Fișă tehnică · Bisotens® 10 mg 10 mg, comprimate filmate

Ce este Bisotens® şi pentru ce se utilizează Bisotens® face parte din grupul de medicamente cunoscute sub denumirea de betablocante selective. Betablocantele acţionează la nivelul inimii şi sistemului circulator (artere şi vene), prin blocarea numai a anumitor impulsuri. Bisotens® este indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale şi al durerii în piept cunoscută sub numele de angină pectorală. 2. Înainte să luaţi Bisotens® Nu luaţi Bisotens® 1 - dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la bisoprolol sau la oricare dintre celelalte componente ale Bisotens® - dacă suferiţi de insuficienţă cardiacă agravată recent sau dacă organismul dumneavoastră reţine apă în cantităţi mari şi vi s-au administrat intravenos medicamente care vă ajută inima să funcţioneze - dacă tensiunea dumneavoastră arterială are valori foarte scăzute (tensiune arterială sistolică sub 100 mm Hg) - dacă suferiţi de forme severe de astm bronşic sau alte boli pulmonare (bronhopneumopatie cronică obstructivă) - dacă suferiţi de boli de conducere ale impulsurilor la nivelul inimii (bloc atrioventricular de gradul II sau III, sindromul sinusului bolnav, bloc sino-atrial, scăderea frecvenţei cardiace sub 60 bătăi/minut înainte de începerea tratamentului) sau tulburări severe ale circulaţiei periferice (arteriopatie obstructivă în stadiu avansat, sindrom Raynaud) - dacă aveţi o tumoră a glandei suprarenale (feocromocitom) care determină crize de hipertensiune arterială şi nu efectuaţi tratament pentru aceasta - dacă suferiţi de anumite afecţiuni numite şoc cardiogen sau acidoză metabolică. Aveţi grijă deosebită când luaţi Bisotens - dacă inima dumneavoastră bate mai rar (sub 55 bătăi/minut) - dacă medicul dumneavoastră v-a spus că suferiţi de alte boli ale inimii (angină Prinzmetal) - dacă suferiţi de afecţiuni ale ficatului, rinichilor, sau tiroidei - dacă suferiţi de diabet zaharat - dacă aveţi vârsta peste 65 ani - dacă efectuaţi tratament pentru desensibilizare la substanţele care vă provoacă alergii - suferiţi de o afecţiune a pielii numită psoriazis - sunteţi sportiv (bisoprololul poate determina rezultate pozitive ale testelor antidoping) - dacă urmează să vi se efectueze o intervenţie chirurgicală. În acest caz trebuie să avertizaţi medicul anestezist că luaţi bisoprolol cu cel puţin 48 ore înaintea efectuării intervenţiei chirurgicale. Folosirea altor medicamente Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală. Nu se recomandă asocierea bisoprololului cu antagonişti ai calciului (verapamil, diltiazem), clonidină, inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO, cu excepţia IMAO-B). 2 Se recomandă administrarea cu precauţie a bisoprololului în asociere cu: alţi antagonişti ai calciului (dihidropiridine), antiaritmice din clasa I şi III (chinidină, disopiramidă, amiodaronă), derivaţi de ergotamină, parasimpatomimetice şi alte betablocante (inclusiv cele din componenţa picăturilor oftalmice), insuline sau antidiabetice orale, anestezice, glicozide digitalice, inhibitori ai sintezei prostaglandinelor, simpatomimetice, antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazide, alte antidepresive, rifampicină, mefloquină. Folosirea Bisotens® cu alimente şi băuturi Nu se cunosc interacţiuni între bisoprolol şi alimente. Alcoolul etilic poate amplifica unele reacţii adverse ale bisoprololului. De aceea, nu trebuie să consumaţi băuturi care conţin alcool etilic în timpul tratamentului cu bisoprolol. Sarcina şi alăptarea Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Bisoprololul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar, la recomandarea medicului, având în vedere riscurile foarte mari pentru făt. De asemenea Bisotens® nu este recomandat la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive. Alăptarea nu este recomandată în timpul tratamentului c

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
3

Antagonişti ai calciului (verapamil, diltiazem): potenţează efectele inotrop şi
dromotrop negative şi accentuează scăderea tensiunii arteriale.
Clonidină: creşte riscul de apariţie a hipertensiunii de rebound şi potenţează
efectele cronotrop şi dromotrop negative.
IMAO (cu excepţia IMAO-B): potenţează efectul hipotensor al beta blocantelor,
dar, de asemenea, pot determina creşterea riscului de apariţie a unei crize
hipertensive.
Asocieri care trebuie utilizate cu precauţie
Antagonişti ai calciului (dihidropiridine): potenţează efectul hipotensor al
bisoprololului.
Antiaritmice din clasa I (de exemplu chinidină, disopiramidă): pot determina
creşterea perioadei de conducere atrială şi pot potenţa efectul inotrop negativ.
Antiaritmice din clasa III (de exemplu: amiodaronă): pot determina creşterea
perioadei de conducere atrială.
Parasimaptomimetice şi alte betablocante (inclusiv cele din componenţa
picăturilor oftalmice): pot determina efecte aditive.
Insuline sau antidiabetice orale: beta blocantele pot masca simptomele
hipoglicemiei şi pot determina variaţii ale glicemiei.
Anestezice: beta blocantele pot atenua tahicardia reflexă şi creşte riscul de
apariţie a hipotensiunii arteriale. Medicii anestezişti trebuie să fie avertizaţi
referitor la eventuala utilizare a bisoprolului înainte de intervenţia chirurgicală
deoarece acesta poate determina diminuarea activităţii cardiace în timpul
anesteziei generale.
Glicozide digitalice: potenţează scăderea frecvenţei cardiace şi creşterea
perioadei de conducere atrio-ventriculară.
Derivaţi de ergotamină: pot diminua efectul hipotensor.
Inhibitori ai sintezei prostaglandinelor: pot diminua efectul hipotensor.
Simpatomimetice: asocierea acestora poate determina diminuarea efectelor
ambelor medicamente. În cazul apariţiei unor reacţii alergice pot fi necesare
doze mari de adrenalină.
Antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazide şi alte antidepresive: potenţează
efectul hipotensor.
Rifampicină: poate determina scăderea uşoară a timpului de înjumătăţire a
bisoprololului probabil datorită efectului de inducţie enzimatică, dar fără a face
necesară ajustarea dozelor.
Mefloquină: determină creşterea riscului de apariţie a bradicardiei.

Insuficienţă renală şi hepatică De regulă, nu este necesară adaptarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică uşoară sau moderată. Cu toate acestea, în cazul pacienţilor cu 1 insuficienţă renală (cu clearance de creatinină < 20 ml/min) sau hepatică severă nu trebuie să se utilizeze doze mai mari de 10 mg pe zi.