Fișă tehnică · Bleomycin 15000 UI 15000 UI, pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

Atenţionare

Dozele pentru toate indicaţiile terapeutice sunt exprimate în UI şi nu în mg. În unele protocoale spitaliceşti este posibil să se utilizeze “mg” în loc de Unităţi (U sau UI). Această valoare în mg se referă la activitatea pe miligram şi nu la cantitatea de masă uscată exprimată în mg, dat fiind că aceste două unităţi de măsură reflectă valori diferite.

Se recomandă a se ignora această exprimare în mg şi a se utiliza dozele în Unităţi Internaţionale (UI), aşa cum este descris în acest RCP pentru indicaţiile terapeutice relevante.

A se reţine că 1 mg de substanţă uscată este echivalent cu cel puțin 1500 UI. Totuşi, se recomandă cu insistenţă să nu se utilizeze această conversie, deoarece aceasta poate avea drept consecinţă supradozajul, din cauza diferenţelor dintre activitatea pe mg şi cantitatea de masă uscată exprimată în mg. Ca urmare, acest medicament trebuie prescris numai în unităţi internaţionale (UI).

Bleomicina trebuie utilizată numai sub stricta supraveghere a unui medic specializat în folosirea medicamentelor citotoxice, de preferinţă într-un spital cu experienţă în administrarea unor astfel de tratamente.

Doza și intervalele de administrare depind de indicația medicului, modul de administrare, vârstă și starea pacientului. Se recomandă ajustarea dozei în raport cu suprafața corporală a pacientului.

Doze

Adulți

1) Carcinom spinocelular

Se administrează 10-15 x 10³ UI/m² de suprafață corporală (ASC), o dată sau de două ori pe săptămână, la interval de 3-4 săptămâni, până la o doză cumulativă totală de 400 x 10³ UI.

Se administrează în perfuzie intravenoasă 10-15 x 10³ UI/m² pe zi, timp de 6-24 ore în 4 până la 7 zile consecutive, la interval de 3-4 săptămâni. Dezvoltarea stomatitei este ghidul cel mai util pentru determinarea toleranței individuale în raport cu doza maximă.

2) Boala Hodgkin și limfomul non-Hodgkin (limfoame maligne)

Atunci când medicamentul este utilizat în monoterapie, doza recomandată este de 5-15 x 10³ UI/m² ASC o dată sau de două ori pe săptămână, până la o doză totală de 225 x 10³ UI. Din cauza riscului crescut de reacţii anafilactoide la pacienţii cu limfom, tratamentul trebuie început cu doze mai mici (de exemplu 2 x 10³ UI) pentru primele două administrări. Dacă nu apar reacţii acute în primele 4 ore, timp în care pacientul este ţinut sub observaţie, se poate urma schema uzuală de administrare.

3) Carcinom testicular

Se administrează în injecţie intramusculară sau intravenoasă 10-15 x 10³ UI/m² ASC o dată sau de două ori pe săptămână, la interval de 3-4 săptămâni, până la o doză cumulativă de 400 x 10³ UI. Se administrează în perfuzie intravenoasă 10-15 x 10³ UI/m² suprafață corporală pe zi, timp de 6-24 ore în 5 până la 6 zile consecutive, la interval de 3-4 săptămâni.

4) Revărsatul pleural malign

Doză unică de 60 x 10³ UI în 100 mL soluție salină fiziologică administrată intrapleural, care poate fi repetată după 2-4 săptămâni, în funcție de răspuns. Aproximativ 45% din doza de bleomicină administrată se absoarbe, ceea ce trebuie luat în considerare pentru doza cumulativă totală (aria suprafeţei corporale, funcţia renală și funcţia pulmonară).

Dezvoltarea stomatitei este ghidul cel mai util pentru determinarea toleranței individuale în raport 103 103 UI/m2cu doza maximă. O doză cumulativă totală de 400 x UI (corespunzând la 225 x ASC) nu trebuie depășită la pacienții cu vârsta sub 60 ani, din cauza riscului crescut de toxicitate pulmonară pentru toate indicațiile. La pacienții cu limfom, doza totală nu trebuie sa fie mai mare de 103225 x UI.

În cazurile de boală Hodgkin și tumori testiculare, ameliorarea se produce rapid și poate fi observată în decurs de două săptămâni. În cazul în care nicio îmbunătățire nu se observă până atunci, o îmbunătățire este puțin probabilă. Carcinoamele cu celule scuamoase răspund mai lent. În unele cazuri, poate dura până la trei săptămâni înainte de a se observa o ameliorare.

Pacienţi vârstnici (peste vârsta de 60 ani)

Doza totală de bleomicină la pacienţii vârstnici trebuie redusă după cum urmează în următorul tabel:

Copii și adolescenți

Nu există suficientă experiență în ceea ce privește administrarea bleomicinei la copii și adolescenți. Până când vor fi disponibile mai multe informaţii, administrarea bleomicinei la copii şi adolescenţi trebuie realizată numai în cazuri excepţionale şi în centre speciale. Dacă administrarea este indicată ca parte a unei terapii asociate, doza este de obicei calculată în funcție de suprafața corporală și ajustată pentru a îndeplini cerințele individuale ale fiecărui pacient. Protocoale specializate trebuie consultate pentru o schemă de tratament adecvată.

Insuficienţă renală

În caz de insuficienţă renală, în special atunci când clearance-ul creatininei este < 35 ml/min, eliminarea bleomicinei se face cu întârziere. Cu toate acestea, nu există recomandări specifice privind ajustarea dozei la aceşti pacienţi, însă se recomandă ca la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (RFG 10-50 ml/min) să se administreze 75% din doza uzuală, la intervalele obișnuite, iar la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG mai mică de 10 ml/min) trebuie să se administreze 50% din doza uzuală, la intervalele obișnuite, La pacienţii cu RFG mai mare de 50 ml/min nu este necesară ajustarea dozei.

Terapia asociată

Este posibil să fie necesară ajustarea dozei atunci când bleomicina se utilizează în cadrul terapiei asociate.

Doza de bleomicină trebuie redusă atunci când bleomicina se utilizează în asociere cu radioterapia, din cauza riscului crescut de leziuni ale mucoaselor. De asemenea, ar putea fi necesară ajustarea dozei atunci când bleomicina este utilizată ca parte a chimioterapiei combinate.

Mod de administrare

Bleomicina poate fi administrată intravenos, intramuscular, intrapleural, intraperitoneal, intraarterial sau subcutanat. Ocazional pot fi indicate injecţii locale direct în tumoră.

Pentru instrucţiuni privind prepararea și administrarea soluției injectabile/perfuzabile, vezi pct. 6.6.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Chimioterapie combinată
În cazul în care bleomicina este utilizată ca parte a chimioterapiei combinate, toxicitatea sa trebuie
să fie luată în considerare pentru selectarea și dozarea altor agenți cu un spectru de toxicitate
similar.
Un risc crescut de toxicitate pulmonară a fost raportat la administrarea concomitentă a altor
medicamente cu toxicitate pulmonară, de exemplu, BCNU, mitomicina, ciclofosfamidă, metotrexat
și gemcitabină. Toxicitatea pulmonară a bleomicinei este potențată de tratamentul asociat cu
cisplatină, în special. Prin urmare, o atenție deosebită este necesară in cazul acestei asocieri. Datele
din literatură indică faptul că cisplatina trebuie administrată numai după administrarea bleomicinei.

La pacienții cu tumori testiculare tratați cu o combinație de bleomicină și alcaloizi din Vinca,
fenomene de tip Raynaud au fost raportate cu ischemie acrală, ceea ce duce la necroză a părților
periferice ale corpului (degete, degetele de la picioare, vârful nasului).
La pacienții care au primit o terapie asociată cu cisplatină, vinblastină și bleomicină, s-a observat o
corelație pozitivă între RFG (rata de filtrare glomerulară) și funcția pulmonară. Prin urmare,
bleomicina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu insuficiență renală severă. S-a demonstrate
într-un alt studiu că dozele crescute de cisplatină au fost asociate cu o scădere a clearance-ului
creatininei și, prin urmare, o scădere în eliminarea bleomicinei.
Radioterapie
Radioterapia curentă sau anterioară a toracelui reprezintă un factor important care poate creşte
incidenţa şi severitatea toxicităţii pulmonare.
Radioterapia curentă sau anterioară la nivelul capului sau al gâtului este un factor favorizant pentru
stomatită și poate agrava stomatită angulară. Aceasta poate provoca inflamarea mucoasei
faringolaringiene care determină rar răgușeală.
Concentrația de oxigen
Din cauza potențialului bleomicinei de a sensibiliza țesutul pulmonar, crește toxicitatea pulmonară
în cazul în care bleomicina se administrează în timpul procedurilor chirurgicale care implică
administrare de oxigen suplimentar. Prin urmare, concentrația de O2 inspiratorie trebuie redusă
intraoperator și postoperator.
Factorul de stimulare a coloniilor de granulocite (FSCG)
O creștere a numărului de granulocite neutrofile și stimularea capacității de a genera radicali liberi
de oxigen după administrarea de FSCG poate potența afectarea pulmonare.
Digoxină
Au fost raportate cazuri de reducere a efectului digoxinei ca urmare a scăderii biodisponibilităţii
orale atunci când este administrată concomitent cu bleomicină.
Fenitoină şi fosfofenitoină
Au fost raportate cazuri de valori reduse ale concentraţiei plasmatice de fenitoină atunci când
aceasta se administrează concomitent cu bleomicină. Există risc de exacerbare a convulsiilor ca
urmare a reducerii absorbţiei digestive a fenitoinei de către medicamentului citostatic sau risc de
creştere a toxicităţii sau de pierdere a eficacităţii medicamentului citostatic din cauza metabolizării
hepatice crescute de către fenitoină. Nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Clozapină
Utilizarea concomitentă de bleomicină cu clozapină trebuie evitată din cauza unui risc crescut de
agranulocitoză.
Antibiotice
Eficacitatea bacteriostatică a gentamicinei, amikacinei și ticarciliei poate fi scăzută.
Ciclosporina, tacrolimus
Există riscul de limfoproliferare în urma imunosupresiei excesive.
Vaccinuri vii

Administrarea vaccinurilor vii poate duce la infecții grave sau care pun viața în pericol la pacienții
al căror sistem imunitar este slăbit de medicamente chimioterapice, inclusiv bleomicina. Vaccinarea
cu vaccinuri vii trebuie evitată la pacienții în tratament cu bleomicină. Utilizați un vaccin inactivat,
în cazul în care aceasta există (poliomielită). Vaccinarea împotriva febrei galbene a determinat
infecţii severe şi letale atunci când aceste vaccinuri au fost utilizate concomitent cu tratamente
citostatice care produc imunosupresie. Riscul este crescut la subiecţii care sunt deja imunodeprimaţi
ca urmare a afecțiunii subiacente. Această administrare concomitentă nu trebuie utilizată.

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Sarcina
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă,
adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a utiliza acest
medicament.
În cadrul testelor la animale s-a constatat că bleomicina poate face rău embrionului.
Utilizarea bleomicinei trebuie evitată în timpul sarcinii, în special în timpul primelor 3 luni.
Dacă tratamentul cu bleomicină este vital în timpul primelor trei luni de sarcină, o consiliere
medicală asupra întreruperii sarcinii este esențială.
Atât bărbații cât și femeile trebuie să ia măsuri pentru prevenirea unei sarcini în perioada în care
utilizează bleomicină, cât și 6 luni după încetarea tratamentului. Dacă sarcina apare în timpul
tratamentului cu bleomicină, este recomandată consilierea genetică.
Bărbații care intenționează să conceapă copii în viitor trebuie să solicite consiliere privind
conservarea spermei înainte de începerea tratamentului cu bleomicină, deoarece există posibilitatea
ca tratamentul să ducă la infertilitate ireversibilă.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă bleomicina sau produşii de degradare metabolică sunt secretaţi în laptele
matern dar, deoarece există o posibilitate ca bleomicina să dăuneze copilului, nu trebuie să alăptaţi
pe durata tratamentului cu bleomicină.
Fertilitatea
Tratamentul cu bleomicină poate cauza infertilitate ireversibilă.