Fișă tehnică · Azibiot® 200 mg/5 ml, pulbere pentru suspensie orală

Doze

Azibiot trebuie administrat în priză unică zilnică. Durata tratamentului pentru diferite afecțiuni infecțioase este indicată mai jos.

Copii și adolescenți cu greutate corporală de 45 kg sau peste, adulți și vârstnici:

Doza totală este de 1500 mg, administrată în prize unice zilnice a 500 mg, timp de 3 zile. Alternativ, aceeași doză totală (1500 mg) poate fi administrată într-o perioadă de 5 zile, în doză unică a 500 mg în prima zi, apoi în doză unică zilnică a 250 mg în zilele 2 până la 5. Eritem migrator: 1 g în prima zi, urmat de 500 mg pe zi în următoarele 4 zile.

În cazul uretritei și cervicitei necomplicate cu Chlamydia trachomatis, doza orală este de 1000 mg, în priză unică.

Pentru Neisseria gonorrhoeae sensibilă, doza recomandată este de 2000 mg azitromicină ca doză orală unică împreună cu 500 mg ceftriaxonă intramuscular ca doză unică, conform ghidurilor locale de tratament clinic. Pentru pacienții care sunt alergici la penicilină și/sau cefalosporine, medicii prescriptori trebuie să consulte ghidurile locale de tratament.

Copii și adolescenți cu greutate corporală sub 45 kg:

Doza totală la copii este de 30 mg/kg greutate corporală, administrată în prize zilnice unice a 10 mg/kg greutate corporală timp de 3 zile, sau timp de 5 zile, cu doză inițială unică de 10 mg/kg greutate corporală în prima zi, urmată de doze zilnice unice de 5 mg/kg greutate corporală în următoarele 4 zile, conform tabelului următor.

Doza pentru tratamentul faringitei cauzate de Streptococcus pyogenes este o excepție: în tratamentul faringitei cauzate de Streptococcus pyogenes, s-a dovedit că azitromicina este eficace dacă se administrează la copii sub forma unei doze unice zilnice de 10 mg/kg greutate corporală sau 20 mg/kg greutate corporală, timp de 3 zile cu doze zilnice maxime a 500 mg. La aceste doze a fost observat un efect clinic comparabil, chiar dacă eradicarea bacteriană a fost mai semnificativă la doza zilnică de 20 mg/kg greutate corporală.

De regulă, penicilina este medicamentul de elecție în tratamentul faringitei cauzate de Streptococcus pyogenes și în profilaxia reumatismului articular acut ulterior.

Pentru tratamentul eritemului migrator, se utilizează doza totală de azitromicină 60 mg/kg: 20 mg/kg în prima zi și 10 mg/kg în următoarele 4 zile, o dată pe zi.

Pacienți vârstnici

La vârstnici, este utilizată în aceleași doze ca la pacienții adulți. Deoarece vârstnicii pot fi pacienți cu afecțiuni proaritmogene curente, se recomandă prudență deosebită, din cauza riscului de apariţie a aritmiilor cardiace și a torsadei vârfurilor (vezi pct. 4.4).

Pacienți cu insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (GFR 10-80 ml/min) (vezi pct. 4.4).

Este necesară precauţie la administrarea azitromicinei la pacienții cu insuficienţă renală severă (GFR < 10 ml/min) (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Pacienții cu insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică ușoară până la moderată (clasă Child-Pugh A sau B). Deoarece azitromicina este metabolizată hepatic şi excretată prin bilă, utilizarea acesteia trebuie efectuată cu precauție la pacienții cu boală hepatică semnificativă. Nu au fost efectuate studii privind administrarea la această grupă de pacienţi (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Înainte de utilizare, pulberea pentru suspensie orală trebuie reconstituită cu apă într-o suspensie omogenă, vezi pct. 6.6. După reconstituire, medicamentul poate fi administrat utilizând seringa gradată de dozare. Azitromicină pulbere pentru suspensie orală trebuie administrată în priză unică zilnică. Suspensia poate fi administrată cu sau fără alimente.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Antiacide
Într-un studiu de farmacocinetică care evalua efectele administrării concomitente de antiacide
cu azitromicină, nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia
plasmatică maximă a fost redusă cu aproximativ 25%. Pacienţii cărora li se administrează
azitromicină şi antiacide nu trebuie să administreze simultan ambele medicamente.
Administrarea concomitentă de azitromicină granule cu eliberare prelungită pentru suspensie
orală și o doză unică de 20 ml antiacid (hidroxid de aluminiu și hidroxid de magneziu) nu a
influențat viteza și nivelul de absorbție a azitromicinei. Azitromicina trebuie administrată cel
puțin cu 1 oră înainte de sau la 2 ore după antiacid.
Cetirizină
La voluntarii sănătoşi, în cadrul unei scheme terapeutice cu durata de 5 zile, administrarea în
asociere a azitromicinei şi cetirizinei în doză de 20 mg, nu a determinat la starea de echilibru
interacţiuni farmacocinetice şi nici modificări semnificative ale intervalului QT.
Didanozină (Dideoxiinozină)
La 6 subiecţi HIV pozitivi, administrarea unei doze zilnice de 1200 mg azitromicină în asociere
cu o doză zilnică de 400 mg didanozină nu a părut să influenţeze proprietăţile farmacocinetice
ale didanozinei la starea de echilibru, comparativ cu placebo.
Digoxină și colchicină
S-a raportat că administrarea concomitentă de macrolide, inclusiv azitromicină, cu substraturi
ale glicoproteinei P, cum este digoxina și colchicina, duce la creșterea concentrațiilor serice ale
substraturilor glicoproteinei P. De aceea, dacă azitromicina și substraturile glicoproteinei P,
cum este digoxina, sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea de
creștere a concentrațiilor serice ale digoxinei.
Este necesară monitorizarea clinică și, posibil, nivelurile de digoxină serică, în timpul
tratamentului cu azitromicină și după întreruperea acestuia.
Zidovudină
1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut un efect
minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a
metaboliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut
concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele
mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar
poate fi benefică pacienţilor.
Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul enzimatic al citocromului
P450. Nu se presupune că determină aceleaşi interacţiuni farmacocinetice observate în cazul
administrării eritromicinei şi a altor macrolide. În cazul administrării azitromicinei nu apare
inducerea sau inactivarea enzimelor citocromului P450 prin intermediul complexului citocrommetabolit.

Derivaţii de ergot
Nu se recomandă administrarea concomitentă a azitromicinei şi a derivaţilor de ergot, din cauza
posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului (vezi pct. 4.4).
S-au efectuat studii de farmacocinetică cu azitromicină şi următoarele medicamente despre care
se cunoaşte că sunt metabolizate prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450.
Astemizol, alfentanil
Nu există date privind interacțiunile cu astemizol sau alfentanil. Se recomandă precauție la
administrarea concomitentă a acestor medicamente cu azitromicina, din cauza efectului
cunoscut de creștere a efectului acestor medicamente la utilizarea concomitentă cu antibioticul
macrolidic eritromicină.
Atorvastatină
Administrarea în asociere de atorvastatină (10 mg pe zi) şi azitromicină (500 mg pe zi) nu a
modificat concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare
a activităţii HMGCoA reductazei). Cu toate acestea, la pacienții tratați cu azitromicină și statine,
au fost raportate cazuri de rabdomioliză după punerea pe piață.
Carbamazepină
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a
avut efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale
metabolitului său activ.
Cisapridă
Cisaprida este metabolizată la nivel hepatic de către enzima CYP 3A4. Deoarece macrolidele
inhibă această enzimă, administrarea concomitentă de cisapridă poate determina prelungirea
intervalului QT, aritmii ventriculare și torsada vârfurilor.
Cimetidină
Într-un studiu de farmacocinetică în care s-au investigat efectele unei doze unice de cimetidină
asupra proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu s-a observat nicio modificare a
acestora la administrarea cimetidinei cu 2 ore înaintea azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant
al unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntarii sănătoşi. După punerea pe
piaţă, au fost raportări ale creșterii efectului anticoagulant la administrarea în asociere a
azitromicinei şi a anticoagulantelor cumarinice orale. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate,
trebuie avută în vedere monitorizarea frecventă a timpului de protrombină în cazul administrării
azitromicinei la pacienţii cărora li se administrează anticoagulante cumarinice orale.
Ciclosporină
Într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s-a administrat oral o
doză zilnică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile şi apoi o doză unică de 10 mg/kg
ciclosporină, s-au observat valori semnificativ crescute ale Cmax şi ale ASC0-5 pentru
ciclosporină. De aceea, este necesară prudenţă înainte de a lua în considerare administrarea
concomitentă a acestor medicamente. Dacă este necesară administrarea în asociere a acestor
medicamente, concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie monitorizate, iar dozele
trebuie ajustate corespunzător.

Efavirenz
Administrarea unei doze unice de 600 mg azitromicină în asociere cu 400 mg efavirenz pe zi,
timp de 7 zile, nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic.
Fluconazol
Administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză unică de 800 mg
fluconazol nu a modificat proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului. După administrarea
în asociere a fluconazolului, valorile expunerii totale şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică
al azitromicinei nu s-au modificat; cu toate acestea, s-a observat o scădere semnificativă clinic
a valorii Cmax a azitromicinei (18%).
Indinavir
Administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză de 800 mg
indinavir de trei ori pe zi, timp de 5 zile, nu a avut un efect semnificativ statistic asupra
proprietăţilor farmacocinetice ale indinavirului.
Metilprednisolonă
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a
avut efecte semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale metilprednisolonei.
Midazolam
La voluntarii sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei în doză de 500 mg pe zi, timp
de 3 zile, cu o doză unică de 15 mg midazolam, nu a determinat modificări semnificative clinic
ale proprietăţilor farmacocinetice şi farmacodinamice ale midazolamului.
Nelfinavir
Administrarea concomitentă a azitromicinei (1200 mg) şi nelfinavirului (750 mg, de trei ori pe
zi) la starea de echilibru a determinat creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu
au fost observate reacţii adverse semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.
Rifabutină
Administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicină nu afectează concentraţia plasmatică
a niciunuia dintre medicamente.
S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii cărora li s-a administrat în asociere azitromicină
şi rifabutină. Deşi neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, o relaţie cauzală cu
asocierea cu azitromicina nu a fost stabilită (vezi pct. 4.8).
Sildenafil
La voluntarii sănătoşi de sex masculin, nu s-a demonstrat apariţia unui efect al azitromicinei
(administrată în doză zilnică de 500 mg, timp de 3 zile) asupra ASC şi Cmax ale sildenafilului
şi ale principalului său metabolit.
Terfenadină
În cadrul studiilor de farmacocinetică, nu s-au evidenţiat interacţiuni între azitromicină şi
terfenadină. S-au raportat cazuri rare în care nu s-a putut exclude în totalitate posibilitatea de
apariţie a unei interacţiuni; cu toate acestea, nu s-a demonstrat că au apărut astfel de interacţiuni.
Teofilină
La voluntarii sănătoşi, nu există date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic
în cazul administrării în asociere a azitromicinei şi teofilinei.
Triazolam

La 14 voluntari sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei, în doză de 500 mg în Ziua
1 şi 250 mg în Ziua 2 concomitent cu 0,125 mg triazolam în Ziua 2 nu a determinat un efect
semnificativ asupra oricărui parametru farmacocinetic al triazolamului, comparativ cu
administrarea triazolam cu placebo.
Trimetoprim/sulfametoxazol
Administrarea în asociere a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile, cu
1200 mg azitromicină în Ziua 7, nu a determinat un efect semnificativ asupra concentraţiei
plasmatice maxime, expunerii totale sistemice sau excreţiei urinare a trimetoprimului sau
sulfametoxazolului. Concentraţiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate
în celelalte studii.
Medicamente care prelungesc intervalul QT
Azitromicina nu trebuie utilizată concomitent cu alte substanțe active care prelungesc intervalul
QT (vezi pct. 4.4).

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Acest medicament nu trebuie utilizat în timpul gravidității sau alăptării, decât la indicația
clară a medicului dumneavoastră.