifabutină și scăderea nivelurilor serice de claritromicină, cu un
risc crescut de uveită.
Următoarele medicamente sunt cunoscute sau suspectate de a afecta concentrațiile serice de
claritromicină; poate fi necesară ajustarea dozei de claritromicină sau se vor lua în considerare
tratamentele alternative.
Efavirenz, nevirapină, rifampicină, rifabutină și rifapentină
Inductori puternici ai sistemului enzimatic al citocromului P450, precum efavirenz, nevirapină,
rifampicină, rifabutină și rifapentină pot accelera metabolismul claritromicinei, reducând, astfel,
nivelele plasmatice de claritromicină, cu creșterea concomitentă a celor de 14-OH-claritromicină
- un metabolit microbiologic activ. Deoarece activitatea microbiologică a claritromicinei și 14OH-claritromicinei sunt diferite pentru diferite bacterii, efectul terapeutic scontat ar putea fi
afectat în cazul administrării concomitente de claritromicină cu inductori enzimatici.
Etravirina
Expunerea la claritromicină a scăzut la administrarea concomitentă cu etravirina; cu toate
acestea, concentrațiile metabolitului activ - 14-OH-claritromicină, au fost crescute. Deoarece 14OH-claritromicină manifestă o activitate redusă față de Mycobacterium avium complex (MAC),
activitatea generală împotriva acestui agent patogen poate fi alterată. Prin urmare, pentru
eradicarea MAC trebuie luate în considerare tratamente alternative.
Fluconazol
Administrarea concomitentă de fluconazol 200 mg pe zi cu claritromicină 500 mg de 2 ori pe zi
la 21 de voluntari sănătoși a condus la creșterea la starea de echilibru a concentrației minime a
claritromicinei (Cmin) și ariei de sub curba concentrație în funcție de timp (ASC) cu 33% și
18%, respectiv. Concentrațiile la starea de echilibru ale metabolitului activ 14-OH-claritromicină
nu au fost afectate în mod semnificativ la administrarea concomitentă cu fluconazol. Nu este
necesară ajustarea dozei de claritromicină.
Ritonavir
Un studiu farmacocinetic a demonstrat că administrarea concomitentă de ritonavir 200 mg la
fiecare 8 ore cu claritromicină 500 mg la fiecare 12 ore a condus la o inhibare marcată a
metabolismului claritromicinei. Cmax a claritromicinei a crescut cu 31%, Cmin a crescut cu
182% și ASC a crescut cu 77% la administrarea concomitentă cu ritonavir. S-a observat
inhibarea aproape completă a formării de 14-OH-claritromicină. Datorita diapazonului terapeutic
mare al claritromicinei, nu este necesară reducerea dozei la pacienții cu funcție renală normală.
Cu toate acestea, la pacienții cu insuficiență renală trebuie luate în considerare următoarele
ajustări de dozare:
Pentru pacienții cu clearance-ul creatininei 30-60 ml/min, doza de claritromicină trebuie redusă
cu 50%.
Pentru pacienții cu clearance-ul creatininei <30 ml / min doza de claritromicină trebuie redusă cu
75%.
Dozele de claritromicină mai mari de 1000 mg/zi nu trebuie administrate concomitent cu
ritonavir.
Ajustări similare ale dozei ar trebui luate în considerare la pacienții cu funcție renală redusă care
administrează ritonavir ca potențator farmacocinetic concomitent cu alți inhibitori de protează
HIV, inclusiv atazanavir și saquinavir (vezi secțiunea de mai jos, Interacțiuni medicamentoase
bi-direcționale).
Efectul claritromicinei asupra altor medicamente

Interacțiuni bazate pe CYP3A
Administrarea concomitentă a claritromicinei, cunoscută că inhibă CYP3A și un medicament
metabolizat în principal de către CYP3A, poate fi asociată cu creșteri ale concentrațiilor acestui
medicament, care ar putea crește sau prelungi atât efectele terapeutice, cât și efectele adverse ale
medicamentului administrat concomitent.
Utilizarea claritromicinei este contraindicată la pacienții cărora li se administrează substraturile
CYP3A astemizol, cisapridă, domperidonă, pimozidă și terfenadină datorită riscului de
prelungire a intervalului QT și aritmiilor cardiace, inclusiv tahicardie ventriculară, fibrilație
ventriculară și torsada vârfurilor (vezi pct. 4.3 și 4.4).
Utilizarea claritromicinei este, de asemenea, contraindicată concomitent cu alcaloizi din ergot,
midazolam administrat oral, inhibitori ai HMG CoA reductazei metabolizați în principal prin
CYP3A4 (de exemplu: lovastatină și simvastatină), colchicină, ticagrelor și ranolazină (vezi pct.
4.3).
Administrarea concomitentă de claritromicină și lomitapidă este contraindicată din cauza
potențialului de creștere semnificativă a transaminazelor.
Claritromicina trebuie utilizată cu precauție la pacienții care administrează tratament cu alte
medicamente cunoscute de a fi substraturi enzimatice ale CYP3A, mai ales în cazul în care
substratul CYP3A are un diapazon de siguranță îngust (de exemplu, carbamazepină) și/sau
substratul este metabolizat extensiv de către această enzimă. La pacienții care administrează
concomitent claritromicină poate fi luată în considerare ajustarea dozelor, iar atunci când este
posibil, concentrațiile plasmatice ale medicamentelor metabolizate în principal prin intermediul
CYP3A trebuie monitorizate cu atenție.
Următoarele medicamente sau clase de medicamente sunt cunoscute sau suspectate de a fi
metabolizate de către același izoenzima CYP3A (dar această listă nu este exhaustivă):
alprazolam, carbamazepină, cilostazol, ciclosporină, disopiramidă, ibrutinib, metilprednisolon,
midazolam (administrat intravenos), omeprazol, anticoagulante orale (de exemplu warfarină,
rivaroxaban, apixaban),, antipsihotice atipice (de exemplu quetiapină), chinidină, rifabutină,
sildenafil, sirolimus, tacrolimus, triazolam și vinblastină. Medicamentele care interacționează
prin mecanisme similare prin alte izoenzime ale sistemului citocromului P450 sunt fenitoina,
teofilina și valproatul.
Antiaritmice
În perioada după punerea pe piață au existat raportări de torsada vârfurilor la administrarea
concomitentă a claritromicinei cu chinidină sau disopiramidă. Se recomandă monitorizarea
ECG pentru prelungirea intervalului QT în timpul administrării concomitente de claritromicină
cu aceste medicamente. În timpul tratamentului cu claritromicină trebuie monitorizate
nivelurile serice ale chinidinei și disopiramidei.
În perioada după punerea pe piață a fost raportată hipoglicemie la administrarea concomitentă a
claritromicinei cu disopiramidă. Prin urmare, se recomandă monitorizarea glicemiei în timpul
administrării concomitente a claritromicinei cu disopiramidă.
Antidiabetice orale/insulină
Administrarea concomitentă cu unele medicamente hipoglicemiante, cum ar fi nateglinidă și
repaglinidă, poate conduce la inhibarea CYP3A enzimei de către claritromicină, care poate
cauza hipoglicemie. Se recomandă monitorizarea atentă a glucozei.
Anticoagulante orale cu acțiune directă (AOAD)
AOAD dabigatran este un substrat pentru transportorul de eflux gp-P. Rivaroxaban și apixaban
sunt metabolizate prin CYP3A4 și sunt, de asemenea, substraturi pentru gp-P. Se recomandă

precauție atunci când se administrează concomitent claritromicină și acești agenți, în special la
pacienții cu risc crescut de sângerare (vezi pct. 4.4).
Omeprazol
Claritromicina (500 mg la fiecare 8 ore) a fost administrată în asociere cu omeprazol (40 mg pe
zi) la subiecți sănătoși adulți. Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru ale omeprazolului
au crescut (Cmax, ASC0-24, și T1/2 au crescut cu 30%, 89%, și 34%, respectiv), la administrarea
concomitentă de claritromicină. Valoarea medie timp de 24 de ore a pH-ului gastric a fost de 5,2
atunci când omeprazolul a fost administrat în monoterapie și 5,7 când omeprazolul a fost
administrat concomitent cu claritromicină.
Sildenafil, tadalafil și vardenafil
Fiecare dintre acești inhibitori ai fosfodiesterazei este metabolizat, cel puțin parțial, de către
CYP3A, care poate fi inhibată de către claritromicina administrată concomitent. Administrarea
concomitentă a claritromicinei cu sildenafil, tadalafil sau vardenafil conduce, probabil, la
creșterea expunerii la inhibitorul de fosfodiesterază. Atunci când aceste medicamente sunt
administrate concomitent cu claritromicină, trebuie luată în considerare reducerea dozelor de
sildenafil, tadalafil și vardenafil.
Teofilină și carbamazepină
Rezultatele studiilor clinice indică existenţa unei creşteri modeste, dar semnificativă statistic (p ≤
0,05) a nivelurilor circulante de teofilină sau carbamazepină, atunci când oricare dintre aceste
medicamente au fost administrate concomitent cu claritromicină. Poate fi necesar să fie luată în
considerare reducerea dozei.
Tolterodină
Calea principală de metabolizare a tolterodinei este izoforma 2D6 a citocromului P450
(CYP2D6). Cu toate acestea, într-un subgrup al populaţiei la care lipseşte enzima CYP2D6, calea
de metabolizare identificată este prin intermediul CYP3A. În acest subgrup de populaţie,
inhibarea CYP3A determină concentraţii plasmatice de tolterodină semnificativ mai mari. La
populaţia de metabolizatori slabi ai CYP2D6 poate fi necesară o scădere a dozei de tolterodină în
cazul administrării concomitente a acesteia cu inhibitori ai CYP3A, cum este claritromicina.
Triazolobenzodiazepine (de exemplu alprazolam, midazolam, triazolam)
Atunci când midazolamul a fost administrat concomitent cu claritromicină sub formă de
comprimate (500 mg de două ori pe zi), ASC a midazolamului a crescut de 2,7 ori după
administrarea intravenoasă a acestuia. Dacă midazolamul pe cale intravenoasă este administrat
concomitent cu claritromicina, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru a se permite
ajustarea dozei. Nu a fost efectuat un studiu de interacțiune medicament-medicament între
midazolam administrat pe cale bucofaringiană și claritromicină. Totuși, administrarea pe cale
bucofaringiană a midazolamului, care poate șunta metabolizarea presistemică a medicamentului,
poate avea ca și rezultat probabil o interacțiune similară cu cea observată după administrarea
intravenoasă de midazolam comparativ cu administrarea orală.
Aceleaşi precauţii trebuie să se aplice, de asemenea, altor benzodiazepine care sunt metabolizate
de către CYP3A, inclusiv triazolam şi alprazolam. Pentru benzodiazepinele a cărora eliminare nu
este dependentă de către CYP3A (temazepan, nitrazepam, lorazepam), este puţin probabilă o
interacţiune importantă din punct de vedere clinic.
După punerea pe piaţă au existat raportări de interacţiuni medicamentoase şi efecte asupra
sistemului nervos central (SNC) (de exemplu, somnolenţă şi confuzie) în cazul administrării
concomitente de claritromicină şi triazolam. Se sugerează monitorizarea pacienţilor în vederea
identificării efectelor farmacologice asupra SNC.

Alte interacţiuni medicamentoase
Colchicină
Colchicina este un substrat atât pentru CYP3A, cât și pentru transportorul de eflux, glicoproteina
P (gpP). Claritromicina și alte macrolide sunt cunoscute drept inhibitori ai CYP3A și gpP. Când
claritromicină și colchicină sunt administrate concomitent, inhibarea gpP și/sau CYP3A de către
claritromicină poate duce la creșterea expunerii la colchicină. Administrarea concomitentă a
claritromicinei cu colchicină este contraindicată (vezi pct. 4.3 și 4.4).
Digoxină
Digoxina este considerată a fi un substrat pentru transportorul de eflux, glicoproteina P (gpP).
Este cunoscut efectul claritromicinei de inhibare a gpP. Atunci când claritromicina şi digoxina
sunt administrate concomitent, inhibarea gpP de către claritromicină poate duce la creşterea
expunerii la digoxină. În cadrul supravegherii de după punerea pe piaţă au fost raportate, de
asemenea, concentraţii plasmatice crescute ale digoxinei la pacienţii trataţi concomitent cu
claritromicină şi digoxină. Unii pacienţi au prezentat semne clinice specifice toxicității indusă de
digoxină, inclusiv aritmii cu potenţial letal. Concentraţiile plasmatice de digoxină trebuie
monitorizate cu atenţie în timp ce pacienţilor li se administrează concomitent digoxină şi
claritromicină.
Zidovudină
Administrarea orală concomitentă de claritromicină sub formă de comprimate şi zidovudină la
pacienţii adulţi infectaţi cu HIV poate duce la scăderea concentraţiilor plasmatice la starea de
echilibru de zidovudină. Deoarece claritromicina pare să interfereze cu absorbţia zidovudinei
administrată concomitent pe cale orală, această interacţiune poate fi evitată prin administrarea în
prize diferite a dozelor de claritromicină şi zidovudină, pentru a se permite un interval de 4 ore
între fiecare administrare. Această interacţiune nu apare la copiii şi adolescenţii infectaţi cu HIV,
cărora li se administrează concomitent claritromicină sub formă de suspensie şi zidovudină sau
dideoxinozină. Această interacţiune este puţin probabilă atunci când claritromicina se
administrează prin perfuzie intravenoasă.
Fenitoină şi valproat
Au existat raportări spontane sau publicate cu privire la interacţiunile inhibitorilor CYP3A,
inclusiv claritromicină, cu medicamente despre care nu se credea că sunt metabolizate de către
CYP3A (de exemplu, fenitoină şi valproat). Se recomandă determinarea concentraţiilor
plasmatice ale acestor medicamente în cazul administrării concomitente cu claritromicină. A fost
raportată creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestora.
Interacţiuni medicamentoase bidirecţionale
Atazanavir
Atât claritromicina, cât şi atazanavirul sunt substraturi şi inhibitori ai CYP3A şi există dovezi
privind o interacţiune bidirecţională. Administrarea concomitentă de claritromicină (500 mg de
două ori pe zi) şi atazanavir (400 mg o dată pe zi) a determinat o creştere de două ori a expunerii
la claritromicină şi o scădere de 70% a expunerii la 14-OH-claritromicină, cu o creştere cu 28 %
a ASC pentru atazanavir.
Din cauza indicelui terapeutic mare al claritromicinei, nu este necesară nici o reducere a dozei la
pacienţii cu funcţie renală normală. La pacienţii cu funcţie renală moderată (clearance-ul
creatininei cuprins între 30 ml/min şi 60 ml/min), doza de claritomicină trebuie redusă cu 50%.
La pacienţii cu clearance-ul creatininei <30 ml/min, doza de claritomicină trebuie redusă cu 75%

prin utilizarea unei formulări de claritromicină adecvate. Dozele de claritromicină mai mari de
1000 g pe zi nu trebuie administrate concomitent cu inhibitorii de protează.
Blocanţi ai canalelor de calciu
Se recomandă prudenţă atunci când se administrează concomitent claritromicină şi blocanţi ai
canalelor de calciu metabolizaţi de către CYP3A4 (de exemplu, verapamil, amlodipină,
diltiazem) din cauza riscului de hipotensiune arterială. Concentraţiile plasmatice ale
claritromicinei şi ale blocanţilor de calciu pot creşte ca urmare a interacţiunilor.
Hipotensiunea arterială, bradiaritmiile şi acidoza lactică au fost observate la pacienţii cărora li sau administrat concomitent claritromicină şi verapamil.
Itraconazol
Atât claritromicina, cât şi itraconazolul sunt substraturi şi inhibitori ai CYP3A, ceea ce determină
o interacţiune bidirecţională. Claritromicina poate creşte concentraţiile plasmatice ale
itraconazolului, în timp ce itraconazolul poate creşte concentraţiile plasmatice de claritromicină.
Pacienţii cărora li se administrează concomitent itraconazol şi claritromicină trebuie
supravegheaţi îndeaproape în vederea identificării semnelor şi simptomelor legate de efectul
farmacologic crescut sau prelungit.
Saquinavir
Atât claritromicina, cât şi saquinavirul sunt substraturi şi inhibitori ai CYP3A şi există dovezi
privind o interacţiune bidirecţională. Administrarea concomitentă de claritromicină (500 mg de
două ori pe zi) şi saquinavir (capsule gelatinoase moi, 1200 mg de trei ori pe zi) la 12 voluntari
sănătoşi a dus la valori ale ASC şi Cmax pentru saquinavir la starea de echilibru mai mari cu
177% şi 187% comparativ cu cele observate în cazul administrării de saquinavir în monoterapie.
Valorile ASC şi Cmax pentru claritromicină au fost cu aproximativ 40% mai mari decât cele
observate în cazul utilizării de claritromicină în monoterapie. Nu este necesară ajustarea dozei
atunci când cele două medicamente sunt administrate concomitent pentru o perioadă limitată de
timp, în dozele/formulările studiate. Este posibil ca observaţiile provenite din studiile de
interacţiune medicamentoasă cu forma farmaceutică de capsule gelatinoase moi să nu fie
reprezentative pentru efectele observate în cazul utilizării de saquinavir sub formă de capsule.
Este posibil ca observaţiile provenite din studiile de interacţiune medicamentoasă efectuate cu
saquinavir în monoterapie să nu fie reprezentative pentru efectele observate în cazul
tratamentului cu saquinavir/ritonavir. Atunci când saquinavir este administrat concomitent cu
ritonavir, trebuie luate în considerare efectele potenţiale ale ritonavirului asupra claritromicinei.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament,
întrucât siguranța Claricid comprimate filmate în timpul sarcinii și alăptării nu este cunoscută.