Fișă tehnică · Bendamustină Accord 25 mg/ml, concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Doze
Monoterapie în leucemia limfatică cronică
Clorhidrat de bendamustină 100 mg/m² suprafaţă corporală în zilele 1 şi 2; la interval de 4 săptămâni, de
cel mult 6 ori.
Monoterapie în limfomul non-Hodgkin latent, refractar la tratamentul cu rituximab
Clorhidrat de bendamustină 120 mg/m² suprafaţă corporală în zilele 1 şi 2; la interval de 3 săptămâni, de
cel puțin 6 ori.

Mielom multiplu
Clorhidrat de bendamustină 120 - 150 mg/m² suprafaţă corporală în zilele 1 şi 2, în asociere cu prednison
i.v. sau per os 60 mg/m² suprafaţă corporală în zilele 1 până la 4; la interval de 4 săptămâni, de cel puțin 3
ori.
Insuficienţă hepatică
Pe baza datelor farmacocinetice, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică
uşoară (bilirubinemie <1,2 mg/dl). La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată se recomandă reducerea
dozei cu 30% (bilirubinemie 1,2 - 3,0 mg/dl).
Nu există date disponibile la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (valori ale bilirubinemiei >3,0
mg/dl) (vezi pct. 4.3).
Insuficienţă renală
Pe baza datelor farmacocinetice, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu un clearance al creatininei
>10 ml/minut. Experienţa la pacienţii cu insuficienţă renală severă este limitată.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea clorhidratului de bendamustină la copii nu au fost încă stabilite. Datele actuale
disponibile nu sunt suficiente pentru a face o recomandare privind dozele.
Vârstnici
Nu există nicio dovadă că ar fi necesare ajustări ale dozei la pacienţii vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Pentru perfuzie intravenoasă timp de 30-60 minute (vezi pct. 6.6).
Perfuzia trebuie administrată sub supravegherea unui medic calificat și cu experiență în utilizarea
medicamentelor chimioterapeutice.
Funcția scăzută a măduvei osoase este legată de creșterea toxicității hematologice induse de chimioterapie.
Tratamentul nu trebuie început dacă valorile leucocitelor și/sau trombocitelor au scăzut la < 3000/µl sau,
respectiv, la < 75000/µl (vezi pct. 4.3).
Tratamentul trebuie oprit sau amânat în cazul în care valorile leucocitelor şi/sau trombocitelor au scăzut la
<3000/μl, respectiv <75000/μl. Tratamentul poate fi continuat după ce valorile leucocitelor au crescut la
>4000/μl, iar numărul de trombocite a ajuns la valori >100000/μl.
Limita inferioară a valorilor normale pentru leucocite şi trombocite este atinsă după 14-20 zile, cu
regenerare după 3-5 săptămâni. În timpul perioadelor fără tratament se recomandă monitorizarea strictă a
hemoleucogramei (vezi pct. 4.4).
În caz de toxicitate non-hematologică, reducerea dozei trebuie făcută în funcție de cel mai accentuat grad
CTC din ciclul precedent. În caz de toxicitate gradul 3 CTC se recomandă reducerea dozei cu 50%. În caz
de toxicitate de grad 4 CTC se recomandă întreruperea tratamentului.
În cazul în care la un pacient este necesară modificarea dozei, doza redusă calculată individual trebuie
administrată în ziua 1 şi 2 a ciclului respectiv de tratament.
Pentru instrucțiuni privind diluarea înainte de administrarea medicamentului, vezi punctul 6.6.
Contraindicaţii

4.3
-

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
În timpul alăptării.
2

4.4

Insuficienţă hepatică severă (bilirubinemie> 3,0 mg/dl).
Icter.
Supresie severă a măduvei osoase şi modificări severe ale hemoleucogramei (scădere a valorilor
leucocitelor şi/sau trombocitelor la <3000/μl, respectiv <75000/μl).
Intervenţii chirurgicale majore în decurs de mai puţin de 30 de zile înainte de începerea
tratamentului.
Infecţii, în special cele care implică leucopenie.
Vaccinare împotriva febrei galbene
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Mielosupresie
Pacienţii trataţi cu clorhidrat de bendamustină pot prezenta mielosupresie. În cazul mielosupresiei induse
de tratament, este necesară monitorizarea valorilor leucocitelor, trombocitelor, hemoglobinei şi
neutrofilelor, cel puţin săptămânal. Înainte de începerea următorului ciclu de tratament, se recomandă
atingerea următorilor parametri: valori ale leucocitelor şi/sau trombocitelor >4000/μl sau, respectiv,
>100000/μl.
Infecţii
În contextul administrării clorhidratului de bendamustină au apărut infecții grave și letale, inclusiv infecții
bacteriene (sepsis, pneumonie) și infecții oportuniste, precum pneumonia cu Pneumocystis jirovecii (PJP),
virusul varicelo-zosterian (VVZ) și citomegalovirusul (CMV). Tratamentul cu clorhidrat de bendamustină
poate determina limfocitopenie prelungită (< 600/μl) și număr scăzut de celule T CD4 pozitive (celule T
ajutătoare) (< 200/μl) timp de cel puțin 7-9 luni după terminarea tratamentului. Limfocitopenia și
epuizarea celulelor T CD4 pozitive sunt mai pronunțate atunci când bendamustina este combinată cu
rituximab.
Pacienţii cu limfopenie și numar scazut de celule T CD4 pozitive ca urmare a tratamentului cu clorhidrat
de bendamustină sunt mai predispuşi la infecţii (oportuniste). În cazul unui număr scăzut de celule T CD4pozitive (< 200/μl), trebuie luată în considerare profilaxia pneumoniei cu Pneumocystis jirovecii (PJP). Pe
întreaga durată a tratamentului, toți pacienții trebuie monitorizați pentru semne și simptome respiratorii.
Pacienții trebuie sfătuiți să raporteze cu promptitudine noile semne de infecție, inclusiv febră sau
simptome respiratorii. Ar trebui luată în considerare întreruperea tratamentului cu clorhidrat de
bendamustină dacă există semne de infecții (oportuniste).
Reactivarea hepatitei B
Reactivarea hepatitei B la pacienții purtători cronici ai acestui virus a avut loc după ce acești pacienți au
primit tratament cu clorhidrat de bendamustină. Unele cazuri au condus la insuficiență hepatică acută sau
au avut un efect letal. Pacienții trebuie testați pentru infecția cu VHB înainte de inițierea tratamentului cu
clorhidrat de bendamustină. Trebuie consultați specialiști în boli hepatice și în tratamentul hepatitei B
înainte de inițierea tratamentului la pacienți cu rezultate pozitive la testele pentru depistarea hepatitei B
(inclusiv cei cu boală activă) și la pacienții care au un rezultat pozitiv la testul pentru depistarea infecției
cu VHB în timpul tratamentului. Pacienții purtători de VHB care necesită tratament cu clorhidrat de
bendamustină trebuie monitorizați îndeaproape pentru depistarea semnelor și simptomelor de infecție
activă cu VHB pe toată durata tratamentului și timp de mai multe luni după terminarea tratamentului (vezi
pct 4.8).
Reacţii cutanate
Au fost raportate o serie de reacţii cutanate. Aceste evenimente au inclus erupţii cutanate, reacții cutanate
severe şi exantem bulos. În contextul utilizării clorhidratului de bendamustină au fost raportate cazuri de
sindrom Stevens - Johnson (SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET), și reacția la medicamente cu
eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), unele dintre acestea fiind letale. Pacienții trebuie avertizați cu
privire la semnele și simptomele acestor reacții de către medicii lor și trebuie să li se spună să solicite
imediat asistență medicală dacă dezvoltă aceste simptome. Unele evenimente au apărut atunci când
3

clorhidratul de bendamustină a fost administrat în asociere cu alte medicamente antineoplazice, astfel
încât relaţia directă de cauzalitate este incertă. În cazul în care apar reacţii cutanate, acestea pot fi
progresive şi pot creşte în severitate o dată cu continuarea tratamentului. Dacă reacţiile cutanate sunt
progresive, tratamentul cu endamustină trebuie oprit sau întrerupt. În cazul reacţiilor cutanate severe, cu o
relație suspectată cu clorhidratul de bendamustină, tratamentul trebuie întrerupt.
Tulburări cardiace
În timpul tratamentului cu clorhidrat de bendamustină concentraţia plasmatică de potasiu a pacienţilor cu
afecţiuni cardiace trebuie atent monitorizată, iar atunci când valoarea K+ <3,5 mEq/l trebuie să se
administreze supliment de potasiu. De asemenea, trebuie să se efectueze investigaţii ECG.
Au fost raportate cazuri letale de infarct miocardic și insuficiență cardiacă în timpul tratamentului cu
clorhidrat de bendamustină. Pacienții cu boli cardiace concomitente sau istoric de boală cardiacă trebuie
supravegheați îndeaproape.
Greaţă, vărsături
În caz de greaţă şi vărsături, se poate administra un medicament antiemetic pentru tratament simptomatic.
Sindrom de liză tumorală
Sindromul de liză tumorală (SLT), asociat tratamentului cu bendamustină, a fost raportat la pacienţi în
studiile clinice. Debutul tinde să se producă în decurs de 48 de ore de la administrarea primei doze de
bendamustină şi, fără intervenţie terapeutică, poate duce la insuficienţă renală acută şi deces. Măsurile
preventive precum hidratarea adecvată , monitorizarea atentă a valorilor biochimice sanguine, în special
concentraţiile plasmatice de potasiu şi acid uric, precum și utilizarea medicamentelor hipouricemice
(alopurinol și rasburicaza) trebuie luate în considerare înainte de administrarea terapiei. Au existat câteva
cazuri de sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, raportate atunci când bendamustina şi
alopurinolul au fost administrate concomitent.
Anafilaxie
Reacţii la perfuzia cu clorhidrat de bendamustină au apărut frecvent în studiile clinice. În general,
simptomele sunt uşoare şi includ febră, frisoane, prurit şi erupţii cutanate. În cazuri rare, au apărut reacţii
anafilactice şi anafilactoide severe. Pacienţii trebuie întrebaţi despre simptome sugestive ale reacţiilor la
perfuzie după primul ciclu de tratament. La pacienţii care au prezentat anterior reacţii adverse la perfuzie,
în ciclurile următoare trebuie să fie luate în considerare măsuri pentru a preveni reacţiile severe, incluzând
administrarea de antihistaminice, antipiretice şi corticosteroizi.
Pacienţii care au prezentat reacţii de tip alergic de gradul 3 sau mai grave nu au fost de obicei retrataţi.
Contracepţie
Clorhidratul de bendamustină este teratogen şi mutagen.
Femeile nu trebuie să rămână gravide în timpul tratamentului. Pacienţii de sex masculin nu trebuie să
conceapă un copil în timpul şi până la 6 luni după tratament. Aceştia trebuie să ceară sfaturi privind
conservarea spermei înainte de tratamentul cu clorhidrat de bendamustină, din cauza potenţialului de
infertilitate ireversibilă.
Extravazare
În caz de extravazare, injectarea trebuie oprită imediat. Acul trebuie îndepărtat după o aspiraţie scurtă.
Ulterior, zona de ţesut afectat trebuie răcită. Braţul trebuie poziţionat în poziţie ridicată. Tratamentele
suplimentare, precum utilizarea de corticosteroizi, nu prezintă beneficii clare.
Cancer de piele non-melanom
În studiile clinice, s-a observat un risc crescut de apariție a cancerelor de piele non-melanomale (carcinom
bazocelular și carcinom cu celule scuamoase) la pacienții tratați cu terapii care conțin bendamustină. Se
recomandă examinarea periodică a pielii pentru toți pacienții, în special pentru cei cu factori de risc pentru
cancer de piele.
4

Diluare
Bendamustină Accord necesită o diluare adecvată înainte de utilizare. Concentrația de bendamustină din
Bendamustină Accord diferă de cea a altor medicamente pe bază de bendamustină (vezi pct. 6.6 pentru
instrucțiuni suplimentare privind diluarea)

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu au fost efectuate studii de interacţiune in vivo.
Când Bendamustină Accord este administrat în asociere cu medicamente mielosupresoare, efectul
Bendamustină Accord şi/sau al medicamentelor administrate concomitent asupra măduvei osoase poate fi
potenţat. Toxicitatea bendamustinei poate fi sporită de orice tratament care reduce statusul de performanţă
al pacientului sau care diminuează funcţia medulară.
Asocierea de bendamustină cu ciclosporină sau tacrolimus poate determina imunosupresie excesivă, cu
risc de limfoproliferare.
Administrarea de citostatice poate reduce formarea de anticorpi care apare ca urmare a vaccinării cu
virusuri vii, şi creşte riscul de infecţie, care poate duce la deces. Acest risc este crescut la persoanele care
prezintă deja imunosupresie determinată de boala preexistentă.
Metabolizarea bendamustinei implică izoenzima 1A2 a citocromului P450 (CYP) (vezi pct. 5.2). Prin
urmare, există un potenţial de interacţiune cu inhibitori ai CYP1A2, cum sunt fluvoxamină,
ciprofloxacină, aciclovir sau cimetidină.
Copii și adolescenți
Studiile de interacțiune au fost efectuate numai la adulți.

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă,
adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Sarcina
Bendamustină Accord poate cauza leziuni genetice şi a produs malformaţii în studiile la animale. Nu
trebuie să folosiţi Bendamustină Accord în timpul sarcinii, decât dacă medicul dumneavoastră v-a indicat
acest lucru cu certitudine. În cazul în care urmați acest tratament, trebuie să solicitați recomandări
medicale privind riscul reacţiilor adverse posibile asupra copilului nenăscut și se recomandă consiliere
genetică.
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace atât înainte, cât şi pe
durata tratamentului cu Bendamustină Accord. Dacă rămâneţi gravidă pe durata tratamentului cu
Bendamustină Accord, trebuie să îl informaţi imediat pe medicul dumneavoastră şi să primiţi consiliere
genetică.
Alăptarea
Bendamustină Accord nu trebuie administrat pe durata alăptării. Dacă tratamentul cu Bendamustină
Accord este necesar în timpul perioadei de alăptare, alăptarea trebuie întreruptă.
Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Fertilitatea
Bărbații care primesc tratament cu Bendamustină Accord sunt sfătuiți să nu aibă un copil în timpul
tratamentului și până la 6 luni după aceea. Înainte de a începe tratamentul, trebuie să solicitați sfaturi
privind conservarea spermei din cauza posibilității de infertilitate permanentă.
Dacă sunteți bărbat, trebuie să evitați să aveți un copil în timpul tratamentului cu Bendamustină Accord și
până la 6 luni după încetarea tratamentului. Există riscul ca tratamentul cu Bendamustină Accord pentru
perfuzie să ducă la infertilitate și trebuie să solicitați sfaturi privind conservarea spermei din cauza
posibilității de infertilitate permanentă.