Fișă tehnică · Asiglia® Met 50 mg/1000 mg, comprimate filmate

Doze

Doza tratamentului antihiperglicemic cu Asiglia Met trebuie individualizată în funcţie de schema de tratament actuală a pacientului, eficacitate şi tolerabilitate, fără a se depăşi doza zilnică maximă recomandată de 100 mg sitagliptin.

Adulți cu funcție renală normală (RFG ≥ 90 ml/minut)

Pentru pacienţi controlaţi inadecvat cu doza maximă tolerată de metformin în monoterapie Pentru pacienţi care nu sunt controlaţi adecvat cu metformin în monoterapie, doza iniţială uzuală trebuie să asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doză zilnică totală de 100 mg) la care se adaugă doza de metformin administrată deja.

Pentru pacienţi la care se înlocuieşte administrarea în asociere de sitagliptin şi metformin Pentru pacienţi la care se înlocuieşte administrarea în asociere de sitagliptin şi metformin, administrarea Asiglia Met trebuie iniţiată la dozele de sitagliptin şi metformin administrate deja.

Pentru pacienţi controlaţi inadecvat cu terapia dublă cu doza maximă tolerată de metformin şi o sulfoniluree.

Doza trebuie să asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doză zilnică totală de 100 mg) şi o doză de metformin similară dozei administrate deja. În cazul în care Asiglia Met este administrat în asociere cu o sulfoniluree, trebuie avută în vedere utilizarea unei doze mai mici de sulfoniluree, pentru a diminua riscul hipoglicemiei (vezi pct. 4.4).

Pentru pacienţi controlaţi inadecvat cu terapia dublă cu doza maximă tolerată de metformin şi un agonist PPARγ

Doza trebuie să asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doză zilnică totală de 100 mg) şi o doză de metformin similară dozei administrate deja.

Pentru pacienţi controlaţi inadecvat cu terapia dublă cu insulină şi doza maximă tolerată de metformin

Doza trebuie să asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de două ori pe zi (doză zilnică totală de 100 mg) şi o doză de metformin similară dozei administrate deja. În cazul în care Asiglia Met este administrat în asociere cu insulină, trebuie avută în vedere utilizarea unei doze mai mici de insulină, pentru a diminua riscul hipoglicemiei (vezi pct. 4.4).

Toţi pacienţii trebuie să-şi continue regimul alimentar recomandat cu o distribuţie adecvată a ingestiei de carbohidraţi pe parcursul zilei.

Grupe speciale de pacienți

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (rata de filtrare glomerulară [RFG] ≥ 60 ml/minut). RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu medicamente care conțin metformin și cel puțin anual, după aceea. La pacienții cu risc crescut de evoluție ulterioară a insuficienței renale și la vârstnici, funcția renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu, o dată la 3-6 luni.

Este de preferat ca doza zilnică maximă de metformin să fie împărțită în 2-3 prize pe zi. Înainte de a lua în considerare inițierea tratamentului cu metformin la pacienții cu RFG < 60 ml/minut, trebuie evaluați factorii care pot crește riscul de acidoză lactică (vezi pct. 4.4).

Dacă nu este disponibilă o concentrație adecvată de Asiglia Met, în locul combinației în doză fixă trebuie utilizate monocomponentele individuale.

Insuficienţă hepatică

Asiglia Met nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2).

Vârstnici

Deoarece metformin şi sitagliptin sunt excretate prin rinichi, Asiglia Met trebuie utilizat cu precauţie la vârstnici. Este necesară monitorizarea funcţiei renale pentru a ajuta la prevenirea acidozei lactice asociate cu metformin, în special la vârstnici (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Copii şi adolescenţi

Asiglia Met nu trebuie utilizat la copiii şi adolescenţii cu vârsta de 10 până la 17 ani din cauza eficacității insuficiente. Datele disponibile în prezent sunt descrise la punctele 4.8, 5.1 şi 5.2. Asiglia Met nu a fost studiat la pacienţii copii cu vârsta sub 10 ani.

Mod de administrare

Asiglia Met trebuie administrat de două ori pe zi în timpul meselor pentru a reduce reacţiile adverse gastro-intestinale asociate cu metformin.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea asociată a unor doze repetate de sitagliptin (50 mg de două ori pe zi) şi
metformin (1000 mg de două ori pe zi) nu a modificat în mod semnificativ parametrii
farmacocinetici ai sitagliptinului sau metforminului, la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2.
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunea medicamentoasă de ordin farmacocinetic cu
Asiglia Met; cu toate acestea, astfel de studii au fost efectuate utilizând substanţele active
individuale, sitagliptin şi metformin.
Nu este recomandată utilizarea concomitentă
Alcool
Intoxicația cu alcool este asociată cu un risc crescut de acidoză lactică, mai ales în caz de
repaus alimentar, malnutriție sau insuficiență hepatică.
Substanțe de contrast iodate
Asiglia Met trebuie întrerupt înainte de procedura imagistică sau la momentul acesteia și
nu trebuie reluat decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcţia renală să
fi fost reevaluată şi să se fi constatat că este stabilă (vezi pct. 4.3 și 4.4).
Administrări concomitente care necesită precauţii pentru utilizare
Unele medicamente pot avea efecte adverse asupra funcției renale, ceea ce poate crește
riscul de acidoză lactică, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază
(COX) II, inhibitori ECA, antagoniști ai receptorilor de angiotensină II și diuretice, în
special diuretice de ansă. La inițierea administrării sau la utilizarea acestor medicamente
concomitent cu metformin, este necesară monitorizarea atentă a funcției renale.
Expunerea sistemică la metformin și riscul de acidoză lactică pot crește în urma utilizării
concomitente de medicamente care interferează cu sistemele obișnuite de transport tubular
renal implicate în eliminarea pe cale renală a metforminului (de exemplu, transportorul
cationic organic de tip 2 - organic cationic transporter-2 [OCT2]/inhibitori ai efluxului
toxinelor și a mai multor medicamente - multidrug and toxin extrusion [MATE] cum sunt
ranolazină, vandetanib, dolutegravir și cimetidină). Se recomandă evaluarea beneficiilor și
a riscurilor la utilizarea concomitentă a acestor medicamente. În cazul administrării
concomitente a acestor medicamente, trebuie luate în considerare monitorizarea atentă a
valorilor glicemiei, ajustarea dozei în limitele dozelor recomandate și modificări ale
tratamentului antidiabetic.
Glucocorticoizii (administraţi pe cale sistemică şi locală), beta2 agoniştii şi diureticele
prezintă activitate hiperglicemică intrinsecă. Pacientul trebuie informat în acest sens, iar
glicemia trebuie monitorizată mai frecvent, în special la începutul tratamentului cu astfel
de medicamente. Dacă este necesar, doza de medicament antihiperglicemic trebuie ajustată
pe parcursul tratamentului cu celălalt medicament şi la întreruperea acestuia.
Inhibitorii ECA pot reduce valorile glicemiei. Dacă este necesar, doza de medicament
antihiperglicemic trebuie ajustată pe parcursul tratamentului cu celălalt medicament şi la
întreruperea acestuia.

Efectele altor medicamente asupra sitagliptin
Datele in vitro şi cele clinice descrise mai jos sugerează că riscul pentru interacţiuni
semnificative din punct de vedere clinic, ca urmare a administrării concomitente cu alte
medicamente, este mic.
Studiile in vitro au arătat că principala enzimă responsabilă pentru metabolizarea limitată a
sitagliptinului este CYP3A4, cu contribuţia CYP2C8. La pacienţii cu funcţie renală
normală, metabolizarea, inclusiv prin CYP3A4, joacă doar un rol mic în clearance-ul
sitagliptinului. În insuficienţa renală severă sau boală renală în stadiu terminal (BRST)
metabolizarea poate juca un rol mai important în eliminarea sitagliptinului. Din acest
motiv, este posibil ca inhibitorii puternici ai CYP3A4 (adică, ketoconazol, itraconazol,
ritonavir, claritromicină) să influenţeze negativ farmacocinetica sitagliptinului la pacienţii
cu insuficienţă renală severă sau BRST. Efectele inhibitorilor puternici ai CYP3A4 în
insuficienţa renală nu au fost evaluate în studii clinice.
Studiile in vitro privind transportul au arătat că sitagliptin este un substrat al glicoproteinei
p şi al transportorului 3 al anionului organic (OAT3). Transportul de sitagliptin mediat de
OAT3 a fost inhibat in vitro de către probenecid, cu toate că riscul interacţiunilor clinic
semnificative este considerat a fi mic. Administrarea concomitentă de inhibitori OAT3 nu
a fost evaluată in vivo.
Ciclosporină: A fost efectuat un studiu clinic pentru evaluarea efectului ciclosporinei, un
inhibitor puternic al glicoproteinei p, asupra farmacocineticii sitagliptinului. Administrarea
unei doze orale unice de 100 mg sitagliptin concomitent cu o doză orală unică de 600 mg
ciclosporină a crescut ASC şi Cmax ale sitagliptinului cu aproximativ 29 %, respectiv cu
aproximativ 68 %. Aceste modificări ale farmacocineticii sitagliptinului nu au fost
considerate semnificative clinic. Clearance-ul renal al sitagliptinului nu s-a modificat în
mod semnificativ. Prin urmare, nu sunt de aşteptat interacţiuni semnificative cu alţi
inhibitori ai glicoproteinei p.
Efectele sitagliptin asupra altor medicamente
Digoxin: Sitagliptin a avut un efect mic asupra concentraţiilor plasmatice de digoxin. După
administrarea zilnică a 0,25 mg digoxin concomitent cu 100 mg sitagliptin, timp de 10
zile, ASC plasmatic al digoxinei a crescut în medie cu 11 %, iar Cmax plasmatică a crescut
în medie cu 18 %. Nu se recomandă ajustarea dozei de digoxin. Cu toate acestea, pacienţii
cu risc de toxicitate digoxinică trebuie monitorizaţi atunci când sitagliptin şi digoxin sunt
administrate concomitent.
Datele sugerează că in vitro, sitagliptin nu inhibă, nici nu induce izoenzimele CYP450. În
studii clinice, sitagliptin nu a influenţat semnificativ farmacocinetica metforminului,
gliburidei, simvastatinei, rosiglitazonei, warfarinei sau a contraceptivelor orale, furnizând
dovezi in vivo ale unei capacităţi reduse de interacţiune cu substraturi ale CYP3A4,
CYP2C8, CYP2C9 şi transportorului cationic organic (organic cationic transporter OCT). Sitagliptin poate fi un inhibitor uşor al glicoproteinei p in vivo.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Nu
trebuie să luaţi acest medicament în timpul sarcinii. Nu luați acest medicament dacă alăptați. Vezi
pct. 2, Nu utilizaţi Asiglia Met.