Fișă tehnică · Carbamazepină-BP 200 mg, comprimate

Doze şi mod de administrare Epilepsie Când este posibil, Carbamazepină-BP trebuie prescris ca monoterapie. Tratamentul trebuie inițiat cu o doză zilnică mică, pentru a fi crescută lent până la obținerea efectului optim. Doza de carbamazepină trebuie ajustată în funcție de necesitățile pacientului, pentru a atinge controlul adecvat al convulsiilor. Determinarea nivelurilor plasmatice poate ajuta la stabilirea dozei optime.

În tratamentul epilepsiei, doza de carbamazepină necesită, de obicei, concentrații plasmatice generale de carbamazepină de aproximativ 4 până la 12 micrograme/ml (17 până la 50 micromoli/litru) (vezi pct. 4.4). Când Carbamazepină-BP se adaugă la terapia antiepileptică existentă, acest lucru ar trebui efectuat treptat pe parcursul menținerii sau, dacă este necesar, adaptării dozelor celorlalte antiepileptice (vezi pct.4.5 și 5.2). Doze în epilepsie Adulți Se recomandă iniţial o doză de 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de două ori pe zi. Doza se va creşte gradat, până la obţinerea unui răspuns optim care, în general, se observă la doza de 400 mg carbamazepină, de 2-3 ori pe zi. La unii pacienţi, doza adecvată poate ajunge la 1600 mg carbamazepină sau chiar 2000 mg carbamazepină pe zi. Vârstnici Din cauza interacțiunilor medicamentoase și a farmacocineticii diferite a medicamentelor antiepileptice, doza de Carbamazepină-BP trebuie selectată cu prudență la pacienții vârstnici. Copii și adolescenți − Până la 6 ani: Carbamazepină-BP comprimate nu trebuie administrate copiilor sub 6 ani din cauza formei farmaceutice neadecvate vârstei. − 6-10 ani: 400-600 mg carbamazepină pe zi (în câteva doze divizate) − 11-15 ani: 600-1000 mg carbamazepină pe zi (în câteva doze divizate) − peste 15 ani: 800-1200 mg carbamazepină pe zi (aceeași doză ca și pentru adulți) Doze maxime recomandate la copii și adolescenți: - Până la 6 ani: 35 mg/kg/zi. - 6-15 ani: 1000 mg/zi. - peste 15 ani: 1200 mg/zi. Doze în mania acută și tratamentul de întreținere al tulburărilor afective bipolare Diapazonul de doze: aproximativ 400 până la 1600 mg zilnic, doza uzuală fiind de 400 până la 600 mg zilnic, administrate în 2 până la 3 doze divizate. În mania acută doza trebuie crescută destul de rapid, în timp ce pentru terapia de întreținere a tulburărilor bipolare se recomandă creșteri în trepte mici ale dozei, pentru a asigura o tolerabilitate optimă. Doze în nevralgie de trigemen Doza iniţială de 200 până la 400 mg trebuie crescută treptat zilnic, până la dispariţia durerii (în mod normal la 200 mg carbamazepină de 3 până la 4 ori pe zi). Apoi se reduce treptat doza până la cea mai mică doză posibilă de întreţinere. Doza maximă recomandată este de 1200 mg pe zi. Când a fost obținută ameliorarea durerii, trebuie făcute încercări de întrerupere treptată a tratamentului, până la producerea unui alt atac. Pacienți vârstnici (65 ani sau mai mult) La pacienții vârstnici, se recomandă o doză inițială de 100 mg, de două ori pe zi. Doza inițială de 100 mg de două ori pe zi ar trebui să fie crescută lent zilnic până la dispariția durerii (în mod normal la 200 mg de 3 până la 4 ori pe zi). Doza trebuie apoi redusă treptat până la cel mai mic nivel de întreținere posibil.

Doza maximă recomandată este de 1200 mg pe zi. Atunci când a fost obținută ameliorarea durerii, ar trebui efectuate încercări de întrerupere treptată a terapiei, până la apariția unui alt atac. Doze în neuropatie diabetică dureroasă Diapazonul de doze: 200 mg de 2 până la 4 ori pe zi. Doze în sindrom de sevraj la alcoolul etilic Diapazonul de doze: 200 mg carbamazepină de 3 ori pe zi. În cazurile severe, doza poate fi crescută în primele câteva zile (de exemplu, la 400 mg de 3 ori pe zi). La iniţierea tratamentului pentru manifestările severe ale sevrajului, Carbamazepină-BP trebuie administrată în asociere cu medicamente sedativhipnotice (de exemplu, clometiazol, clordiazepoxid). După ce este depăşită etapa acută, se poate continua cu Carbamazepină-BP ca monoterapie. Populații speciale Vârstnici Din cauza interacțiunilor medicamentoase și a farmacocineticii diferite a medicamentelor antiepileptice, doza de Carbamazepină-BP trebuie selectată cu prudență la pacienții vârstnici. Insuficiență renală/insuficiență hepatică Nu sunt disponibile date privind farmacocinetica carbamazepinei la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală. Mod de administrare Comprimatele pot fi administrate în timpul, după sau între mese. Comprimatele trebuie luate cu puțin lichid. Trecerea pacienților de la comprimate Carbamazepină-BP la suspensie orală: acest lucru trebuie efectuat prin administrarea aceluiași număr de mg pe zi în doze mai mici, mai frecvente (de exemplu, suspensie orală de trei ori pe zi în loc de comprimate de două ori pe zi). Trecerea pacienților de la comprimate convenționale la comprimate CR (cu eliberare controlată): experiența clinică demonstrează că unii pacienți pot necesita o creștere a dozei în acest caz. Trecerea pacienților de la formulările orale la supozitoare: doza sub formă de supozitoare trebuie crescută cu aproximativ 25% și administrată în doze divizate, până la un maxim de 250 mg de 4 ori pe zi la intervale de 6 ore. Experiență de administrare a supozitoarelor este limitată la 7 zile ca terapie de substituție la pacienții la care administrarea orală pentru tratamentul epilepsiei nu este temporar posibilă, de exemplu, la pacienții în perioada postoperatorie sau inconștienți.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Citocromul P450 3A4 (CYP3A4) este principala enzimă ce catalizează formarea metabolitului activ 10,11-epoxid carbamazepină. Administrarea carbamazepinei în asociere cu inhibitori ai CYP3A4 poate rezulta în creşterea concentraţiei plasmatice de carbamazepină, care ar putea determina reacţii adverse. Administrarea în asociere cu inductori ai CYP3A4 poate creşte rata de metabolizare a carbamazepinei, ceea ce determină o scădere potenţială a concentraţiei plasmatice de carbamazepină şi a efectului

terapeutic. Similar, întreruperea unui inductor CYP3A4 poate reduce rata de metabolizare a carbamazepinei, determinând o creştere a concentraţiilor plasmatice de carbamazepină. Carbamazepina este un inductor potent al CYP3A4 și altor sisteme enzimatice de faza I și II în ficat, și, prin urmare, poate reduce concentrația plasmatică a medicamentelor administrate concomitent, metabolizate de către CYP3A4 prin inducerea metabolizării acestora. A fost identificată hidrolaza microzomal epoxidică umană ca fiind enzima responsabilă de formarea derivatului 10,11-transdiol din 10,11-epoxid carbamazepină. Administrarea concomitentă de inhibitori ai hidrolazei microzomal epoxidice umane poate conduce la concentraţii plasmatice crescutede 10,11epoxid carbamazepină. Interacțiuni care rezultă în contraindicații Utilizarea Carbamazepină-BP este contraindicată în asociere cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO); înainte de administrarea carbamazepinei, IMAO trebuie întrerupt pentru o perioadă de timp de minim 2 săptămâni sau mai mult, dacă situația clinică permite acest lucru (vezi pct. 4.3). Agenţi care pot creşte concentraţia plasmatică a carbamazepinei Deoarece concentraţiile plasmatice ridicate de carbamazepină pot determina reacţii adverse (de exemplu ameţeli, somnolenţă, ataxie, diplopie) doza de Carbamazepină-BP trebuie ajustată corespunzător şi/sau trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice, atunci când este administrat concomitent cu substanţele enumerate mai jos: − Medicamente analgezice, antiinflamatoare: dextropropoxifen, ibuprofen; − Androgeni: danazol; − Antibiotice: antibiotice macrolide (de exemplu, eritromicină, troleandomicină, josamicină, claritromicină), ciprofloxacină; − Antidepresive: desipramină, fluoxetină, fluvoxamină, paroxetină, nefazodon, trazodon,viloxazină; − Antiepileptice: stiripentol, vigabatrină; − Antifungice: azoli (de exemplu, itraconazol, ketoconazol, fluconazol, voriconazol); se recomandă utilizarea anciconvulsivelor de alternativă la pacienții tratați cu voriconazol sau itraconazol; − Antihistaminice: loratadină, terfenadină; − Antipsihotice: olanzapină; − Antituberculoase: izoniazidă; − Antivirale: inhibitori ai proteazei în tratamentul SIDA (de exemplu, ritronavir); − Inhibitori ai anhidrazei carbonice: acetazolamidă; − Medicamente cardiovasculare: diltiazem, verapamil; − Medicamente gastrointestinale: cimetidină, omeprazol; − Relaxante musculare: oxbutinină, dantrolen; − Inhibitori ai agregării plachetare: ticlopidină; − Alte interacţiuni: suc de grapefruit, nicotinamidă (la adulţi, numai în doze mari). Agenţi care pot creşte nivelul plasmatic al metabolitului activ 10,11- epoxid carbamazepina Întrucât concentrațiile plasmatice crescute de carbamazepină-10,11-epoxid pot determina reacții adverse (de exemplu, amețeală, somnolență, ataxie, diplopie), doza de Carbamazepină-BP trebuie ajustată corespunzător și/sau trebuie monitorizate concentrațiile plasmatice atunci când se utilizează concomitent cu substanțele descrise mai jos: Antiepileptice: progabid, acid valproic, valnoctamidă, valpromidă, primidonă, brivaracetam.

Agenţi care pot scădea concentraţia plasmatică a carbamazepinei Este posibil ca doza de Carbamazepină-BP să fie ajustată atunci când este administrată concomitent cu substanţele enumerate mai jos: − Antiepileptice: felbamat, metsuximid, oxcarbazepină, fenobarbital, fensuximid, fenitoină (pentru a evita intoxicația cu fenitoină și nivelurile subterapeutice de carbamazepină, se recomandă ajustarea concentrațiilor plasmatice de fenitoină la 13 micrograme/ml înainte de adăugarea carbamazepinei la tratamentul anterior) și fosfenitoină, primidon, şi deşi datele sunt parţial contradictorii, posibil şi clonazepam; − Antineoplazice: cisplatină sau doxorubicină; − Antituberculoase: rifampicină; − Bronhodilatatoare sau medicamente antiasmatice: teofilină, aminofilină; − Medicamente dermatologice: isotretinoin; − Alte interacţiuni: preparate vegetale conţinând sunătoare (Hipericum perforatum). Efectul carbamazepinei asupra concentraţiilor plasmatice ale altor medicamente administrate concomitent Carbamazepina poate scădea concentraţia plasmatică, diminua sau chiar aboli activitatea anumitor medicamente. Dozele următoarelor medicamente ar putea necesita ajustarea la cerinţele clinice: − Medicamente analgezice, antiinflamatoare: buprenorfină, metadonă, paracetamol (administrarea pe termen lung a carbamazepinei cu paracetamol poate fi asociată cu hepatotoxicitate), fenazonă(antipirină), tramadol; − Antibiotice: doxiciclină, rifabutină; − Anticoagulante: anticoagulante administrate oral (de exemplu, warfarină, fenprocumon, dicumarol şi acenocumarol, rivaroxaban, dabigatran, apixaban, edoxaban); − Antidepresive: bupropion, citalopram, mianserin, nefazodon, sertralină, trazodon, antidepresive triciclice (de exemplu, imipramină, amitriptilină, nortriptilină, clomipramină); − Antiemetice: aprepitant; − Antiepileptice: clobazam, clonazepam, etosuximid, felbamat, lamotrigin, eslicarbazepină, oxcarbazepină, primidon, tiagabin, topiramat, acid valproic, zonisamid. Pentru a evita intoxicația și nivelurile subterapeutice de carbamazepină, se recomandă ajustarea concentrațiilor plasmatice de fenitoină la 13 micrograme/ml înainte de adăugarea carbamazepinei la tratamentul anterior. Au existat raportări rare de creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei. − Antifungice: itraconazol, voriconazol. Pot fi recomandate anticonvulsive alternative la pacienții tratați cu voriconazol sau itraconazol; − Antihelmintice: praziquantel, albendazol; − Antineoplazice: imatinib, ciclofosfamidă, lapatinib, temsirolimus; − Antipsihotice: clozapină, haloperidol şi bromperidol, olanzapină, quetiaprină, risperidonă, ziprasidonă, aripiprazol, paliperidonă; − Antivirale: inhibitori ai proteazei în tratamentul SIDA (de exemplu, indinavir, ritonavir, saquinavir); − Anxiolitice: alprazolam, midazolam; − Bronhodilatatoare sau medicamente antiasmatice: teofilină; − Contraceptive hormonale (trebuie avute în vedere metode contraceptive alternative); − Medicamente cardiovasculare: blocante ale canalelor de calciu (grupa dihidropiridinei), de exemplu felodipină; digoxină, simvastatină, atorvastatină, lovastatină, cerivastatină, ivabradină; − Corticosteroizi: de exemplu, prednisolon, dexametazonă; − Medicamente utilizare pentru tratarea disfuncţiei erectile: tadalafil; − Imunosupresoare: ciclosporină, everolimus, tacrolimus, sirolimus;

− Medicamente tiroidiene: levotiroxină; − Medicamente care conţin estrogeni şi/sau progesteroni. Asocieri care necesită a fi luate în considerare în mod specific Utilizarea concomitentă a carbamazepinei şi a levetiracetamului a fost raportată ca determinând creşterea toxicităţii induse de carbamazepină. Utilizarea concomitentă a carbamazepinei şi a isoniazidei a fost raportată ca determinând creşterea hepatotoxicităţii induse de isoniazidă. Utilizarea concomitentă a carbamazepinei cu litiu sau metroclopramidă pe de-o parte, a carbamazepinei cu neuroleptice (haloperidol, tioridazină) pe de altă parte, poate duce la creşterea reacţiilor adverse neurologice (în cazul ultimei asocieri chiar în prezența „concentraţiilor plasmatice terapeutice”). Asocierea carbamazepinei cu unele diuretice (hidroclorotiazidă, furosemid) poate determina hiponatremie simptomatică. Carbamazepina poate antagoniza efectele miorelaxantelor nedepolarizante (de exemplu, pancuronium). Ar putea fi necesară o creştere a dozei acestora, iar pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru o recuperare mai rapidă din blocajul neuromuscular decât este anticipat. Carbamazepina, ca şi alte medicamente psihoactive, poate reduce toleranţa la alcoolul etilic; prin urmare, se recomandă pacienţilor să se abțină de la consumul de alcool etilic în timpul tratamentului. Administrarea concomitentă de carbamazepină cu anticoagulante orale cu acțiune directă (rivaroxaban, dabigatran, apixaban și edoxaban) poate determina scăderea concentrațiilor plasmatice ale anticoagulantelor orale cu acțiune directă, care prezintă risc de tromboză. De aceea, dacă este necesară utilizarea concomitentă, se recomandă monitorizarea strictă a semnelor și simptomelor de tromboză. Interferența cu testele serologice Carbamazepina poate determina concentrații fals pozitive de perfenazină în analiza HPLC din cauza interferenței. Carbamazepina și metabolitul sau 10,11-epoxid pot determina concentrații fals pozitive de antidepresive triciclice la determinarea prin metoda de imunotestare prin fluorescență polarizată.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Riscul asociat medicamentelor antiepileptice în general Femeile aflate la vârsta fertilă care urmează tratament antiepileptic, în special femeile care intenționează să rămână gravide și femeile gravide, trebuie să primească recomandări medicale de specialitate cu privire la riscurile potențiale pentru făt, determinate atât de convulsii, cât și de tratamentul antiepileptic. Întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente antiepileptice (MAE) trebuie evitată deoarece acest lucru poate duce la convulsii care ar putea avea consecințe grave asupra femeii și fătului. Monoterapia este preferată pentru tratamentul epilepsiei în timpul sarcinii, de câte ori este posibil, deoarece terapia cu mai multe antiepileptice ar putea fi asociată cu un risc mai mare de malformații congenitale decât monoterapia, în funcție de medicația antiepileptică asociată. Riscuri legate de carbamazepină

Carbamazepina traversează placenta la om. Expunerea prenatală la carbamazepină poate crește riscurile de malformații congenitale și alte efecte adverse asupra dezvoltării. La om, expunerea la carbamazepină în timpul sarcinii este asociată cu o frecvență a malformațiilor majore de 2 - 3 ori mai mare decât cea a populației generale, cu frecvență de 2-3%. La descendenții femeilor care au folosit carbamazepină în timpul sarcinii au fost raportate malformații precum defecte de tub neural (spina bifida), defecte craniofaciale, cum ar fi buză despicată/buză de iepure, malformații cardiovasculare, hipospadias, hipoplazie a degetelor și alte anomalii care implică diferite sisteme ale corpului. Se recomandă supravegherea prenatală specializată pentru aceste malformații. Au fost raportate tulburări de neurodezvoltare la copiii născuți de femei cu epilepsie care au utilizat carbamazepină în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antiepileptice în timpul sarcinii. Studiile cu privire la riscul de tulburări ale dezvoltării neurologice la copiii expuși la carbamazepină în timpul sarcinii sunt contradictorii și nu poate fi exclus un risc. Carbamazepina este contraindicată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care se consideră că beneficiul depășește riscurile, ca urmare a analizării cu atenție a unor opțiuni de tratament alternative adecvate. Femeia trebuie să fie pe deplin informată și să înțeleagă riscurile administrării de carbamazepină în timpul sarcinii. Dovezile sugerează că riscul de malformații asociat cu carbamazepină poate fi dependent de doză. Dacă, pe baza unei evaluări atente a riscurilor și beneficiilor, nu este adecvată nicio altă opțiune de tratament, iar tratamentul cu carbamazepină este continuat, trebuie utilizate monoterapia și cea mai mică doză eficace de carbamazepină, recomandându-se monitorizarea concentrațiilor plasmatice. Concentrația plasmatică poate fi menținută la nivelul inferior al intervalului terapeutic 4 - 12 micrograme/ml, cu condiția să se mențină controlul convulsiilor. S-a raportat că unele medicamente antiepileptice, cum ar fi carbamazepina, reduc concentrațiile de folat seric. Această deficiență poate contribui la incidența crescută a malformațiilor la naștere la descendenții femeilor care au fost tratate pentru epilepsie. Suplimentarea cu acid folic este recomandată înaintea și în timpul sarcinii. Pentru prevenirea tulburărilor de sângerare la descendenți, se recomandă, de asemenea, administrarea vitaminei K1 la mamă în timpul ultimelor săptămâni de sarcină, precum și la nou-născut. Dacă o femeie intenționează să rămână gravidă, trebuie să se depună toate eforturile pentru trecerea la un tratament alternativ adecvat înainte de concepție și înainte de întreruperea utilizării metodei de contracepție. În cazul în care o femeie rămâne gravidă în timpul tratamentului cu carbamazepină, aceasta trebuie să consulte un specialist pentru a reevalua tratamentul cu carbamazepină și pentru a lua în calcul alte opțiuni terapeutice. La nou-născut Pentru a preveni tulburările hemoragice la descendenți, se recomandă, de asemenea, ca vitamina K1 să fie administrată mamei în ultimele săptămâni de sarcină, precum și la nou-născut. Au fost raportate câteva cazuri de convulsii neonatale și/sau depresie respiratorie asociate cu utilizarea de către mamă a carbamazepinei și alte medicamente anticonvulsive concomitente. Câteva cazuri de vărsături, diaree și/sau alimentație insuficientă la nou-născuți au fost, de asemenea, raportate în asociere cu utilizarea carbamazepinei de către mamă. Aceste reacții pot reprezenta un sindrom de abstinență neonatală. Alăptarea Rezumatul riscului

Carbamazepina se excretă în lapte (aproximativ 25 până la 60% din concentraţia plasmatică). Trebuie evaluate avantajele unei alăptări la sân în comparaţie cu probabilitatea mică de apariţie a reacţiilor adverse la sugar. Mamele care administrează carbamazepina pot alăpta copiii, cu condiţia de a se supraveghea apariţia unor eventuale reacţii adverse la sugar (de exemplu, somnolenţă excesivă, reacţii cutanate alergice). Au fost raportate unele cazuri de hepatită colestatică la nou-născuții care au fost expuși la carbamazepină în timpul perioadei prenatale și/sau în timpul alăptării. De aceea, sugarii, mamele cărora administrează carbamazepină, trebuie monitorizați atent pentru reacții adverse hepatobiliare. Femei aflate la vârsta fertilă Carbamazepina este contraindicată la femeile aflate la vârsta fertilă, cu excepția cazurilor în care se consideră că beneficiul potențial depășește riscurile, luându-se în considerare cu atenție opțiunile alternative adecvate de tratament. Femeia trebuie să fie pe deplin informată și să înțeleagă riscul de efecte nocive potențiale asupra fătului în cazul administrării carbamazepinei în timpul sarcinii și, prin urmare, importanța planificării oricărei sarcini. Înainte de a începe tratamentul cu carbamazepină, trebuie avută în vedere efectuarea de teste de sarcină la femeile aflate la vârsta fertilă. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului și timp de două săptămâni după încetarea acestuia. Datorită inducției enzimatice, carbamazepina poate duce la eșecul efectului terapeutic al contraceptivelor hormonale (vezi punctul 4.5). Prin urmare, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie consiliate cu privire la utilizarea altor metode contraceptive eficace. Trebuie să se utilizeze cel puțin o metodă contraceptivă eficace (de exemplu, un dispozitiv intrauterin) sau două forme complementare de contracepție, inclusiv o metodă de barieră. La alegerea metodei contraceptive trebuie evaluate în fiecare caz circumstanțele individuale, implicând pacientul în discuție. Infertilitate Au existat cazuri foarte rare de afectare a fertilității masculine și/sau spermatogeneză anormală.