Fișă tehnică · Captopril LPH 25 mg 25 mg, comprimate

Doze şi mod de administrare

Doze Dozele trebuiesc individualizate (vezi pct. 4.4) în funcție de particularitățile pacientului și de tensiunea arterială. Doza maximă zilnică recomandată este de 150 mg. Acest medicament se poate administra înainte, în timpul sau după mese. Hipertensiunea arterială Doza recomandată iniţial este de 25-50 mg captopril pe zi, administrată în două prize. Dozajul poate fi ajustat în funcţie de răspunsul terapeutic, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la atingerea dozei zilnice de 100 - 150 mg captopril, administrată în 2 prize. Captopril poate fi utilizat ca monoterapie sau în asociere cu alți agenți antihipertensivi, în special diuretice tiazidice (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1). Cînd se asociază cu acestea, este recomandat a se administra captopril o dată pe zi. La pacienţii cu un sistem renină-angiotensină-aldosteron puternic activat (hipovolemie, hipertensiune arterială renovasculară, decompensare cardiacă) se recomandă începerea tratamentului cu o singură doză de 6,25 mg sau 12,5 mg captopril pe zi, sub supraveghere medicală. Ulterior dozele se vor administra de două ori pe zi. Doza poate fi crescută treptat la 50 mg zilnic, în 1-2 doze, iar dacă este necesar, până la 100 mg zilnic, în 1-2 doze. Insuficienţa cardiacă Tratamentul va fi iniţiat sub strictă supraveghere medicală. Doza iniţială recomandată este de 6,25 - 12,5 mg captopril administrată de 2-3 ori pe zi. Ulterior, în funcție de răspunsul pacientului, starea clinică și tolerabilitate, dozele pot fi crescute progresiv la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la atingerea dozei eficace care se situează între 75 şi 150 mg captopril pe zi repartizată în mai multe prize. Infarct miocardic Tratamentul de scurtă durată: tratamentul cu captopril trebuie iniţiat în spital cât mai curând posibil după apariţia semnelor şi/sau simptomelor la pacienţii stabili hemodinamic. Se administrează o doză test de 6,25 mg captopril, după 2 ore se administrează o doză de 12,5 mg captopril, iar după alte 12 ore, o doză de 25 mg captopril. Începând din ziua următoare, captoprilul se va administra în doză de 100 mg pe zi, divizat în 2 prize, timp de 4 săptămâni, în absenţa reacţiilor adverse hemodinamice. La sfârşitul celor 4 săptămâni de tratament, statusul pacientului trebuie evaluat înainte de a lua decizia privind tratamentul post-infarct miocardic. Tratament cronic: în cazul în care tratamentul nu a început în primele 24 ore, poate fi iniţiat între a 3a și a16a zi de la producerea infarctului miocardic acut, dacă sunt îndeplinite condițiile de tratament (stabilitate hemodinamică și controlul ischemiei reziduale). Tratamentul se inițiază în spital, sub supraveghere strictă (mai ales a TA) până la atingerea dozei de 75 mg. Doza inițială trebuie să fie mică (vezi pct.4.4), mai ales în caz de tensiune arterială normală sau mică la începutul tratamentului. Doza inițială este de 6,25 mg urmată de 12,5 mg de trei ori pe zi timp de 2 zile, și apoi 25 mg de 3 ori pe zi în absența reacțiilor adverse hemodinamice. Doza recomandată pentru o cardioprotecţie eficientă în tratamentul de lungă durată este de 75-150 mg captopril pe zi, administrată în 2 sau 3 prize. În cazul apariţiei hipotensiunii simptomatice, eventual determinată de insuficienţa cardiacă, dozajul diureticelor şi/sau al altor vasodilatatoare asociate poate fi redus pentru a permite atingerea dozei de echilibru a captoprilului. Dacă este necesar, doza de captopril va fi ajustată în funcţie de tolerabilitatea clinică a pacientului. Captopril se poate asocia cu alte medicamente pentru tratamentul infarctului miocardic, cum sunt agenți trombolitici, beta-blocante sau acid acetilsalicilic. 2

Nefropatia diabetică (tip I) Doza zilnică recomandată este de 75 - 100 mg captopril, administrată în mai multe prize. Dacă este necesară o scădere suplimentară a tensiunii arteriale, se pot asocia și alte medicamente antihipertensive ( vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 și 5.1). Insuficienţa renală Deoarece captoprilul se elimină în special prin rinichi, doza trebuie redusă sau intervalul dintre doze trebuie crescut. Dacă este necesară asocierea cu diuretice, se preferă diureticele de ansă (de ex. furosemid) celor tiazidice, la pacienții cu insuficiență renală severă. La pacienți cu afectare renală, pentru a evita acumularea captoprilului se recomandă următoarele doze zilnice: Clearance-ul creatininei (ml/min/1,73 m2) > 40 21 - 40 10- 20 < 10

Doza maximă zilnică (mg) 150 100 75 37,5

Doza iniţială zilnică (mg) 25 - 50 25 12,5 6,25

Vârstnici Doza inițială trebuie să fie mică (6,25 mg de două ori pe zi) la pacienții vârstnici cu afectare renală sau alte disfuncții de organ. Doza se adaptează în funcţie de valorile tensiunii arteriale, utilizând doza eficace cea mai mică posibil. Copii şi adolescenţi Eficacitatea şi siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi nu au fost pe deplin stabilite. Utilizarea captoprilului la copii şi adolescenţi trebuie inițiată sub strictă supraveghere medicală. Doza inițială este de 0,3 mg/kg corp. La pacienții care necesită prudență mai mare (copii cu afectare renală, prematuri, nou-născuți și sugari) doza inițială este de 0,15 mg captopril/kg corp. De obicei, la copii captoprilul se administrează de 3 ori pe zi, dar doza și intervalul dintre doze se ajustează individual în funcție de răspunsul clinic.

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Diuretice care economisesc potasiu sau suplimente de potasiu Inhibitori ai ECA atenuează pierderea de potasiu indusă de diuretice. Diureticele care economisesc potasiu (de exemplu spironolactona, triamteren sau amilorid), suplimentele de potasiu sau substituenții de sare care conțin potasiu pot duce la creșteri semnificative ale concentrației plasmatice a potasiului. În cazul în care este indicată administrarea concomitentă, datorită hipokaliemiei demonstrate acestea trebuie folosite cu prudență și cu monitorizarea frecventă a concentrației plasmatice a potasiului (vezi pct 4.4). Inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) Pacienții trataţi concomitent cu inhibitori ai mTOR pot prezenta un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4). Cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) Pacienții trataţi concomitent cu cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) pot prezenta un risc crescut de hiperkaliemie (vezi pct. 4.4). Diuretice tiazidice sau de ansă (diuretice) Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate provoca hipovolemie și risc de hipotensiune arterială atunci când se inițiază tratamentul cu captopril (vezi pct 4.4). Efectele hipotensive pot fi reduse prin întreruperea tratamentului cu diuretice, prin creșterea aportului de volum sau de sare sau prin inițierea tratamentului cu o doză mică de captopril. Cu toate acestea, interacțiuni medicamentoase semnificative clinic nu au fost găsite în studii specifice cu hidroclorotiazidă sau furosemid. Alte antihipertensive Captopril a fost administrat în condiții de siguranță concomitent cu alte medicamente utilizate in mod obisnuit ca anti-hipertensive (de exemplu, beta-blocante și blocante ale canalelor de calciu cu durată lungă de acțiune). Utilizarea concomitentă a acestor medicamente poate crește efectele hipotensive ale captoprilului. Tratamentul cu nitroglicerină și alți nitrați sau alte vasodilatatoare necesită precauție. Agenți alfa-blocanți Utilizarea concomitentă de agenți alfa-blocanți poate crește efectele antihipertensive ale captopril și crește riscul de hipotensiune arterială ortostatică. Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului reninăangiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv 7

insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). Medicamente pentru infarct miocardic acut Captopril poate fi utilizat concomitent cu acid acetilsalicilic (în doze cardiologice), trombolitice, betablocante și / sau nitrați la pacienții cu infarct miocardic. Litiu Creșteri reversibile ale concentrațiilor plasmatice și toxicității litiului au fost raportate în timpul administrării concomitente de litiu cu inhibitori ai ECA. Utilizarea concomitentă de diuretice tiazidice poate crește riscul de toxicitate a litiului și poate sporii riscul deja crescut de toxicitate a litiului cu inhibitori ai ECA. Utilizarea de captopril cu litiu nu este recomandată, dar în cazul în care asocierea se dovedește necesară, trebuie efectuată monitorizarea atentă a litemiei (vezi pct 4.4). Antidepresive triciclice / antipsihotice Inhibitorii ECA pot crește efectul hipotensiv al anumitor antidepresive triciclice și antipsihotice (vezi 4.4). Poate să apară hipotensiune arterială ortostatică. Alopurinol, procainamidă, citostatice sau agenți imunosupresori Administrarea concomitentă cu inhibitori ai ECA poate duce la un risc crescut de leucopenie mai ales atunci când acestea din urmă sunt folosite la doze mai mari decat recomandat in prezent. Medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene S-a observat că medicamentele anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS) și inhibitorii ECA au exercitat un efect aditiv asupra creșterii potasiului plasmatic întrucât funcția renală poate scădea. Aceste efecte sunt, în principiu, reversibile. Rar, pot să apară insuficiență renală acută, în special la pacienții cu funcție renală compromisă, cum ar fi persoanele în vârstă sau deshidratate. Administrarea cronică de AINS poate reduce efectul antihipertensiv al unui inhibitor ECA. Simpatomimetice Pot reduce efectele antihipertensive ale inhibitorilor ECA; pacienții trebuie monitorizați cu atenție. Antidiabetice Studiile farmacologice au aratat ca inhibitorii ECA, incluzând captopril, pot potența efectele de reducere a glicemiei ale insulinei și ale antidiabeticelor orale, cum este sulfonilureea, la diabetici. Dacă această interacțiune foarte rară apare, poate fi necesară reducerea dozei de antidiabetic în timpul tratamentului concomitent cu inhibitori ai ECA. Investigații Captopril poate provoca un test fals-pozitiv pentru acetonă în urină.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina: Nu s-au efectuat la om studii controlate cu inhibitori ACE, dar numărul limitat de cazuri de expunere în primul trimestru nu a demonstrat malformații. Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea captoprilului în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4). În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu enalapril nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În 8

momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ. Se cunoaşte faptul că tratamentul cu captopril în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie)(vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuiesc atent monitorizaţi în vederea depistării hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct 4.3 şi 4.4). Alăptarea: Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct. 5.2). Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea Captopril LPH în timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele săptămâni după naştere, datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum şi datorită faptului că nu există suficientă experienţă clinică. În cazul sugarilor mai mari, utilizarea Captopril LPH de către mamele care alăptează poate fi luată în considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă şi copilul va fi supravegheat pentru a observa apariţia oricărei reacţii adverse.