Fișă tehnică · Azitrox® 500 500 mg, comprimate filmate

Doze

Adulţi, inclusiv vârstnici, adolescenţi şi copii cu greutate corporală peste 45 kg În tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi inferioare, infecţiilor cutanate şi ale ţesuturilor moi (cu excepţia eritemului migrator), doza totală de azitromicină este de 1500 mg, administrată timp de trei zile (500 mg, o dată pe zi).

Acnee vulgară moderată

În tratamentul acneei vulgare moderate este recomandată o doză totală de 6 g, în următorul regim terapeutic: un comprimat de 500 mg o dată pe zi timp de 3 zile, urmat de un comprimat de 500 mg o dată pe săptămână, timp de 9 săptămâni. Din a doua săptămână, doza trebuie administrată la şapte zile de la primul comprimat, iar următoarele 8 doze trebuie administrate la intervale de 7 zile.

1

Eritem cronic migrator

În tratamentul eritemului migrator, doza totală de azitromicină este de 3 g şi trebuie administrată după cum urmează: 1 g (două comprimate de 500 mg, în doză unică) în prima zi, urmat de 500 mg o dată pe zi, în zilele 2-5.

Boli cu transmitere sexuală

Pentru tratamentul infecţiilor genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis, doza este de 1000 mg, administrată ca doză unică.

Copii cu greutate corporală sub 45 kg

În cazul acestei forme famaceutice, medicamentul este destinat copiilor cu vârsta peste 6 ani. În cazul infecţiilor căilor respiratorii, doza recomandată este de 10 mg/kg o dată pe zi timp de trei zile. În cazul eritemului cronic migrator (prima fază a bolii Lyme), dozajul este următorul: în prima zi, copiilor li se administrează 20 mg/kg o dată la 24 de ore, iar în zilele 2-5 câte 10 mg/kg o dată la 24 de ore.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoră (clearance-ul creatininei > 40 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţi cu clearance al creatininei <40 ml/min, se recomandă prudenţă la administrarea azitromicinei.

Insuficienţă hepatică

Deoarece azitromicina este metabolizată hepatic şi excretată prin bilă, nu trebuie administrată pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă. Nu au fost efectuate studii cu azitromicină la acest grup de pacienţi.

Vârstnici:

La vârstnici se recomandă același doze ca la pacienții adulți. Deoarece vârstnicii pot fi pacienți cu afecțiuni aritmogene se recomandă prudență deosebită, din cauza riscului de a dezvolta aritmii cardiace și torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Azitrox se administrează în doză zilnică unică.

Comprimatele filmate se administrează o dată pe zi, cu cel puţin o oră înainte de sau cu două ore după masă.

În cazul omiterii unei doze, aceasta trebuie luată cât mai curând posibil, iar doza următoare se ia la un interval de 24 ore.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei la pacienţi trataţi cu alte medicamente care pot
prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.4).
Antiacide: într-un studiu de farmacocinetică în care au fost investigate efectele administrării
concomitente a unui medicament antiacid împreună cu azitromicina, nu a fost observat vreun efect
asupra biodisponibilității totale, cu toate că valorile maxime ale concentrației serice au fost reduse cu
aproximativ 25%. Pacienţii cărora li se administrează azitromicină şi antiacide nu trebuie să utilizeze
concomitent ambele medicamente. Prin administrarea în asociere a azitromicinei granule cu eliberare
prelungită pentru solutie orală cu co-magaldrox ( hidroxid de aluminiu și hidroxid de magneziu) 20
ml, viteza și gradul de absorbiție al azitromicinei nu au fost afectate. Între administrarea azitromicinei
şi antiacidelor trebuie existe un interval de 2 ore.
Cetirizină: la voluntarii sănătoşi, în cadrul unei scheme terapeutice cu durata de 5 zile, administrarea
în asociere a azitromicinei şi cetirizinei în doză de 20 mg, nu a determinat la starea de echilibru
interacţiuni farmacocinetice şi nici modificări semnificative ale intervalului QT.
Didanozină: administrarea unei doze zilnice de 1200 mg azitromicină pe zi în asociere cu o doză de
400 mg didanozină pe zi, la 6 voluntari HIV-pozitiv, nu a părut să influenţeze proprietăţile
farmacocinetice ale didanozinei, comparativ cu placebo.
Digoxină și colchicină (substrat al glicoproteinei P)
S-a raportat că administrarea concomitentă de macrolide, inclusiv azitromicină, cu substraturi ale
glicoproteinei P cum este digoxina și colchicina, duce la creșterea concentrațiilor serice ale
substraturilor glicoproteinei P. Ca urmare, în cazul în care azitromicina și substraturile glicoproteinei
P, cum este digoxina sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea de creștere a
concentrațiilor serice a digoxinei. Sunt necesare monitorizarea clinică și dozarea concentrației serice a
digoxinei în timpul tratamentului cu azitromicină și după întreruperea acestuia.
Hidroxiclorochină
Azitromicina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament cu
medicamente despre care se ştie că prelungesc intervalul QT cu potenţial de a induce aritmie cardiacă,
de exemplu hidroxiclorochina.
Zidovudină: 1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut
un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a
metaboliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut
concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele mononucleare
din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi benefică
pacienţilor.
Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul enzimatic al citocromului P450. Nu
se presupune că determină aceleaşi interacţiuni farmacocinetice observate în cazul administrării
4

eritromicinei şi a altor macrolide. În cazul administrării azitromicinei nu apare inducerea sau
inactivarea enzimelor citocromului P450 prin intermediul complexului citocrom-metabolit.
Derivaţii de ergot: nu se recomandă administrarea concomitentă a azitromicinei şi a derivaţilor de
ergot, datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului (vezi pct. 4.4).
S-au efectuat studii de farmacocinetică cu azitromicină şi următoarele medicamente despre care se
cunoaşte că sunt metabolizate prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450.
Atorvastatină: administrarea în asociere de atorvastatină (10 mg pe zi) şi azitromicină (500 mg pe zi)
nu a modificat concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare a
activităţii HMG CoA). Cu toate acestea, după punerea pe piață, la pacienții tratați cu azitromicina și
statine, au fost raportate cazuri de rabdomioliză.
Carbamazepină: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi,
azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau
ale metaboliţilor săi.
Cimetidină: într-un studiu de farmacocinetică în care s-au investigat efectele unei doze unice de
cimetidină asupra proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu s-a observat nici o modificare a
acestora, la administrarea cimetidinei cu 2 ore înaintea azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu
a modificat efectul anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntarii
sănătoşi. După punerea pe piaţă, au fost raportări ale creșterii efectului anticoagulant la administrarea
în asociere a azitromicinei şi a anticoagulantelor cumarinice orale. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de
cauzalitate, trebuie avută în vedere monitorizarea frecventă a timpului de protrombină în cazul
administrării azitromicinei la pacienţii cărora li se administrează anticoagulante cumarinice orale.
Ciclosporină: într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s-a administrat
oral o doză zilnică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile şi apoi o doză de 10 mg/kg ciclosporină, sau observat valori semnificativ crescute ale Cmax şi ale ASC0-5. De aceea, la administrarea
concomitentă a acestor medicamente, se recomandă prudenţă. Dacă este necesară administrarea în
asociere a acestor medicamente, concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie monitorizate, iar
dozele trebuie ajustate adecvat.
Efavirenz: administrarea unor doze unice de 600 mg azitromicină pe zi în asociere cu 400 mg
efavirenz, timp de 7 zile, nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic.
Fluconazol: administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză unică de 800
mg fluconazol nu a modificat proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului. După administrarea în
asociere a fluconazolului, valorile expunerii totale şi a timpului de înjumătăţire plasmatică al
azitromicinei nu s-au modificat, cu toate acestea, s-a observat o scădere semnificativă clinic a valorii
Cmax a azitromicinei (18%).
Indinavir: administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză de 800 mg
indinavir de trei ori pe zi, timp de 5 zile, nu a avut un efect semnificativ statistic asupra proprietăţilor
farmacocinetice ale indinavirului.
Metilprednisolonă: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi,
azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale
metilprednisolonei.
Midazolam: la voluntarii sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei în doză de 500 mg pe zi,
timp de 3 zile, cu o doză unică de 15 mg midazolam, nu a determinat modificări semnificative clinic
ale proprietăţilor farmacocinetice şi farmacodinamice ale midazolamului.

Nelfinavir: Administrarea concomitentă a azitromicinei (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg, de trei ori pe
zi) a determinat la starea de echilibru creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu au fost
observate reacţii adverse semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.
Rifabutină: administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicină nu afectează concentraţia
plasmatică a niciunuia dintre medicamente.
S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii cărora li s-a administrat în asociere azitromicină şi
rifabutină. Deşi neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, o relaţie cauzală în
tratamentul în asociere cu azitromicina nu a fost stabilită (vezi pct. 4.8).
Sildenafil: la voluntarii sănătoşi de sex masculin, nu s-a demonstrat apariţia unui efect al azitromicinei
(administrată în doză zilnică de 500 mg, timp de 3 zile) asupra ASC şi Cmax ale sildenafilului şi ale
principalului său metabolit.
Terfenadină: în cadrul studiilor de farmacocinetică nu au raportat interacţiuni între azitromicină şi
terfenadină. S-au raportat cazuri rare în care nu s-a putut exclude în totalitate posibilitatea de apariţie a
unei interacţiuni; cu toate acestea, nu s-a demonstrat că au apărut astfel de interacţiuni.
Teofilină: la voluntarii sănătoşi, nu există date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic
în cazul administrării în asociere a azitromicinei şi teofilinei.
Triazolam: la 14 voluntari sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei, în doză de 500 mg în
ziua 1 şi 250 mg în ziua 2 concomitent cu 0,125 mg triazolam, în ziua 2, nu a determinat un efect
semnificativ asupra oricărui parametru farmacocinetic al triazolamului, comparativ cu grupul tratat cu
triazolam şi placebo.
Trimetoprim/sulfametoxazol: administrarea în asociere a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg)
timp de 7 zile, cu 1200 mg azitromicină în ziua 7, nu a determinat un efect semnificativ asupra
concentraţiei plasmatice maxime, expunerii totale sistemice sau excreţiei urinare a trimetoprimului sau
sulfametoxazolului. Concentraţiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate în
celelalte studii.
Azitromicină/alte antibiotice
Trebuie avută în vedere posibilitatea rezistenţei paralele între azitromicină şi antibiotice macrolide
(cum este eritromicina), precum şi lincomicina şi clindamicina. Ca urmare, nu se recomandă
administrarea mai multor medicamente din această grupă de substanţe.
Se ştie că antibioticele macrolide interacţionează cu astemizolul şi alfentanilul.
Deşi nu există date privind interacţiunile dintre azitromicină şi medicamentele mai sus menţionate, se
recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor la administrarea concomitentă a acestora.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Gravidele sau femeile care alăptează trebuie să ia Azitrox, numai dacă este absolut necesar, la
recomandarea medicului.
2