Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

← Înapoi la prospect

Fișă tehnică · Blastoferon® 44 mcg(12 MUI)/0,5 ml, soluţie injectabilă în seringă preumplută

Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).

  • Cod ATC: L03AB07
  • Forma farmaceutică: soluţie injectabilă în seringă preumplută
  • Concentrație: 44 mcg(12 MUI)/0,5 ml

Acțiune farmacologică

Ce este Blastoferon și pentru ce se utilizează Blastoferon aparține unei clase de medicamente cunoscute sub numele de interferoni. Acestea sunt substanțe naturale care transmit mesaje între celule. Interferonii sunt produși de organism și joacă un rol esențial în sistemul imun. Prin mecanisme care nu sunt înțelese în totalitate, interferonii ajută la limitarea leziunilor sistemului nervos central asociate cu scleroza multiplă. Blastoferon este o proteină solubilă de înaltă puritate, similară interferonului natural beta care este produs în corpul uman. Blastoferon este utilizat pentru tratamentul sclerozei multiple. S-a dovedit că reduce numărul și severitatea recăderilor și încetinește progresia invalidității. De asemenea, administrarea sa este aprobată la pacienții care au prezentat un eveniment clinic unic care este, probabil, primul semn de scleroză multiplă.

Doze și mod de administrare

Tratamentul trebuie inițiat sub supravegherea unui medic cu experiență în tratamentul acestei afecțiuni.

Doze

La inițierea tratamentului cu Blastoferon, pentru a permite dezvoltarea tahifilaxiei reducându-se astfel reacțiile adverse, se recomandă ca pacientului să i se administreze subcutanat o doză inițială de 8,8 micrograme, iar doza va fi crescută pe o perioadă de 4 săptămâni până la doza țintă, conform programului următor:

Ajustarea recomandată a dozei (% din doza finală)Ajustarea dozei pentru Blastoferon 44 micrograme de trei ori pe săptămână
Săptămânile 1-220%8,8 micrograme de trei ori pe săptămână
Săptămânile 3-450%22 micrograme de trei ori pe săptămână
Săptămânile 5+100%44 micrograme de trei ori pe săptămână

Primul eveniment demielinizant

Doza de Blastoferon pentru pacienții care au prezentat primul eveniment demielinizant este de 44 micrograme de trei ori pe săptămână, prin injecție subcutanată.

Scleroza multiplă recidivantă

Doza recomandată pentru Blastoferon este de 44 micrograme administrat de trei ori pe săptămână prin injectare subcutanată. O doză mai redusă, de 22 micrograme, administrată, de asemenea, de trei ori pe săptămână prin injectare subcutanată, este recomandată la pacienții care nu pot tolera o doză mai mare, în opinia medicului specialist curant.

Copii și adolescenți

Nu au fost realizate studii clinice sau farmacocinetice oficiale la copii sau adolescenți. Totuși, un studiu de cohortă retrospectiv, efectuat la copii și adolescenți, a colectat date privind siguranța Blastoferon din fișele medicale la copii (n=52) și adolescenți (n=255). Rezultatele acestui studiu sugerează faptul că profilul de siguranță la copii (cu vârsta cuprinsă între 2 și 11 ani) și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani), la care s-a administrat interferon beta-1a 22 micrograme sau 44 micrograme subcutanat de trei ori pe săptămână, este similar cu cel observat la adulți.

Siguranța și eficacitatea Blastoferon la copii cu vârsta sub 2 ani nu au fost încă stabilite. Blastoferon nu trebuie administrat la această grupă de vârstă.

Mod de administrare

Blastoferon se administrează prin injecție subcutanată. Înainte de administrare și timp de 24 ore după administrare, este recomandat un analgezic antipiretic pentru reducerea simptomelor pseudogripale asociate administrării de Blastoferon.

În prezent nu se cunoaște cât timp trebuie tratați pacienții. Siguranța și eficacitatea Blastoferon nu au fost demonstrate pentru mai mult de 4 ani de tratament. Se recomandă ca pacienții să fie evaluați cel puțin din 2 în 2 ani în primii patru ani de la inițierea tratamentului cu Blastoferon, iar decizia pentru un tratament de lungă durată trebuie luată pentru fiecare pacient în parte de către medicul curant.

Interacțiuni

cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile medicamentoase cu interferon beta-1a la om.
S-a raportat că interferonii reduc activitatea enzimelor hepatice dependente de citocromul P450 la
om și animale. Este necesară prudență atunci când Blastoferon se administrează în asociere cu
medicamente care au indice terapeutic mic și al căror clearance depinde în mare măsură de sistemul
citocromului hepatic P450, de exemplu antiepilepticele și unele clase de antidepresive.
Interacțiunea Blastoferon cu glucocorticoizi sau hormonul adrenocorticotrop (ACTH) nu a fost
studiată sistematic. Studiile clinice indică faptul că pacienții cu scleroză multiplă pot fi tratați cu
Blastoferon și glucocorticoizi sau ACTH în timpul recăderilor.

Sarcină și alăptare

Sarcina și alăptarea
Dacă sunteți gravidă, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă, adresați-vă
medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Blastoferon poate fi utilizat în timpul alăptării. Nu se anticipează efecte dăunătoare asupra nounăscuților/sugarilor alăptați.

Insuficiență renală

Insuficiență renală sau hepatică severă și mielosupresie severă Administrarea de interferon beta-1a la pacienții cu insuficiență renală și hepatică severă și la cei cu mielosupresie severă trebuie efectuată cu prudență și sub monitorizare atentă. Anticorpi neutralizanți Pot să apară anticorpi serici neutralizanți împotriva interferonului beta-1a. Incidența exactă a apariției anticorpilor nu este cunoscută în prezent. Datele clinice sugerează că după 24-48 luni de tratament cu Blastoferon 44 micrograme, la aproximativ 13-14% dintre pacienți apar anticorpi serici persistenți împotriva interferonului beta-1a. S-a dovedit că prezența anticorpilor atenuează răspunsul farmacodinamic la interferon beta-1a (beta-2 microglobulină și neopterină). Deși semnificația clinică a inducerii de anticorpi nu a fost elucidată complet, apariția anticorpilor neutralizanți este asociată cu reducerea eficacității asupra variabilelor clinice și RMN. Dacă r