Fișă tehnică · Azaleptol 25 mg, comprimate

Doze

Inițierea tratamentului cu Azaleptol trebuie limitată doar la pacienții cu număr absolut de (1,5x109/1),neutrofile > 1500/mm3 în limitele normale standard.

Doza trebuie ajustată individual. Pentru fiecare pacient se va folosi doza minimă eficientă. Sunt necesare creşterea cu precauţie a dozei şi utilizarea unei scheme divizate de dozare pentru a reduce la minimum riscurile de apariţie a hipotensiunii, convulsiilor şi sedării.

Pentru doze care nu sunt adecvate pentru această concentraţie, sunt disponibile alte concentraţii ale acestui medicament.

Ajustarea dozei este indicată la pacienţii cărora li se administrează şi medicamente care au interacţiuni farmacocinetice şi farmacodinamice cu Azaleptol cum sunt: benzodiazepine sau inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (vezi pct. 4.5).

Mod de administrare

Se administrează oral.

Trecerea de la un alt antipsihotic la Azaleptol

În general, nu se recomandă administrarea Azaleptol cu alte antipsihotice. La iniţierea terapiei cu Azaleptol, în cazul unui pacient tratat cu un antipsihotic oral, se recomandă suspendarea antipsihoticului respectiv, dacă este posibil, prin scăderea treptată a dozei timp de 1 săptămână. După ce antipsihoticul nu a mai fost administrat timp de cel puţin 24 de ore, se poate iniţia tratamentul cu Azaleptol conform indicaţiilor de mai sus.

Se recomandă următorul regim de dozare:

Schizofrenia rezistentă la tratament

Iniţierea tratamentului: doza iniţială este de 12,5 mg (1/2 de comprimat 25 mg), o dată sau de două ori în prima zi, apoi 1 sau 2 comprimate 25 mg a doua zi. Dacă este bine tolerată, doza zilnică poate fi crescută treptat cu 25-50 mg pe zi, până la maxim 300 mg pe zi în decurs de 2-3 săptămâni. Ulterior, dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută din nou cu 50-100 mg la intervale de 3-4 zile sau, preferabil, de 7 zile.

Intervalul de doze terapeutice

La majoritatea pacienţilor este de aşteptat ca efectul antipsihotic să se dezvolte la doza 200-450 mg pe zi, administrate în doze divizate. Doza zilnică se distribuie în mod neuniform; doza maximă trebuie administrată înainte de culcare. Pentru doza de întreţinere, vezi mai jos.

Doza maximă

Pentru a obţine un beneficiu terapeutic maxim, unii pacienţi pot să necesite doze mai mari, în aceste cazuri sunt permise creşteri graduale (care să nu depăşească 100 mg) până la atingerea dozei maxime de 900 mg pe zi. Trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei unor reacţii adverse mai frecvente (în particular convulsii) la doze de peste 450 mg pe zi.

Doza de întreţinere

După obţinerea unui beneficiu terapeutic maxim, mulţi pacienţi pot fi menţinuţi cu doze mai scăzute în condiţii de eficienţă terapeutică. Se recomandă o reducere treptată a dozei. Tratamentul trebuie menţinut pe o perioadă minimă de 6 luni. În cazul unor doze zilnice care nu depăşesc 200 mg, este potrivită o singură administrare, seara.

Finisarea tratamentului

În cazul în care se preconizează finisarea tratamentului cu Azaleptol, se recomandă o reducere treptată a dozei într-o perioadă de 1-2 săptămâni. Dacă este necesară întreruperea bruscă (de ex., în caz de leucopenie), pacientul trebuie supravegheat atent pentru eventualitatea recurenţei simptomelor de sevraj (vezi pct. 4.4)

Reluarea tratamentului

La pacienţii la care au trecut mai mult de 2 zile de la ultima doză de Azaleptol, tratamentul trebuie reluat cu 12,5 mg (1/2 comprimat de 25 mg), de 1-2 ori în prima zi. Dacă această doză este bine tolerată, este posibil să se atingă nivelul terapeutic mai rapid decât în cazul tratamentului iniţial. Cu toate acestea, în cazul oricărui pacient care anterior, la administrarea dozei iniţiale a prezentat stop respirator sau cardiac (vezi pct. 4.4.), dar, ulterior, a fost posibilă creşterea treptată a dozei până la valoarea dozei eficace, reluarea creşterii treptate trebuie efectuată cu extremă prudenţă.

Psihozele apărute pe parcursul terapiei maladiei Parkinson, când terapia standard a fost ineficientă Doza iniţială

Doza iniţială nu trebuie să depăşească 12,5 mg pe zi (1/2 comprimat de 25 mg), administrată în priză unică, seara. Creşterile ulterioare ale dozei trebuie să fie cu câte 12,5 mg, cu un maximum de două creşteri pe săptămână, până la un maximum de 50 mg, doză ce nu poate fi atinsă până la sfârşitul celei de-a doua săptămâni. Doza zilnică totală trebuie să fie administrată preferabil ca doză unică, seara.

Intervalul de doze terapeutice

Doza medie eficace constituie de la 25 mg la 37,5 mg pe zi. Dacă pe parcursul unei săptămâni după administrarea dozei de 50 mg/zi nu este obţinut răspunsul terapeutic scontat, doza poate fi crescută treptat cu 12,5 mg/săptămână.

Doza maximă

Doza 50 mg/zi poate fi depăşită în cazuri excepţionale; doza maximă de 100 mg/zi nu va fi depăşită niciodată.

Creşterile dozei trebuie limitate sau amânate dacă apar: hipotensiune ortostatică, sedare excesivă sau confuzie. Tensiunea arterială va fi monitorizată pe parcursul primelor săptămâni de tratament.

Doza de întreţinere

Când s-a obţinut remisia completă a simptomelor psihotice pentru cel puţin 2 săptămâni, este posibilă o creştere a dozei de medicamente antiparkinsoniene, dacă este indicată, având la bază statusul motor. Dacă prin această abordare, rezultă recurenţa simptomelor psihotice, doza de Azaleptol poate fi crescută cu câte 12,5 mg pe săptămână până la un maxim de 100 mg pe zi, administrate în una sau două doze divizate (vezi mai sus).

Finisarea tratamentului

Finisarea tratamentului cu Azaleptol se recomandă să se efectueze treptat, cu reducerea dozei zilnice cu 12,5 mg pe o perioadă de cel puţin o săptămână, preferabil în 2 săptămâni.

Tratamentul trebuie întrerupt imediat în cazul apariţiei neutropeniei sau agranulocitozei (vezi pct. 4.4). În această situaţie este esenţială monitorizarea psihiatrică atentă a pacientului, deoarece simptomele pot să reapară rapid.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă hepatică

Pacienţilor cu insuficienţă hepatică trebuie să li se administreze Azaleptol cu precauţie, şi să li se monitorizeze regulat rezultatele analizelor testelor hepatice (vezi pct. 4.5).

Copii şi adolescenţi

Azaleptol nu se recomandă pentru administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea. Nu trebuie administrat la acest grup de vârstă până când nu sunt disponibile noi date.

Pacienţi cu vârsta de 60 ani şi peste

Se recomandă ca tratamentul la pacienţiicu vârsta de 60 de ani şi peste această vârstă să fie iniţiat la o doză extrem de redusă (12,5 mg administrate o dată, în prima zi) cu creşteri ulterioare ale dozei limitate la 25 mg pe zi.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Contraindicaţie la administrarea concomitentă
Medicamentele cunoscute ca având un potenţial substanţial de deprimare a funcţiei măduvei
osoase nu trebuie administrate concomitent cu Azaleptol (vezi pct. 4.3).
Antipsihoticele retard (care au un potenţial de mielosupresie), nu trebuie administrate concomitent
cu Azaleptol pentru că acestea nu pot fi eliminate rapid din organism, în situaţiile în care acest lucru
este necesar, de exemplu neutropenia (vezi pct. 4.3.).
Alcoolul etilic nu trebuie administrat concomitent cu Azaleptol datorită posibilei potenţări a
efectului sedativ.
Precauţii la administrare, incluzând ajustarea dozei
Azaleptol poate creşte efectele centrale ale deprimantelor sistemului nervos central, cum sunt
narcoticele, antihistaminicele şi benzodiazepinele. O atenţie deosebită se recomandă atunci când se
începe tratamentul cu Azaleptol, la pacienţii cărora li se administrează benzodiazepine sau orice alt
medicament psihotrop. Aceşti pacienţi pot prezenta un risc crescut de colaps circulator, care, în situaţii
rare, poate fi profund şi poate determina stop cardiac şi/sau respirator. Nu este clar dacă se poate
preveni colapsul cardiac sau respirator prin ajustarea dozei.
Datorită posibilelor efecte aditive, prudenţa este esenţială în cazul administrării concomitente de
medicamente cu efect anticolinergic, hipotensiv sau deprimant respirator.
Datorită proprietăţilor anti-alfa-adrenergice, Azaleptol poate reduce efectul hipertensiv al
noradrenalinei sau a altor medicamente cu efect predominant alfa-adrenergic şi să inverseze efectul
presor al adrenalinei.
Administrarea concomitentă de medicamente care inhibă activitatea unor izoenzime ale citocromului
P450, poate creşte concentraţia plasmatică a clozapinei şi poate fi necesară reducerea dozei de
clozapină, pentru a preveni reacţiile adverse. Acest lucru este mai important pentru inhibitorii CYP
1A2 cum este cafeina (vezi mai jos), inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, fluvoxamina,
perazina sau contraceptivele orale (CYP1A2, CYP3A4, CYP2C19). O parte din ceilalţi inhibitori ai
recaptării serotoninei, cum sunt fluoxetina, paroxetina şi într-o măsură mai mică şi sertralina sunt
inhibitori ai CYP 2D6 şi, în consecinţă, interacţiunile farmacocinetice majore cu clozapina sunt mai
puţin probabile. În mod similar, interacţiunile farmacocinetice cu inhibitorii CYP 3A4 cum sunt
antimicoticele cu nucleu azol, cimetidina, eritromicina şi inhibitorii de protează sunt puţin probabile,
deşi au fost raportate câteva. Deoarece concentraţia plasmatică a clozapinei este crescută de consumul
de cafeină şi scăzută cu aproape 50% ulterior, în a 5-a zi a perioadei fără cafeină, pot fi necesare
modificări ale dozei de clozapină atunci când apare o modificare în obiceiul privind consumul de
cafeină. În cazurile de întrerupere bruscă a fumatului, concentraţiile plasmatice de clozapină pot
creşte, aceasta ducând la o creştere a reacţiilor adverse.
Au fost raportate cazuri de interacţiune între citalopram şi clozapină, interacţiune care poate să crească
riscul apariţiei evenimentelor adverse asociate cu clozapina. Nu a fost pe deplin studiată natura acestei
interacţiuni.
Administrarea concomitentă de medicamente inductoare ale enzimelor citocromului P450, poate să
scadă concentraţiile plasmatice ale clozapinei, determinând o scădere a eficacităţii. Medicamentele
inductoare ale enzimelor citocromului P450 şi la care s-au raportat interacţiuni cu clozapina includ, de
exemplu carbamazepina (nu trebuie administrată concomitent cu clozapina datorită potenţialului său
mielosupresiv), fenitoina şi rifampicina. Medicamentele inductoare ale CYP1A2, cum este
omeprazolul, pot să determine scăderea concentraţiei plasmatice a clozapinei. Trebuie avută în vedere
reducerea potenţială a eficacităţii clozapinei dacă este administrată în asociere cu aceste medicamente.
Alte interacţiuni

Administrarea concomitentă de litiu sau alte substanţe active pe sistemul nervos central poate creşte
riscul dezvoltării sindromului neuroleptic malign (SNM).
Au fost raportate rar crize epileptice severe, incluzând declanşarea crizelor la pacienţii non-epileptici
şi cazuri izolate de delir atunci când Azaleptol a fost administrat concomitent cu acidul valproic.
Aceste efecte sunt posibile datorită interacţiunii farmacodinamice al cărei mecanism nu a fost
determinat.
Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu alte medicamente care sunt fie inhibitori, fie
inductori ai izoenzimelor citocromului P450. Până în prezent nu au fost observate interacţiuni
relevante clinic cu antidepresivele triciclice, fenotiazine şi antiaritmice din clasa I C, care sunt
cunoscute a se lega de citocromul P450 2D6.
Similar altor antipsihotice, se recomandă precauţie dacă Azaleptol este prescris cu medicamente care
prelungesc intervalul QTc sau determină dezechilibru electrolitic.
O listă a interacţiunilor medicamentoase considerate a fi cele mai importante cu Azaleptol este
prezentată mai jos, în tabelul 2. Aceasta nu este o listă completă.
Tabelul 2: Referinţă la cele mai frecvente interacţiuni medicamentoase cu clozapină.
Medicament
Deprimante ale măduvei osoase
(de exemplu, carbamazepina,
cloramfenicol), sulfonamide (de
exemplu,
co-trimoxazol),
analgezice
pirazolone
(de
exemplu,
fenilbutazona),
penicilamine, agenţi citotoxici şi
antipsiohotice retard injectabile.
Benzodiazepine

Interacţiuni
Interacţiunea creşte riscul şi/sau
severitatea supresiei măduvei
osoase.

Comentarii
Azaleptol nu trebuie utilizat
concomitent
cu
alte
medicamente care au potenţial
cunoscut de supresie a funcţiei
măduvei osoase (vezi pct. 4.3).

Utilizarea concomitentă poate
creşte
riscul
de
colaps
circulator, care poate duce la
stop cardiac şi/sau respirator.

Anticolinergice

Azaleptol potenţează acţiunea
acestor
medicamente
prin
acţiune anticolinergică aditivă.

Antihipertensive

Azaleptol poate potenţa efectele
hipotensive
ale
acestor
medicamente datorită efectelor
sale
antagoniste
simpatomimetice.

Deşi apariţia este rară, se
recomandă precauţie când se
administrează
aceste
medicamente
împreună.
Rapoartele
sugerează
că
deprimarea şi colapsul respirator
sunt mai probabil să apară la
începutul acestei asocieri, sau
atunci când Azaleptol este
adăugat unui tratament stabilit al
benzodiazepinei.
Observarea pacienţilor pentru
reacţii adverse anticolinergice
cum sunt constipaţia, mai ales
atunci când sunt utilizate pentru
a
ajuta
în
controlul
hipersalivaţiei.
Se recomandă precauţie dacă
Azaleptol
este
utilizat
concomitent cu medicamente
antihipertensive.
Pacienţii
trebuie avertizaţi de riscul
apariţiei hipotensiunii arteriale,
în special în perioada iniţială de
ajustare a dozei.
Se recomandă precauţie dacă se
utilizează
Azaleptol
concomitent
cu
alte

Alcool,
inhibitori
de Cresc efectele centrale. Efecte
monoaminooxidază
(IMAO), adiţionale de deprimare a SNC
deprimante ale SNC, incluzând şi interferenţa cu performanţele

narcotice şi benzodiazepine.

Medicamente care se leagă în
proporţie mare de proteine (de
exemplu, warfarina şi digoxina)

Fenitoina

Litiu

Medicamente
inductoare
CYP1A2
(de
exemplu,
omeprazol)
Medicamente
inhibitoare
CYP1A2
(de
exemplu,
fluvoxamină,
cafeină,
ciprofloxacin), piperazină sau
contraceptive orale (CYP1A2,
CYP3A4, CYP2C19)

cognitive şi motorii atunci când medicamente active asupra
se foloseşte în asociere cu aceste SNC. Pacienţii trebuie avertizaţi
medicamente.
de posibilele efecte sedative
aditive şi atenţionaţi să nu
conducă vehicule sau să
folosească utilaje.
Azaleptol poate determina o Pacienţii trebuie monitorizaţi
creştere
a
concentraţiei pentru apariţia reacţiilor adverse
plasmatice
a
acestor asociate acestor medicamente, şi
medicamente datorită dislocării dacă este necesar, se vor ajusta
de pe proteinele plasmatice.
dozele medicamentului care se
leagă de proteine.
Adăugarea
fenitoinei Dacă trebuie utilizată fenitoina,
tratamentului cu Azaleptol, pacientul trebuie monitorizat
poate determina o scădere a atent privind agravarea sau
12concentraţiilor plasmatice ale recurenţa
simptomelor
clozapinei.
psihotice.
Utilizarea concomitentă poate Observare pentru semne şi
creşte
riscul
dezvoltării simptome ale SNM.
sindromului neuroleptic malign
(SNM).
Utilizarea concomitentă poate să Trebuie
avut
în
vedere
scadă concentraţiile plasmatice posibilitatea scăderii eficacităţii
ale clozapinei.
clozapinei.
Utilizarea concomitentă poate să Potenţial de intensificare a
crească
concentraţiile reacţiilor adverse. Se recomandă
plasmatice ale clozapinei.
prudenţă, de asemenea, la
întreruperea
administrării
concomitente cu inhibitori ai
CYP1A2, deoarece determină
scăderea
concentraţiilor
plasmatice ale clozapinei.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau dacă credeţi că sunteţi gravidă, înainte
de a utiliza Azaleptol. Medicul dumneavoastră va discuta cu dumneavoastră beneficiile şi riscurile
potenţiale ale utilizării acestui medicament în timpul sarcinii. Anunţaţi-l imediat pe medicul
dumneavoastră în cazul în care rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu Azaleptol.
Nou-născuţii mamelor care iau medicamente antipsihotice în timpul ultimului trimestru de sarcină
pot prezenta un risc crescut de dezvoltare de membre rigide, tremor, agitaţie, rigiditate musculară,
slăbiciune musculară, somnolenţă, respiraţie întretăiată şi superficială şi tulburări de nutriţie după
naştere. În unele cazuri, aceste simptome se pot atenua singure, în alte cazuri, nou-născuţii pot
necesita terapie intensivă sau spitalizare.
Unele femei care utilizează unele medicamente pentru tratarea afecţiunilor mintale au cicluri
menstruale neregulate sau deloc. Dacă aţi fost astfel afectată, ciclurile menstruale pot reveni când
treceţi de la medicamentul respectiv la Azaleptol, ceea ce înseamnă că trebuie să recurgeţi la
metode eficiente de contracepţie.
Nu alăptaţi în timpul tratamentului cu Azaleptol. Clozapina, componenta activă din Azaleptol, poate
trece în lapte şi astfel poate afecta copilul.