Fișă tehnică · Cavinton 10 mg/2 ml, concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Doze şi mod de administrare Doze Se administrează lent prin perfuzie intravenoasă, doza inițială nictemerală este de obicei de 20 mg (2 fiole) diluate în 500 ml soluție perfuzabilă. Această doză poate fi majorată până la doza maximă 1 mg/kg/zi timp de 2-3 zile, în funcție de toleranța pacientului. Durata medie a curei de tratament constituie 10-14 zile, doza zilnică de întreținere este de 50 mg/zi (5 fiole diluate î n 500 ml de soluție perfuzabilă) – corelată la greutatea corporală de 70 kg. După terapia cu perfuzie, se recomandă continuarea tratamentului cu 1 comprimat Cavinton forte de 3 ori/zi sau 2 comprimate Cavinton de 3 ori/zi (3 × 10 mg). Insuficiență renală și hepatică Pacienții cu afecțiuni renale și hepatice nu necesită ajustarea dozelor. Populația pediatrică Administrarea Cavinton soluție la copii este contraindicată (vezi pct. 4.3). Modul de administrare

Preparatul se administreaza lent doar prin perfuzie intravenoasă. Rata de administrare nu trebuie să depășească max. 80 picături/minut. Este contraindicată administrarea intramusculară. Este contraindicată administrarea intravenoasă fără diluarea soluției. Cavinton în perfuzie poate fi diluat cu orice tip de clorură de sodiu fiziologică sau soluții, cu conținut de glucoză (Salsol, Ringer, Rindex, Reomacrodex). Soluția perfuzabilă se va administra în primele 3 ore de la preparare. Cavinton în soluţie este incompatibil chimic cu heparina, prin urmare, nu pot fi amestecate în aceeași seringă. Cavinton în soluție este, de asemenea, incompatibil cu soluțiile pentru perfuzie care conțin aminoacizi, prin urmare, în timpul tratamentului cu Cavinton în perfuzie, nu trebuie utilizate alte soluții pentru perfuzie care conțin aminoacizi.

Interacţiuni cu alte medicamente și alte forme de interacţiune În timpul studiilor clinice, atunci când vinpocetina a fost administrată în asociere cu beta-blocante (precum cloranolol sau pindolol), cu clopamidă, glibenclamidă, digoxină, acenocumarol sau hidroclorotiazidă, nu au fost observate interacţiuni.

Injectarea este incompatibilă chimic cu heparina, prin urmare, nu pot fi amestecate în aceeași seringă. Cu toate acestea, se poate aplica tratament anticoagulant concomitent. În cazuri rare, a fost raportat un efect uşor adjuvant la administrarea concomitentă de alfa-metildopa şi vinpocetină, de aceea în cazul acestei asocieri medicamentoase se recomandă controlul periodic al tensiunii arteriale. Deşi în cadrul studiilor clinice nu s-au obţinut date relevante, se recomandă precauţie în cazul administrării asociate de vinpocetină şi medicamente cu acţiune asupra sistemului nervos central, precum şi în cazul tratamentului simultan cu antiaritmice şi anticoagulante.

Fertilitatea, sarcina și alăptarea În timpul sarcinii și alăptării, iar la femeile aflate în perioada fertilă care nu utilizează metode contraceptive sigure, administrarea de vinpocetină este contraindicată. Sarcină: Vinpocetina traversează bariera placentară, dar atinge concentraţii placentare şi fetale mai mici decât în sângele matern. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra reproducerii, inclusiv malformații de dezvoltare la șobolani (vezi pct. 5.3). În studiile la animale în care s-au administrat doze mari de vinpocetină au apărut în câteva cazuri sângerare placentară şi avort, probabil ca rezultat al fluxului placentar crescut. Alăptarea: la om, vinpocetina este excretată în laptele matern. În studiile cu vinpocetină marcată, radioactivitatea a fost de zece ori mai crescută în lapte decât în sângele mamei. Cantitatea excretată în lapte într-o oră este 0,25% din doză. Deoarece vinpocetina este secretată în laptele matern şi nu sunt disponibile date certe referitoare la efectul acesteia la sugari, trebuie evitată administrarea la mamele care alăptează.