Fișă tehnică · Bicard-LF 10 mg, comprimate filmate

Comprimatele trebuie administrate pe cale orală, odată pe zi, dimineaţa, înainte, în timpul sau după micul dejun, cu o cantitate suficientă de lichide. Comprimatele nu trebuie mestecate sau sfărâmate sub formă de pulbere.

La toți pacienții, doza trebuie selectată individual, mai întâi de toate, luând în considerare frecvența contracțiilor cardiace și starea pacientului, tratamentul trebuie inițiat cu o doză mică și crescută treptat, dacă este necesar.

Tratamentul hipertensiunii arteriale

Doza recomandată constituie 5 mg, administrată o dată pe zi. În forme uşoare de hipertensiune arterială (tensiunea arterială diastolică până la 105 mmHg) poate fi suficientă o doză de 2,5 mg, administrată odată pe zi. La necesitate, doza poate fi crescută până la 10 mg administrată o dată pe zi. Orice creştere ulterioară a dozei este justificată numai în cazurile excepţionale. Doza zilnică maximă constituie 20 mg, administrată o dată pe zi.

Boala cardiacă ischemică (angină pectorală)

Doza recomandată constituie 5 mg, administrată o dată pe zi. La necesitate doza poate fi crescută până la 10 mg o dată pe zi. Orice creştere ulterioară a dozei este justificată numai în cazurile excepţionale. Doza maximă recomandată constituie 20 mg, administrată o dată pe zi.

Durata tratamentului

Durata tratamentului nu este limitată în timp și este în funcție de natura şi severitatea afecțiunii. Tratamentul cu bisoprolol, în special la pacienţii cu boală cardiacă ischemică, nu trebuie întrerupt brusc, deoarece acest fapt ar putea cauza o intensificare a bolii. Dacă este necesară întreruperea tratamentului, doza zilnică trebuie redusă treptat (de exemplu, reducerea dozei în jumătate la un interval de o săptămână).

Grupuri speciale de pacienți

Pacienți cu tulburări ale funcției hepatice şi renale

La pacienții cu tulburări ale funcției hepatice sau renale (ușoară până la moderată) ajustarea dozei, de regulă, nu este necesară. La pacienţii cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei <20 ml/min) şi la pacienţii cu tulburări severe ale funcției hepatice, doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 10 mg. Creșterea dozei la acești pacienți trebuie efectuată cu precauție deosebită.

Experienţa privind utilizarea medicamentului la pacienţii hemodializaţi este limitată; cu toate acestea, nu există date conform cărora schema de tratament ar trebui modificată.

Vârstnici

Ajustarea dozei nu este necesară la pacienții vârstnici.

Copii și adolescenți

Utilizarea medicamentului la pacienții pediatrici nu este recomandă, din cauza lipsei datelor suficiente privind utilizarea medicamentului la această grupă de pacienți.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Eficacitatea și toleranța bisoprololului pot fi afectate de utilizarea concomitentă a altor
medicamente. O astfel de interacțiune poate apărea, de asemenea, dacă există un timp scurt între
administrarea medicamentelor. Pacientul trebuie atenționat despre necesitatea informării medicului
privind administrarea altor medicamente, inclusiv medicamente achiziționate fără prescripție
medicală.
Asocieri nerecomandate:
- antiaritmice din clasa I (de exemplu, chinidină, disopiramidă, lidocaină, fenitoină, flecainidă,
propafenonă): pot determina creşterea perioadei de conducere atrioventriculară, implicit cu
creşterea efectului inotrop-negativ;
- antagoniști ai canalelor de calciu de tipul verapamilului şi, în mai mică măsură, de tipul
diltiazemului: influenţează negativ asupra contractilității miocadice şi conducerii atrio-ventriculară.
Administrarea intravenoasă de verapamil la pacienţii cărora li se administrează beta-adrenoblocante
poate determina hipotensiune arterială severă şi bloc atrio-ventricular;
- antihipertensive cu acţiune centrală (de exemplu, clonidină, metildopa, moxonidină, rilmenidin):
administrarea concomitentă poate cauza reducerea frecvenţei cardiace. În cadrul tratamentului
combinat, întreruperea bruscă a administrării acestor produse, poate creşte riscul de apariţie a
hipertensiunii arteriale de rebound.
Asocieri ce trebuie utilizate cu precauţie:
- antagoniști de calciu de tipul dihidropiridinei (de exemplu, nifedipină, felodipină şi amlodipină)
pot creşte riscul de hipotensiune arterială. Nu poate fi exclusă creşterea riscului de deteriorare
ulterioară a funcţiei de pompă ventriculară la pacienţii cu insuficienţă cardiacă;
- antiaritmice din clasa III (de exemplu, amiodaronă): poate crește efectul negativ asupra
conducerii atrioventriculare;

- parasimpatomimetice: administrarea concomitentă poate creşte timpul de conducere
atrioventriculară şi riscul de bradicardie;
- beta-blocante topice (de exemplu, picăturile oftalmice utilizate pentru tratamentul glaucomului):
pot intensifica acțiunea bisoprololului;
- insulină şi medicamente antidiabetice orale: are loc intensificarea acțiunii acestor medicamente.
Simptomele hipoglicemiei pot fi mascate. O astfel de interacțiune este mai probabilă atunci când se
utilizează beta-blocante neselective;
- anestezice: crește riscul de deprimare a funcției miocardice și apariția hipotensiunii arteriale;
- glicozide cardiace (digitalice): pot reduce frecvența contracțiilor cardiace și pot crește timpul de
conducere atrio-ventriculară;
- antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS): pot reduce efectul hipotensiv al bisoprololului.
- beta-simpatomimetice (de exemplu, izoprenalină, dobutamină): administrarea în asociere cu
bisoprolol poate reduce efectul terapeutic al ambelor substanţe;
- asocierea de bisoprolol cu adrenomimetice care acționează atât asupra alfa- cât şi betaadrenoreceptorilor (de exemplu, norepinefrină, epinefrină) poate intensifica efectele
vasoconstrictoare ale acestor substanțe, datorită acțiunii asupra alfa-adrenoreceptorilor, conducând
la creșterea tensiunii arteriale şi exacerbarea claudicaţiei intermitente. O astfel de interacțiune este
mai probabilă atunci când se utilizează beta-adrenoblocante neselective;
- medicamentele antihipertensive, precum și alte medicamente cu un posibil efect antihipertensiv
(de exemplu, antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine) pot intensifica efectul hipotensiv al
bisoprololului.
Asocieri care trebuie luate în considerare:
- meflochină: pote creşte riscul de apariţie a bradicardiei;
- inhibitori de monoaminoxidază (cu excepţia inbitorilor MAO-B): pot creşte efectul hipotensiv al
beta-adrenoblocantelor. Administrarea concomitentă, de asemenea, poate duce la apariția crizelor
hipertensive.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi însărcinată, încercaţi să rămâneţi
însărcinată sau dacă alăptaţi.
Bisoprololul poate fi dăunător pentru sarcină şi/sau pentru copilul nenăscut. Există o posibilitate
sporită de naştere prematură, avort spontan, valori scăzute ale glicemiei şi scădere a frecvenţei
cardiace a copilului. De asemenea, creșterea copilului poate fi afectată. Prin urmare, nu trebuie să
luaţi bisoprolol în timpul sarcinii.
Nu se cunoaşte dacă bisoprolol se excretă în laptele matern şi, prin urmare, nu trebuie utilizat în
timpul alăptării.