Fișă tehnică · Bortero 3,5 mg, pulbere pentru soluţie injectabilă
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: L01XG01
- Forma farmaceutică: pulbere pentru soluţie injectabilă
- Concentrație: 3,5 mg
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Tratamentul cu Bortero trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul pacienţilor cu neoplazii; cu toate acestea, Bortero poate fi administrat de un profesionist în domeniul sănătăţii cu experienţă în utilizarea medicamentelor chimioterapice. Bortero trebuie reconstituit de un profesionist în domeniul sănătăţii (vezi pct. 6.6).
Doze pentru tratamentul mielomului multiplu progresiv (pacienţi trataţi cu cel puţin o terapie anterioară) Monoterapie mg/m2Bortero se administrează prin injectare intravenoasă sau subcutanată în doza recomandată de 1,3 suprafaţă corporală, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni în zilele 1, 4, 8 şi 11, ca parte a unui ciclu de tratament cu durata de 21 zile. Această perioadă de 3 săptămâni este considerată un ciclu 1 de tratament. Se recomandă ca la pacienţi să se administreze 2 cicluri terapeutice cu bortezomib, după confirmarea unui răspuns complet. De asemenea, se recomandă ca la pacienţii care răspund la tratament, dar la care nu se obţine o remisiune completă, să se administreze un total de 8 cicluri terapeutice cu bortezomib. Între administrarea dozelor consecutive de bortezomib trebuie păstrat un interval de timp de cel puţin 72 ore.
Ajustări ale dozei în timpul tratamentului şi reiniţierea tratamentului pentru monoterapie Tratamentul cu bortezomib trebuie întrerupt la apariţia oricărui efect toxic non-hematologic de Gradul 3 sau hematologic de Gradul 4, excluzând neuropatia, după cum este prezentat mai jos (vezi şi pct. 4.4). Imediat după remiterea simptomelor de toxicitate, tratamentul cu bortezomib poate fi reiniţiat cu o doză mg/m2, mg/m2; mg/m2, mg/m2).scăzută cu 25% (de la 1,3 scăzută la 1,0 de la 1,0 scăzută la 0,7 Dacă efectele toxice nu se remit sau dacă reapar la cea mai mică doză, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bortezomib, cu excepţia cazului în care beneficiul tratamentului depăşeşte clar riscul.
Durere neuropatică şi/sau neuropatie periferică
Pacienţii cu durere neuropatică şi/sau neuropatie periferică determinată de administrarea de bortezomib trebuie trataţi după cum este prezentat în Tabelul 1 (vezi pct. 4.4). Pacienţii cu neuropatie severă preexistentă pot fi trataţi cu bortezomib numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu.
Tabelul 1. Modificări recomandate* ale dozei la pacienţii cu neuropatie determinată de bortezomib
| Severitatea neuropatiei | Modificarea dozei |
|---|---|
| Gradul 1 (pierdere asimptomatică a reflexelor tendinoase profunde sau parestezii) fără dureri sau pierdere a funcţiei | Niciuna |
| Gradul 1 cu dureri sau Gradul 2 (simptome moderate; limitare a activităţilor cotidiene (AC) instrumentale**) | Scădere a dozei de bortezomib la 1,0 mg/m2 sau Schimbare a schemei de tratament cu bortezomib la administrarea dozei de 1,3 mg/m2 o dată pe săptămână |
| Gradul 2 cu dureri sau Gradul 3 (simptome severe; limitare a AC de autoîngrijire***) | Întrerupere a tratamentului cu bortezomib, până la remiterea simptomelor de toxicitate. Când efectele toxice s-au remis, se reiniţiază tratamentul cu bortezomib și se scade doza la 0,7 mg/m2 o dată pe săptămână |
| Gradul 4 (consecinţe cu risc letal; se recomandă intervenţie imediată) şi/sau neuropatie vegetativă severă | Se întrerupe tratamentul cu bortezomib |
* Pe baza modificărilor dozelor în studiile de fază II şi III la pacienţi cu mielom multiplu şi a experienţei după punerea pe piaţă. Clasificare pe baza Criteriilor Comune de Toxicitate ale NCI, CTCAE v 4.0.
** AC instrumentale: se referă la gătit, mersul la cumpărături după alimente sau haine, folosirea telefonului, gestionarea banilor, etc.;
*** AC de autoîngrijire: se referă la spălat, îmbrăcat şi dezbrăcat, hrănire, folosirea toaletei, administrarea medicamentelor, fără a fi imobilizat la pat.
Asocierea terapeutică cu doxorubicina lipozomală pegilată mg/m2Bortero se administrează prin injectare intravenoasă sau subcutanată în doza recomandată de 1,3 suprafaţă corporală, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni în zilele 1, 4, 8 şi 11, ca parte a unui ciclu de tratament cu durata de 21 zile. Această perioadă de 3 săptămâni este considerată un ciclu de tratament. Intervalul de timp dintre administrarea dozelor consecutive de bortezomib trebuie să fie de
2 minim 72 ore.
mg/m2Doxorubicina lipozomală pegilată se administrează în doză de 30 în ziua 4 a ciclului de tratament cu bortezomib, prin perfuzie intravenoasă cu durata de 1 oră, după injectarea bortezomib.
Pot fi administrate până la 8 cicluri de acest tratament asociat, atâta timp cât pacienţii nu au prezentat progresia bolii şi tolerează tratamentul. Pacienţii care au obţinut un răspuns complet pot continua tratamentul pentru cel puţin 2 cicluri după prima dovadă a răspunsului complet, chiar dacă aceasta înseamnă tratament pentru mai mult de 8 cicluri. De asemenea, pacienţii ale căror valori de paraproteină continuă să scadă după 8 cicluri pot continua terapia, atât timp cât tratamentul este tolerat şi continuă să răspundă la acesta.
Pentru informaţii suplimentare privind doxorubicina lipozomală pegilată, vezi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru aceasta.
Asocierea terapeutică cu dexametazonă mg/m2Bortero se administrează prin injectare intravenoasă sau subcutanată în doza recomandată de 1,3 suprafaţă corporală, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni în zilele 1, 4, 8 şi 11, ca parte a unui ciclu de tratament cu durata de 21 zile. Această perioadă de 3 săptămâni este considerată un ciclu de tratament. Intervalul de timp dintre administrarea dozelor consecutive de bortezomib trebuie să fie de minim 72 ore.
Dexametazona se administrează oral, în doză de 20 mg, în zilele 1, 2, 4, 5, 8, 9, 11 şi 12 din ciclul de tratament cu bortezomib.
La pacienţii care obţin un răspuns sau boala se stabilizează după 4 cicluri cu acest tratament asociat, se poate continua administrarea aceleiaşi asocieri, pentru maxim 4 cicluri suplimentare.
Pentru informaţii suplimentare privind dexametazona, vezi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru aceasta.
Ajustarea dozei în caz de asociere terapeutică la pacienţi cu mielom multiplu progresiv Pentru ajustarea dozei de bortezomib în caz de asociere terapeutică trebuie urmate ghidurile de modificare a dozei descrise mai sus în cazul monoterapiei.
Doze la pacienţii cu mielom multiplu netratat anterior, care nu sunt eligibili pentru transplant de celule stem hematopoietice
Asocierea terapeutică cu melfalan şi prednison
Bortero se administrează prin injectare intravenoasă sau subcutanată în asociere cu melfalan şi prednison administrate pe cale orală, după cum este prezentat în Tabelul 2. O perioadă de 6 săptămâni este considerată a fi un ciclu de tratament. În cadrul Ciclurilor 1-4, bortezomib este administrat de două ori pe săptămână, în zilele 1, 4, 8, 11, 22, 25, 29 şi 32. În cadrul Ciclurilor 5-9, bortezomib este administrat o dată pe săptămână, în zilele 1, 8, 22 şi 29. Intervalul de timp dintre administrarea dozelor consecutive de bortezomib trebuie să fie de minim 72 ore.
Atât melfalan, cât şi prednison, trebuie administrate oral în zilele 1, 2, 3 şi 4 din prima săptămână a fiecărui ciclu de tratament cu bortezomib.
Se administrează nouă cicluri ale acestei asocieri terapeutice.
Tabelul 2. Doze recomandate pentru bortezomib, când este utilizat în asociere cu melfalan şi prednison
| Bortezomib de două ori pe săptămână (ciclurile 1-4) | ||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Săptămâna | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | ||||||
| Bz (1,3 mg/m2) | Ziua 1 | --- | --- | Ziua 4 | Ziua 8 | Ziua 11 | per. de | Ziua 22 | Ziua 25 | Ziua 29 | Ziua 32 | per. de |
3
| pauză | pauză | |||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| M (9 mg/m2) P (60 mg/m2) | Ziua 1 | Ziua 2 | Ziua 3 | Ziua 4 | --- | --- | per. de pauză | --- | --- | --- | --- | per. de pauză |
| Bortezomib o dată pe săptămână (ciclurile 5-9) | ||||||||||||
| Bz (1,3 mg/m2) | Ziua 1 | --- | --- | --- | Ziua 8 | per. de pauză | Ziua 22 | Ziua 29 | per. de pauză | |||
| M (9 mg/m2) P (60 mg/m2) | Ziua 1 | Ziua 2 | Ziua 3 | Ziua 4 | --- | per. de pauză | --- | per. de pauză |
Bz = bortezomib; M = melfalan, P = prednison
Ajustările dozei în timpul tratamentului şi reiniţierea tratamentului pentru terapia asociată cu melfalan şi prednison
Înainte de începerea unui nou ciclu de tratament:
109/l• Numărul de trombocite trebuie să fie ≥ 70 x şi numărul absolut de neutrofile trebuie să fie ≥ 109/l.1,0 x
• Efectele toxice altele decât cele hematologice trebuie să se remită până la Gradul 1 sau valoarea iniţială
Tabel 3. Modificări ale dozei în timpul ciclurilor ulterioare ale terapiei cu bortezomib în asociere cu melfalan şi prednison
| Toxicitate | Modificarea dozei sau întreruperea tratamentului |
|---|---|
| Toxicitate hematologică în timpul unui ciclu | |
| Dacă în ciclul anterior se observă neutropenie sau trombocitopenie prelungită de Grad 4 sau trombocitopenie cu hemoragie | În următorul ciclu trebuie avută în vedere scăderea dozei de melfalan cu 25%. |
| Dacă numărul de trombocite ≤ 30 x 109/l sau NAN ≤ 0,75 x 109/l într-o zi în care se administrează bortezomib (alta decât ziua 1) | Tratamentul cu bortezomib trebuie întrerupt |
| Dacă nu sunt administrate mai multe doze de bortezomib dintr-un ciclu (≥ 3 doze în timpul administrării de două ori pe săptămână sau ≥ 2 doze în timpul administrării o dată pe săptămână) | Doza de bortezomib trebuie scăzută cu un nivel (de la 1,3 mg/m2 la 1 mg/m2 sau de la 1 mg/m2 la 0,7 mg/m2) |
| Toxicitate alta decât cea hematologică de Gradul ≥ 3 | Tratamentul cu bortezomib trebuie întrerupt până când simptomele toxicităţii s-au remis la Gradul 1 sau valoarea iniţială. Apoi, tratamentul cu bortezomib poate fi reiniţiat cu o scădere cu un nivel a dozei (de la 1,3 mg/m2 la 1 mg/m2, sau de la 1 mg/m2 la 0,7 mg/m2). Pentru durere neuropatică şi/sau neuropatie periferică asociate cu bortezomib, se menţine şi/sau se modifică bortezomib după cum este prezentat în Tabelul 1. |
Pentru informaţii suplimentare privind melfalan şi prednison, citiţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru aceste medicamente.
4
Doze la pacienţii cu mielom multiplu netratat anterior care sunt eligibili pentru transplant de celule stem hematopoietice (terapie de inducţie)
Asocierea terapeutică cu dexametazonă mg/m2Bortero se administrează prin injectare intravenoasă sau subcutanată în doza recomandată de 1,3 suprafaţă corporală, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni, în zilele 1, 4, 8 şi 11, ca parte a unui ciclu de tratament cu durata de 21 zile. Această perioadă de 3 săptămâni este considerată un ciclu de tratament. Între administrarea dozelor consecutive de bortezomib trebuie păstrat un interval de timp de cel puţin 72 ore.
Dexametazona se administrează pe cale orală, în doză de 40 mg, în zilele 1, 2, 3, 4, 8, 9, 10 şi 11 ale ciclului de tratament cu bortezomib.
Se administrează patru cicluri ale acestei asocieri terapeutice.
Asocierea terapeutică cu dexametazonă şi talidomidă mg/m2Bortero se administrează prin injectare intravenoasă sau subcutanată în doza recomandată de 1,3 suprafaţă corporală, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni în zilele 1, 4, 8 şi 11, ca parte a unui ciclu de tratament cu durata de 28 zile. Această perioadă de 4 săptămâni este considerată un ciclu de tratament. Între administrarea dozelor consecutive de bortezomib trebuie păstrat un interval de timp de cel puţin 72 ore.
Dexametazona se administrează pe cale orală, în doză de 40 mg, în zilele 1, 2, 3, 4, 8, 9, 10 și 11 ale ciclului de tratament cu bortezomib.
Talidomida se administrează pe cale orală, în doză de 50 mg zilnic, în zilele 1-14 şi, dacă este tolerată, doza este crescută ulterior la 100 mg, în zilele 15-28 şi apoi, poate fi crescută la 200 mg zilnic, începând cu ciclul 2 (a se vedea Tabelul 4).
Se administrează patru cicluri ale acestei asocieri terapeutice. Se recomandă administrarea a 2 cicluri suplimentare la pacienţii care au cel puţin un răspuns parțial.
Tabelul 4. Doze pentru asocierea terapeutică cu bortezomib la pacienţii cu mielom multiplu netratat anterior care sunt eligibili pentru transplant de celule stem hematopoietice
| Bz + Dx | Ciclurile 1 până la 4 | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Săptămâna | 1 | 2 | 3 | ||||
| Bz (1,3 mg/m²) | Ziua 1, 4 | Ziua 8, 11 | Perioada de pauză | ||||
| Dx 40 mg | Ziua 1, 2, 3, 4 | Ziua 8, 9, 10, 11 | - | ||||
| Bz+Dx+T | Ciclul 1 | ||||||
| Săptămâna | 1 | 2 | 3 | 4 | |||
| Bz (1,3 mg/m²) | Ziua 1, 4 | Ziua 8, 11 | Perioada de pauză | Perioada de pauză | |||
| T 50 mg | Zilnic | Zilnic | - | - | |||
| T 100 mga | - | - | Zilnic | Zilnic | |||
| Dx 40 mg | Ziua 1, 2, 3, 4 | Ziua 8, 9, 10, 11 | - | - | |||
| Ciclurile 2 până la 4b | |||||||
| Bz (1,3 mg/m²) | Ziua 1, 4 | Ziua 8, 11 | Perioada de pauză | Perioada de pauză | |||
| T 200 mga | Zilnic | Zilnic | Zilnic | Zilnic | |||
| Dx 40 mg | Ziua 1, 2, 3, 4 | Ziua 8, 9, 10, 11 | - | - |
Bz=bortezomib; Dx=dexametazonă, T=talidomidă.
a Doza de talidomidă este crescută la 100 mg din săptămâna 3 a Ciclului 1, doar dacă este tolerată doza de 50 mg şi la 200 mg din Ciclul 2, în cazul în care doza de 100 mg este tolerată.
b Pacienţilor care obţin cel puţin un răspuns parţial după 4 cicluri li se pot administra până la 6 cicluri.
5
Ajustarea dozei la pacienţii care sunt eligibili pentru transplant
Pentru ajustările dozei de bortezomib trebuie urmate ghidurile de modificare a dozei prezentate pentru monoterapie.
În plus, când bortezomibul se administrează în asociere cu alte medicamente chimioterapice, trebuie avută în vedere reducerea corespunzătoare a dozei acestora, în cazul apariţiei toxicităţilor, în conformitate cu recomandările din Rezumatul Caracteristicilor Produsului.
Doze la pacienţi cu limfom cu celule de manta (LCM) netratat anterior
Asocierea terapeutică cu rituximab, ciclofosfamidă, doxorubicină şi prednison (BzR-CAP) mg/m2Bortero se administrează prin injecţie intravenoasă sau subcutanată la doza recomandată de 1,3 suprafaţă corporală, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni, în zilele 1, 4, 8, şi 11, urmată de o perioadă de pauză de 10 zile în zilele 12-21. Această perioadă de 3 săptămâni este considerată un ciclu de tratament. Se recomandă administrarea a şase cicluri de bortezomib, deşi în cazul pacienţilor care înregistrează răspuns pentru prima dată în ciclul 6, se pot administra încă două cicluri suplimentare de bortezomib. Trebuie să treacă cel puţin 72 ore între administrarea dozelor consecutive de bortezomib. Următoarele medicamente se administrează în ziua 1 a fiecărui ciclu de tratament cu bortezomib cu mg/m2,durata de 3 săptămâni, prin perfuzie intravenoasă: rituximab la doza de 375 ciclofosfamidă la doza mg/m2 mg/m2.de 750 şi doxorubicină la doza de 50 mg/m2,Prednisonul se administrează oral, la doza de 100 în zilele 1, 2, 3, 4 şi 5 ale fiecărui ciclu de tratament cu bortezomib.
Ajustări ale dozei în timpul tratamentului administrat pacienţilor cu limfom cu celule de manta netratat anterior
Înainte de iniţierea unui nou ciclu de tratament:
• Numărul de trombocite trebuie să fie ≥ 100000 celule/μl, iar numărul absolut de neutrofile (NAN) trebuie să fie ≥ 1500 celule/μl.
• Numărul de trombocite trebuie să fie ≥ 75000 celule/μl la pacienții cu infiltraţii la nivelul măduvei osoase sau la cei cu sechestrare splenică.
• Hemoglobina ≥ 8 g/dl.
• Toxicităţile non-hematologice trebuie să se fi remis la gradul 1 sau la nivelul iniţial.
Tratamentul cu bortezomib trebuie întrerupt la apariţia oricăror toxicităţi non-hematologice ≥ Grad 3 asociate tratamentului cu bortezomib (cu excepţia neuropatiei) sau a toxicităţilor hematologice ≥ Grad 3 (vezi şi pct. 4.4). Pentru ajustarea dozei, vezi tabelul 5 de mai jos.
În cazul toxicităţilor hematologice se pot administra factori de stimulare a coloniilor de granulocite, conform practicii standard locale. Trebuie avută în vedere administrarea profilactică a factorilor de stimulare a coloniilor de granulocite în cazul întârzierilor repetate în administrarea ciclului de tratament. Trebuie avută în vedere transfuzia de trombocite pentru tratamentul trombocitopeniei în cazurile în care este clinic indicată.
Tabelul 5. Ajustări ale dozei în timpul tratamentului la pacienţi cu limfom cu celule de manta netratat anterior
| Toxicitate | Modificarea dozei sau întreruperea tratamentului |
|---|---|
| Toxicitate hematologică | |
| • Neutropenie ≥ Grad 3 însoţită de febră, neutropenie de Grad 4 ce durează peste 7 zile, număr de trombocite < 10000 celule/μl | Terapia cu bortezomib trebuie amânată timp de până la 2 săptămâni, până când pacientul are NAN ≥ 750 celule/μl şi un număr de trombocite |
6
| ≥ 25000 celule/μl. • Dacă, după amânarea tratamentului cu bortezomib toxicitatea nu se remite, aşa cum este definit mai sus, atunci tratamentul cu bortezomib trebuie întrerupt. • Dacă toxicitatea se remite, de exemplu pacientul are NAN ≥ 750 celule/μl şi număr de trombocite ≥ 25000 celule/μl, terapia cu bortezomib se poate reiniţia la o doză scăzută cu o treaptă (de la 1,3 mg/m2 la 1 mg/m2 sau de la 1 mg/m2 la 0,7 mg/m2). | |
| • Dacă numărul de trombocite < 25000 celule/μl sau NAN < 750 celule/μl în ziua de administrare a bortezomibului (în afară de Ziua 1 a fiecărui ciclu) | Terapia cu bortezomib trebuie amânată. |
| Toxicităţi non-hematologice de Grad ≥ 3 considerate ca fiind asociate administrării de bortezomib | Terapia cu bortezomib trebuie amânată până la remisiunea simptomelor de toxicitate la Gradul 2 sau mai bine. Apoi, tratamentul cu bortezomib se poate reiniţia la o doză scăzută cu o treaptă (de la 1,3 mg/m2 la 1 mg/m2 sau de la 1 mg/m2 la 0,7 mg/m2). În cazul durerii neuropatice şi/sau neuropatiei periferice asociate terapiei cu bortezomib, aceasta trebuie amânată şi/sau modificată după cum este prezentat în Tabelul 1. |
În plus, dacă bortezomib se administrează în asociere cu alte medicamente chimioterapice, trebuie avută în vedere scăderea corespunzătoare a dozei acestor medicamente în cazul apariţiei toxicităţilor, conform recomandărilor din Rezumatul Caracteristicilor Produsului al respectivelor medicamente.
Grupe speciale de pacienți
Pacienți vârstnici
Nu există dovezi care să sugereze că sunt necesare ajustări ale dozelor la pacienţii cu vârsta peste 65 ani cu mielom multiplu sau limfom cu celule de manta.
Nu există studii privind utilizarea bortezomib la pacienții vârstnici cu mielom multiplu netratat anterior, care sunt eligibili pentru chimioterapie în doze mari asociată cu transplant de celule stem hematopoietice. Prin urmare, la această categorie de pacienţi nu se pot face recomandări privind doza.
Într-un studiu, la pacienţii netratați anterior pentru limfom cu celule de mantă, 42,9% și 10,4% dintre pacienții expuși la bortezomib au avut vârste cuprinse între 65-74 ani și respectiv ≥ 75 ani. La pacienții cu vârsta ≥ 75 ani, ambele scheme terapeutice, BzR-CAP, precum și R-CHOP, au fost mai puțin tolerate (vezi pct. 4.8).
Insuficienţă hepatică
Pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară nu necesită ajustarea dozei şi trebuie trataţi cu doza recomandată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă trebuie iniţiat tratamentul cu mg/m2bortezomib cu o doză scăzută de 0,7 per administrare în cursul primului ciclu de tratament și poate mg/m2fi luată în considerare creşterea ulterioară a dozei la 1,0 sau scăderea ulterioară a dozei la 0,5 mg/m2, în funcţie de tolerabilitatea pacientului (vezi tabelul 6 şi pct. 4.4 şi 5.2).
7
Tabelul 6. Modificarea dozei iniţiale recomandate de bortezomib la pacienţii cu insuficienţă hepatică
| Gradul insuficienţei hepatice* | Valorile bilirubinemiei | Valorile serice ale TGO (AST) | Modificarea dozei iniţiale |
|---|---|---|---|
| Uşoară | ≤ 1,0 x LSVN | > LSVN | Niciuna |
| > 1,0 x – 1,5 x LSVN | Oricare | Niciuna | |
| Moderată | > 1,5 x - 3 x LSVN | Oricare | Se reduce doza de bortezomib la 0,7 mg/m2 în primul ciclu de tratament. Se va lua în considerare creşterea dozei la 1,0 mg/m2 sau scăderea ulterioară a dozei la 0,5 mg/m2 în următoarele cicluri terapeutice în funcţie de tolerabilitatea pacientului. |
| Severă | > 3 x LSVN | Oricare |
Abrevieri: TGO = transaminaza glutamil oxalacetică serică; AST = aspartat aminotransferaza; LSVN = limita superioară a valorilor normale.
* Pe baza clasificării Grupului de Lucru privind Disfuncţia de Organ din cadrul NCI pentru încadrarea tipului de insuficienţă hepatică (uşoară, moderată, severă).
Insuficiență renală
La pacienţii cu insuficiență renală uşoară până la moderată [clearance-ul creatininei [ClCr] > 20 m2],ml/min/1,73 farmacocinetica bortezomibului nu este influenţată; prin urmare, la aceşti pacienţi nu este necesară modificarea dozei. Nu se cunoaşte dacă farmacocinetica bortezomibului este influenţată la m2).pacienţii cu insuficienţă renală severă care nu efectuează şedinţe de dializă (ClCr < 20 ml/min/1,73 Deoarece dializa poate scădea concentraţia plasmatică de bortezomib, bortezomibul trebuie administrat după dializă (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea bortezomibului nu au fost stabilite la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 5.1 şi 5.2). Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se pot face recomandări privind dozajul.
Mod de administrare
Bortero este destinat pentru administrare intravenoasă sau subcutanată.
Nu trebuie folosite alte căi de administrare pentru bortezomib. Administrarea intratecală a dus la deces.
Administrare intravenoasă
Soluţia reconstituită 3,5 mg se administrează sub formă de injecţieBortero intravenoasă în bolus, timp de 3-5 secunde, printr-un cateter intravenos plasat periferic sau central, urmată de spălare cu o soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Intervalul de timp dintre administrarea dozelor consecutive de bortezomib trebuie să fie de minim 72 ore.
Administrare subcutanată
Soluţia reconstituită 3,5 mg se administrează subcutanat la nivelul coapselorBortero (dreaptă sau stângă) sau abdomenului (partea dreaptă sau partea stângă). Soluţia trebuie injectată subcutanat, sub un unghi de 45-90°. Locurile de injectare trebuie schimbate pentru injectări succesive.
fie se poateDacă în timpul injectării subcutanate de bortezomib apar reacţii la nivelul locului de injectare,
8 administra subcutanat o soluţie cu o concentraţie mai mică de bortezomib (Bortero 3,5 mg se reconstituie pentru a obține o concentrație de 1 mg/ml în loc de 2,5 mg/ml) sau se recomandă trecerea la administrare intravenoasă.
Atunci când Bortero se administrează în asociere cu alte medicamente, consultaţi Rezumatul Caracteristicilor Produsului al respectivelor medicamente pentru instrucţiuni de administrare.
Interacțiuni
cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile in vitro demonstrează că bortezomib este un inhibitor slab al izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6
şi 3A4 ale citocromului P450 (CYP). Având ca argument contribuţia limitată (7%) a CYP2D6 la
metabolizarea bortezomibului, nu se aşteaptă ca fenotipul de metabolizator lent prin intermediul
CYP2D6 să afecteze distribuţia generală a bortezomibului.
Un studiu de interacţiune medicamentoasă, de evaluare a efectului ketoconazolului, un inhibitor potent al
CYP3A4 asupra farmacocineticii bortezomib (administrat intravenos), a arătat o creştere medie a ASC
pentru bortezomib de 35% (IÎ 90% [1,032-1,772]), bazat pe datele de la 12 pacienţi. De aceea, pacienţii
trebuie să fie atent monitorizaţi atunci când li se administrează bortezomib concomitent cu inhibitori
potenţi ai CYP3A4 (de exemplu ketoconazol, ritonavir).
Într-un studiu de interacţiune medicamentoasă, de evaluare a efectului omeprazolului, un inhibitor potent
al CYP2C19 asupra farmacocineticii bortezomib (administrat intravenos), nu s-a evidenţiat un efect
semnificativ asupra farmacocineticii bortezomibului, bazat pe datele obţinute de la 17 pacienţi.
Într-un studiu de interacţiune medicamentoasă, de evaluare a efectului rifampicinei, un inductor potent al
CYP3A4 asupra farmacocineticii bortezomib (administrat intravenos), a arătat o scădere medie a ASC
pentru bortezomib de 45%, bazat pe datele obţinute de la 6 pacienţi. De aceea, nu se recomandă utilizarea
concomitentă a bortezomib cu inductori potenţi de CYP3A4 (de exemplu rifampicină, carbamazepină,
fenitoină, fenobarbital şi sunătoare), din moment ce eficacitatea poate fi scăzută.
În acelaşi studiu de interacţiune medicamentoasă, de evaluare a efectului dexametazonei, un inductor mai
slab al CYP3A4 asupra farmacocineticii bortezomib (administrat intravenos), nu s-a evidenţiat niciun
efect semnificativ asupra farmacocineticii bortezomibului, bazat pe datele obţinute de la 7 pacienţi.
Un studiu de interacţiune medicamentoasă efectuat pentru evaluarea efectului asocierii melfalanprednison asupra farmacocineticii bortezomib (administrat intravenos) a demonstrat o creştere a ASC
medie a bortezomib de 17%, pe baza datelor obţinute de la 21 pacienţi. Aceasta nu este considerată
relevantă din punct de vedere clinic.
În timpul studiilor clinice, la pacienţii diabetici trataţi cu medicamente antidiabetice orale s-au raportat
mai puţin frecvent şi frecvent hipoglicemie şi hiperglicemie. Pacienţii trataţi cu antidiabetice orale şi la
care se administrează concomitent bortezomib pot necesita monitorizarea atentă a glicemiei şi ajustarea
dozei de antidiabetice orale.
Sarcină și alăptare
Sarcina şi alăptarea
Nu trebuie să utilizaţi Bortero dacă sunteţi gravidă, cu excepția cazului în care este absolut necesar.
Atât bărbaţii, cât şi femeile trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului cu
Bortero şi timp de 3 luni după întreruperea tratamentului. Dacă, în pofida acestor măsuri, se întâmplă să
rămâneţi gravidă, informaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră.
Nu trebuie să alăptaţi în timp ce utilizaţi Bortero. Dacă doriţi să reîncepeţi alăptarea după terminarea
tratamentului, trebuie să discutaţi acest lucru cu medicul dumneavoastră, pentru a vă spune când este
sigur să reîncepeţi.
Talidomida determină malformaţii congenitale şi deces al fătului. Atunci când Bortero se administrează
împreună cu talidomida, trebuie să urmaţi programul de prevenire a sarcinii dezvoltat pentru talidomidă
(a se citi prospectul pentru talidomidă).
