Fișă tehnică · Azitromicină Rompharm 500 mg, pulbere pentru soluţie perfuzabilă

Doze

Adulți

• Pneumonie dobândită în comunitate: 500 mg azitromicină în perfuzie intravenoasă o dată pe zi timp de cel puțin două zile; urmată de 500 mg azitromicină pe cale orală o dată pe zi. Întregul tratament durează între șapte și zece zile.

• Boală inflamatorie pelvină (PID), inclusiv infecțiile urogenitale, cum ar fi endometrita și salpingita: 500 mg azitromicină în perfuzie intravenoasă o dată pe zi, timp de una până la două zile; urmată de 250 mg azitromicină pe zi, o dată pe zi, timp de cinci până la șase zile. Tratamentul durează șapte zile.

1

Trebuie să se urmeze ghidurile clinice adecvate atunci când se planifică schimbarea tratamentului de la terapia intravenoasă la cea orală (vezi pct. 4.4 și 5.1).

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici care necesită tratament cu azitromicină. Deoarece la vârstnici pot apărea afecțiuni proaritmice, se recomandă o atenție deosebită datorită riscului de aritmii cardiace și de torsadă a vârfurilor (vezi pct. 4.4).

Insuficienţa renală

Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (RFG 10 - 80 ml/minut). Este necesară prudență atunci când azitromicina este administrată la pacienții cu insuficiență renală severă (RFG < 10 ml/minut) (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Insuficienţa hepatică

Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, dar medicamentul trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu afecțiuni hepatice semnificative (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți

Eficacitatea și siguranța azitromicinei ca pulbere pentru soluție perfuzabilă pentru tratamentul infecțiilor la copii și adolescenți nu au fost stabilite.

Mod de administrare

Odată ce Azitromicină Rompharm 500 mg pulbere este reconstituită și diluată se va administra prin perfuzie intravenoasă.

Azitromicină Rompharm 500 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă trebuie administrat după cum urmează: intravenos timp de 3 ore la o concentrație de 1 mg/ml sau timp de 1 oră la o concentrație de 2 mg/ml. Concentrațiile mai mari trebuie evitate deoarece reacțiile locale la locul perfuziei au apărut la toți pacienții care au primit concentrații mai mari de 2 mg/ml.

Se recomandă ca o doză de 500 mg de azitromicină sub formă de pulbere pentru soluție perfuzabilă, preparată în conformitate cu instrucțiunile de reconstituire și diluare, să fie administrate ca perfuzie intravenoasă, timp de cel puțin 60 de minute. Azitromicină Rompharm 500 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă nu trebuie administrat sub formă de bolus intravenos sau ca injecție intramusculară, vezi pct. 4.4.

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Este necesară prudență atunci când azitromicina este administrată pacienților tratați cu alte
medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.4).
Antiacide
Într-un studiu de farmacocinetică în care s-au evaluat efectele administrării simultane a antiacidelor
cu azitromicina, nu a fost observat niciun efect asupra biodisponibilității totale, deși concentrațiile
plasmatice maxime s-au redus cu aproximativ 25%.
Administrarea de antiacide pe cale orală nu este considerată ca având un efect asupra azitromicinei
administrată intravenos.
Cetirizină
La voluntarii sănătoși, administrarea concomitentă timp de 5 zile a azitromicinei cu cetirizină 20 mg
la starea de echilibru, nu a determinat nicio interacțiune farmacocinetică și nici modificări
semnificative ale intervalului QT.
Didanozină (Dideoxiinozină)
La șase subiecţi HIV pozitivi administrarea unei doze zilnice de 1200 mg azitromicină concomitent
cu o doză zilnică de 400 mg didanozină nu a părut să influenţeze proprietăţile farmacocinetice ale
didanozinei la starea de echilibru, comparativ cu placebo.
Digoxină și colchicină
S-a raportat că administrarea concomitentă de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicină, cu
substraturi ale glicoproteinei-P cum sunt digoxina și colchicina, duce la creșterea concentrațiilor
serice ale substraturilor glicoproteinei-P. Prin urmare, dacă azitromicina și substraturile
glicoproteinei-P, precum digoxina, sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere
posibilitatea de creștere a concentrațiilor serice ale digoxinei. În timpul tratamentului cu
4

azitromicină și după întreruperea acestuia este necesară monitorizarea clinică și dacă e posibil, a
concentrațiilor serice ale digoxinei.
Zidovudină
Administrarea a 1000 mg azitromicină în doză unică și 1200 mg sau 600 mg azitromicină în doze
repetate a avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a
zidovudinei sau a metabolitului său glucuronidat. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a
crescut concentraţiile zidovudinei fosforilate, metabolit activ clinic, în celulele mononucleare din
sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este incertă, dar poate fi în beneficiul
pacienţilor.
Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul hepatic al citocromului P450. Se
presupune că nu au loc interacţiunile farmacocinetice observate la eritromicină sau alte macrolide.
În cazul azitromicinei nu are loc inducţia sau inactivarea citocromului P450 hepatic prin intermediul
complexului citocrom-metabolit.
Derivații de ergot (Ergotamină)
Din cauza posibilității teoretice a apariției ergotismului, utilizarea concomitentă de azitromicină și
derivați de ergot nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Au fost realizate studii farmacocinetice privind interacţiunea dintre azitromicină şi următoarele
medicamente cunoscute pentru metabolizarea semnificativă mediată de citocromul P450.
Atorvastatină
Coadministrarea de atorvastatină (10 mg zilnic) şi azitromicină (500 mg zilnic) nu influențează
concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza testului de inhibiţie a HMG CoA-reductazei).
Cu toate acestea, după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de rabdomioliză la pacienţi trataţi cu
azitromicină şi statine.
Carbamazepină
Într-un studiu de interacțiune farmacocinetică la voluntari sănătoși, nu au fost observate efecte
semnificative ale concentrațiilor plasmatice ale carbamazepinei sau metabolitului său activ la
pacienții care au utilizat concomitent azitromicină.
Cimetidină
Nu au fost observate modificări în farmacocinetica azitromicinei, într-un studiu de farmacocinetică
care a investigat efectele unei doze unice de cimetidină administrată cu 2 ore înainte de azitromicină
asupra farmacocineticii azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic
Într-un studiu de interacțiune farmacocinetică, azitromicina nu a determinat modificarea efectului
anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntari sănătoși. În perioada
de după punerea pe piață au existat rapoarte de potențare a efectelor anticoagulante după
administrarea concomitentă de azitromicină și anticoagulante orale de tip cumarinic. Cu toate că nu
s-a putut determina o relație cauzală, trebuie luată în considerare creșterea frecvenței monitorizării
timpului de protrombină atunci când se utilizează azitromicină la pacienții în tratament cu
anticoagulante orale de tip cumarinic.
Ciclosporină
Într-un studiu de farmacocinetică realizat la voluntari sănătoşi la care s-a administrat pe cale orală o
doză de 500 mg/zi azitromicină timp de 3 zile şi apoi o doză unică pe cale orală de 10 mg/kg
ciclosporină, rezultatele parametrilor farmacocinetici Cmax şi ASC0-5 au fost semnificativ crescute.
5

Ca urmare, se cere precauţie la administrarea concomitentă a acestor medicamente. Dacă este
necesară administrarea concomitentă, concentraţiile de ciclosporină trebuie monitorizate și se
ajustează în mod corespunzător doza.
Efavirenz
Administrarea zilnică a unei doze unice de 600 mg azitromicină concomitent cu 400 mg efavirenz
timp de 7 zile nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic.
Fluconazol
Coadministrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a modificat farmacocinetica unei doze
unice de 800 mg fluconazol. Expunerea totală şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale azitromicinei
au rămas neschimbate după coadministrarea fluconazolului; totuşi s-a observat o scădere
nesemnificativă clinic a Cmax (18%) a azitromicinei.
Indinavir
Administrare concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a determinat efecte
statistic semnificative asupra farmacocineticii indinavirului administrat în doză de 800 mg, de 3 ori
pe zi, timp de 5 zile.
Metilprednisolon
Într-un studiu de interacțiune farmacocinetică la voluntari sănătoși, azitromicina nu a determinat
efecte semnificative asupra farmacocineticii metilprednisolonului.
Midazolam
La voluntari sănătoși, administrarea concomitentă de azitromicină 500 mg/zi timp de 3 zile nu a
determinat modificări semnificative clinic asupra farmacocineticii și farmacodinamiei unei doze
unice de 15 mg midazolam.
Nelfinavir
Administrarea concomitentă de azitromicină (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg de trei ori pe zi) a
determinat creşterea concentraţiilor azitromicinei la atingerea stării de echilibru. Nu au fost
observate reacţii adverse clinic semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.
Rifabutină
Administrarea concomitentă de azitromicină şi rifabutină nu influențează concentraţia plasmatică a
niciunuia dintre medicamente. La pacienţii trataţi concomitent cu azitromicină şi rifabutină a fost
observată neutropenie. Deşi neutropenia a fost raportată cu utilizarea rifabutinei, nu s-a stabilit o
relaţie de cauzalitate la asocierea cu azitromicină (vezi pct. 4.8).
Sildenafil
La voluntari sănătoși de sex masculin, nu a fost observat vreun efect al utilizării azitromicinei (500
mg pe zi timp de 3 zile) asupra ASC și Cmax pentru sildenafil sau metabolitul său circulant principal.
Terfenadină
În studiile farmacocinetice nu s-au raportat interacțiuni între azitromicină și terfenadină. Au existat
cazuri rare în care posibilitatea unei interacțiuni nu a putut fi complet exclusă; totuşi nu a existat o
dovadă concretă că ar fi avut loc o astfel de interacţiune.
Teofilină
Nu s-a evidențiat vreo interacțiune farmacocinetică semnificativă clinic la administrarea
concomitentă de azitromicină și teofilină la voluntari sănătoși.
6

Triazolam
La 14 voluntari sănătoși, administrarea concomitentă de azitromicină 500 mg în ziua 1 și 250 mg în
ziua 2, împreună cu 0,125 mg triazolam în ziua 2, nu a determinat efecte semnificative a niciunui
parametru farmacocinetic al triazolamului, comparativ cu grupul tratat cu triazolam și placebo.
Trimetoprim/sulfametoxazol
Administrarea concomitentă de trimetoprim/sulfametoxazol de două ori pe zi (160 mg/800 mg)
timp de 7 zile cu azitromicină 1200 mg administrată în ziua a 7-a, nu a avut efecte semnificative
asupra concentrațiilor maxime, expunerii totale sau excreției urinare a trimetoprimului sau
sulfametoxazolului. Concentrațiile serice ale azitromicinei au fost similare celor observate în alte
studii.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Nu trebuie să utilizaţi acest medicament în timpul sarcinii decât dacă ați fost sfătuit în mod special
de către medicul dumneavoastră.
Alăptarea
Deoarece nu se știe dacă azitromicina poate avea efecte adverse asupra nou-născutului, alăptarea
trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Azitromicină Rompharm.