Fișă tehnică · Arcoxia® 90 mg, comprimate filmate

Doze

Deoarece riscurile cardiovasculare ale etoricoxibului pot creşte cu doza şi cu durata expunerii, trebuie utilizate cea mai scurtă durată posibil şi cea mai mică doză zilnică eficace. Necesitatea administrării medicamentului pentru ameliorarea simptomelor şi răspunsul terapeutic trebuie reevaluate periodic, în special la pacienţii cu boală artrozică (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.8 şi 5.1).

1

Boală artrozică

Doza recomandată este de 30 mg o dată pe zi. La unii pacienți cu o ameliorare insuficientă a simptomelor, creșterea dozei la 60 mg o dată pe zi poate crește eficacitatea medicamentului. În absența unei creșteri a beneficiului terapeutic, ar trebui luate în considerare alte opțiuni terapeutice.

Poliartrită reumatoidă

Doza recomandată este de 60 mg o dată pe zi. La unii pacienți cu ameliorare insuficientă a simptomelor, o doză crescută de 90 mg o dată pe zi poate crește eficacitatea. Odată ce pacientul este stabilizat clinic, poate fi adecvată reducerea dozei la 60 mg o dată pe zi. În absența unei creșteri a beneficiului terapeutic, ar trebui luate în considerare alte opțiuni terapeutice.

Spondilită anchilozantă

Doza recomandată este de 60 mg o dată pe zi. La unii pacienți cu ameliorare insuficientă a simptomelor, o doză crescută de 90 mg o dată pe zi poate crește eficacitatea. Odată ce pacientul este stabilizat clinic, poate fi adecvată reducerea dozei la 60 mg o dată pe zi. În absența unei creșteri a beneficiului terapeutic, ar trebui luate în considerare alte opțiuni terapeutice.

Afecţiuni dureroase acute

În afecţiunile dureroase acute, etoricoxib trebuie utilizat doar pentru perioada simptomatică acută.

Artrită gutoasă acută

Doza recomandată este de 120 mg o dată pe zi. În studiile clinice privind artrita gutoasă acută, etoricoxib a fost administrat timp de 8 zile.

Dureri după intervenţii chirurgicale dentare

Doza recomandată este de 90 mg o dată pe zi, limitată la o perioadă maximă de 3 zile. În timpul perioadei de trei zile de tratament, in pus față de ARCOXIA, unii pacienţi pot necesita alte tipuri de analgezie post-operatorie suplimentară.

Doze mai mari decât cele recomandate pentru fiecare indicaţie în parte, fie nu au demonstrat eficacitate suplimentară, fie nu au fost studiate. Ca urmare:

• Doza pentru artroză nu trebuie să depăşească 60 mg pe zi.

• Doza pentru poliartrita reumatoidă şi spondilita anchilozantă nu trebuie să depăşească 90 mg pe zi.

• Doza pentru artrita gutoasă acută nu trebuie să depăşească 120 mg pe zi şi durata tratamentului trebuie să fie de maxim 8 zile.

• Doza pentru durerile apărute după intervenţii chirurgicale dentare nu trebuie să depăşească 90 mg pe zi, limitată la o perioadă maximă de 3 zile de tratament.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici

La pacienţii vârstnici, nu este necesară ajustarea dozelor. Similar altor medicamente, este necesară prudenţă la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4).

Pacienţi cu disfuncţie hepatică

Indiferent de indicaţie, la pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară (scor Child-Pugh 5-6) nu trebuie administrată o doză mai mare de 60 mg o dată pe zi. La pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată (scor Child-Pugh 7-9), indiferent de indicaţie, nu trebuie depăşită doza de 30 mg o dată pe zi.

Experienţa clinică este limitată mai ales la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată, de aceea se recomandă prudenţă. Nu există experienţă clinică la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă (scor

2

Child-Pugh ≥ 10); de aceea, este contraindicată administrarea medicamentului la acest grup de pacienţi (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Pacienţi cu disfuncţie renală

La pacienţii cu clearance al creatininei ≥30 ml/min nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2). Administrarea etoricoxibului la pacienţii cu clearance al creatininei <30 ml/min este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Copii şi adolescenţi

Etoricoxib este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

ARCOXIA se administrează pe cale orală şi poate fi luată cu sau fără alimente. Efectul medicamentului poate avea un debut mai rapid când ARCOXIA este administrată fără alimente. Aceasta trebuie avută în vedere când este necesară ameliorarea rapidă a simptomelor.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
Anticoagulante orale: La subiecţii cu stare clinică stabilizată în tratament cronic cu warfarină,
administrarea de etoricoxib 120 mg zilnic a fost asociată cu creşterea cu aproximativ 13% a
timpului de protrombină „International Normalised Ratio” (INR). De aceea, la pacienţii trataţi cu
anticoagulante orale trebuie monitorizat cu atenţie timpul de protrombină INR, mai ales în primele
zile de la începerea tratamentului cu etoricoxib sau atunci când doza de etoricoxib este modificată
(vezi pct. 4.4).
Diuretice, inhibitori ai ECA (enzima de conversie a angiotensinei) şi antagonoşti ai receptorilor
angiotensinei II: AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La
unii pacienţi care prezintă funcţie renală alterată (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi
5

vârstnici cu funcţie renală alterată) administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau a unui
antagonist al receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate duce la
deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, inclusiv posibilă insuficienţă renală acută, care este de
obicei reversibilă. Aceste interacţiuni trebuie luate în considerare la pacienţi trataţi cu etoricoxib
concomitent cu inhibitori ai ECA sau cu antagonoşti ai receptorilor angiotensinei II. Prin urmare,
această asociere trebuie administrată cu precauţie în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi
adecvat şi trebuie acordată o atenţie deosebită monitorizării funcţiei renale după iniţierea terapiei
concomitente şi apoi în mod periodic.
Acid acetilsalicilic: Într-un studiu la subiecţi sănătoşi, la starea de echilibru, etoricoxib 120 mg
administrat o dată pe zi, nu a prezentat efect asupra acţiunii antiagregante plachetare a acidului
acetilsalicilic (81 mg o dată pe zi). Etoricoxib poate fi administrat concomitent cu acidul
acetilsalicilic la doze ale acestuia folosite în profilaxia cardiovasculară (doze mici de acid
acetilsalicilic). În orice caz, administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic cu
etoricoxib poate duce la creşterea incidenţei ulceraţiilor gastro-intestinale sau a altor complicaţii,
comparativ cu administrarea de etoricoxib în monoterapie. Nu este recomandată administrarea
concomitentă a etoricoxibului cu doze de acid acetilsalicilic mai mari decât cele folosite în
profilaxia cardiovasculară sau cu alte AINS (vezi pct. 5.1 şi 4.4).
Ciclosporină şi tacrolimus: Cu toate că această interacţiune nu a fost studiată cu etoricoxib,
administrarea concomitentă de ciclosporină sau de tacrolimus cu orice AINS poate amplifica efectul
nefrotoxic al ciclosporinei sau tacrolimusului. Funcţia renală trebuie monitorizată atunci când
etoricoxib se foloseşte în asociere cu oricare dintre aceste medicamente.
Interacţiuni farmacocinetice
Efectul etoricoxibului asupra farmacocineticii altor medicamente
Litiu: AINS reduc excreţia renală de litiu, crescând astfel litemia. La nevoie, se recomandă
monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozei litiului pe durata tratamentului asociat şi la
întreruperea administrării de AINS.
Metotrexat: Două studii au investigat efectele etoricoxibului 60 mg, 90 mg sau 120 mg administrat
o dată pe zi, timp de şapte zile, la pacienţi trataţi o dată pe săptămână cu metotrexat în doze de 7,5
mg până la 20 mg pentru poliartrită reumatoidă. Etoricoxib în doze de 60 mg şi 90 mg nu a avut
efect asupra concentraţiilor plasmatice sau clearance-ului renal al metotrexatului. Într-unul dintre
studii, etoricoxib 120 mg nu a prezentat efect, dar în celălalt studiu, etoricoxib 120 mg a dus la
creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului cu 28% şi la reducerea clearance-ului renal al
metotrexatului cu 13%. Atunci când etoricoxib se administrează concomitent cu metotrexat se
recomandă monitorizarea corespunzătoare a toxicităţii legate de administrarea metotrexatului.
Contraceptive orale: Administrarea concomitentă de etoricoxib 60 mg cu un contraceptiv oral care
conţine 35 micrograme etinilestradiol (EE) şi 0,5 până la 1 mg noretindronă timp de 21 zile a dus la
creşterea la starea de echilibru a ASC0-24ore a EE cu 37%. Etoricoxib 120 mg administrat asociat cu
acelaşi contraceptiv oral, fie concomitent, fie la interval de 12 ore unul faţă de celălalt, a dus la
creşterea la starea de echilibru a ASC0-24ore a EE cu 50-60%. Această creştere a concentraţiilor EE
trebuie luată în considerare atunci când se alege un contraceptiv oral pentru asocierea cu etoricoxib.
O creştere a expunerii la EE poate determina creşterea incidenţei reacţiilor adverse asociate cu
contraceptive orale (de exemplu, evenimente trombo-embolice venoase la femei cu risc).
Terapie de substituţie hormonală (TSH): Administrarea asociată de etoricoxib 120 mg cu terapie de
substituţie hormonală care constă în estrogeni conjugaţi (0,625 mg PREMARIN) timp de 28 zile, a
dus la creşterea la starea de echilibru a ASC0-24ore medie de estronă neconjugată (41%), estrogeni
equini conjugaţi (76%) şi 17-β-estradiol (22%). Nu s-a studiat efectul dozelor de etoricoxib
6

recomandate pentru tratament cronic (30 mg, 60 mg şi 90 mg). Efectele etoricoxibului 120 mg
asupra expunerii (ASC0-24ore) la aceste componente estrogenice ale PREMARIN au fost mai mici
decât jumătatea celor observate atunci când PREMARIN a fost administrat în monoterapie şi doza a
fost crescută de la 0,625 la 1,25 mg. Semnificaţia clinică a acestor creşteri este necunoscută şi nu au
fost studiate efectele asocierii cu etoricoxib a unor doze mai mari de PREMARIN. Aceste creşteri
ale concentraţiilor estrogenice trebuie luate în considerare atunci când se alege terapia hormonală în
perioada de după menopauză pentru asocierea cu etoricoxib deoarece creşterea expunerii la estrogen
poate determina creşterea riscului reacţiilor adverse asociate cu terapia de substituţie hormonală.
Prednison/prednisolon: În studii privind interacţiunile medicamentoase, etoricoxib nu a prezentat
efecte importante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii prednisonului/prednisolonului.
Digoxină: Etoricoxib 120 mg administrat o dată pe zi timp de 10 zile la voluntari sănătoşi nu a
modificat ASC0-24ore plasmatică la starea de echilibru sau eliminarea renală a digoxinei. S-a
constatat creşterea Cmax a digoxinei (cu aproximativ 33%). În general, la majoritatea pacienţilor
această creştere nu este importantă. Cu toate acestea, pacienţii cu risc crescut de toxicitate digitalică
trebuie monitorizaţi din acest punct de vedere atunci când se administrează concomitent etoricoxib
şi digoxină.
Efectele etoricoxibului asupra medicamentelor metabolizate de sulfotransferaze
Etoricoxib este un inhibitor al activităţii sulfotransferazelor umane, în mod special al SULT1E1 şi
s-a demonstrat că duce la creşterea concentraţiilor serice ale etinilestradiolului. Deşi cunoştinţele
referitoare la efectele numeroaselor sulfotransferaze sunt în prezent limitate, iar consecinţele clinice
pentru numeroase medicamente sunt încă în studiu, se recomandă prudenţă atunci când etoricoxib
se administrează concomitent cu alte medicamente metabolizate în principal de sulfotransferaze
umane (de exemplu, salbutamol oral şi minoxidil).
Efectul etoricoxibului asupra medicamentelor metabolizate de izoenzimele CYP
Pe baza studiilor in vitro, nu este de aşteptat ca etoricoxib să inhibe izoenzimele citocromului P450
(CYP) 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 sau 3A4. Într-un studiu la subiecţi sănătoşi, administrarea zilnică
de etoricoxib 120 mg nu a afectat activitatea CYP3A4 la nivel hepatic aşa cum a fost confirmat de
testul respirator cu eritromicină.
Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii etoricoxibului
Calea principală de metabolizare a etoricoxibului este dependentă de izoenzimele CYP. CYP3A4
pare să contribuie la metabolizarea etoricoxibului in vivo. Studiile in vitro au arătat că CYP2D6,
CYP2C9, CYP1A2 şi CYP2C19 pot, de asemenea, cataliza calea metabolică principală, însă rolul
lor cantitativ nu a fost studiat in vivo.
Ketoconazol: Ketoconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4, administrat în doză de 400 mg o
dată pe zi timp de 11 zile la voluntari sănătoşi nu a prezentat niciun efect clinic important asupra
farmacocineticii etoricoxibului administrat în doză unică de 60 mg (creştere cu 43% a ASC).
Voriconazol şi miconazol: Administrarea concomitentă de etoricoxib fie cu voriconazol administrat
pe cale orală, fie cu miconazol gel oral administrat local, poate determina o uşoară creştere a
expunerii la etoricoxib, dar pe baza datelor publicate aceasta nu este considerată a fi clinic
semnificativă.
Rifampicină: Administrarea concomitentă de etoricoxib cu rifampicină, un inductor puternic al
enzimelor CYP, a dus la scăderea cu 65% a concentraţiilor plasmatice de etoricoxib. Această
interacţiune poate duce la recurenţa simptomelor atunci când etoricoxib se administrează
concomitent cu rifampicină. Cu toate că această informaţie ar putea sugera creşterea dozei,
7

utilizarea unor doze de etoricoxib mai mari decât cele stabilite pentru fiecare dintre indicaţii nu a
fost studiată în cazul asocierii cu rifampicină şi, de aceea, nu este recomandată (vezi pct. 4.2).
Antiacide: Antiacidele nu influenţează farmacocinetica etoricoxibului în mod relevant clinic.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Sarcina
Comprimatele de ARCOXIA nu trebuie administrate în timpul sarcinii. Nu luaţi comprimatele dacă
sunteţi gravidă sau credeți că aţi putea fi gravidă, sau dacă intenţionaţi să rămâneți gravidă. Dacă
rămâneți gravidă, întrerupeţi administrarea comprimatelor şi informaţi medicul dumneavoastră.
3
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă nu sunteţi sigură sau dacă aveţi nevoie de sfaturi
suplimentare.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă ARCOXIA se excretă prin laptele uman. Dacă alăptaţi sau intenţionaţi să
alăptaţi, informaţi medicul dumneavoastră înainte de a lua ARCOXIA. În cazul în care utilizaţi
ARCOXIA, nu trebuie să alăptaţi.
Fertilitatea
ARCOXIA nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână gravide.