Fișă tehnică · Apixaban STADA 5 mg, comprimate filmate

Doze

Prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienții cu fibrilaţie atrială non-valvulară (FANV)

Doza recomandată de apixaban este de 5 mg, administrată oral de două ori pe zi.

Reducerea dozei

Doza recomandată de apixaban este de 2,5 mg, administrată oral de două ori pe zi la pacienţii cu FANV şi cu cel puţin două din următoarele caracteristici: vârsta ≥80 ani, greutatea corporală ≤ 60 kg sau creatinina serică ≥ 1,5 mg/dl (133 micromoli/l).

Tratamentul trebuie continuat pe termen îndelungat.

Tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea TVP şi a EP recurente

Doza recomandată de apixaban pentru tratamentul TVP acute şi tratamentul EP este de 10 mg, administrată pe cale orală de două ori pe zi în primele 7 zile, urmată de 5 mg pe cale orală de două ori pe zi. Conform ghidurilor medicale în vigoare, tratamentul de scurtă durată (cel puţin 3 luni) trebuie să aibă în vedere factorii de risc temporari (cum sunt intervenţii chirurgicale recente, traumatisme, imobilizare).

Doza recomandată de apixaban pentru prevenirea TVP şi a EP recurente este de 2,5 mg, administrată oral de două ori pe zi. În cazul în care este indicată prevenirea TVP şi a EP recurente, administrarea dozei de 2,5 mg de două ori pe zi trebuie începută după finalizarea perioadei de tratament de 6 luni cu apixaban 5 mg de două ori pe zi sau cu un alt anticoagulant, aşa cum se indică în tabelul 1 de mai jos (vezi şi pct. 5.1).

Tabelul 1: Recomandări privind dozajul

Durata întregului tratament trebuie individualizată după evaluarea atentă a beneficiului tratamentului raportat la riscul de sângerare (vezi pct. 4.4).

Omiterea unei doze

Dacă se omită o doză, pacientul trebuie să ia apixaban imediat și apoi să continue administrarea uzuală de două ori pe zi.

Schimbarea tratamentului

Schimbarea tratamentului de la anticoagulante parenterale la Apixaban STADA (şi viceversa) poate fi făcută la momentul următoarei doze de administrat (vezi pct. 4.5). Aceste medicamente nu trebuie administrate concomitent.

Schimbarea tratamentului de la antagonişti ai vitaminei K (AVK) la Apixaban STADA La trecerea pacienţilor de la tratamentul cu antagonişti ai vitaminei K (AVK) la Apixaban STADA, trebuie oprit tratamentul cu warfarină sau cu un alt AVK şi inițiat tratamentul cu Apixaban STADA atunci când valoarea INR (international normalized ratio) este < 2.

Schimbarea tratamentului de la Apixaban STADA la antagonişti ai vitaminei K (AVK) La trecerea pacienţilor de la tratamentul cu Apixaban STADA la tratamentul cu AVK, administrarea Apixaban STADA trebuie continuată pe o perioadă de cel puţin 2 zile după iniţierea tratamentului cu AVK. După 2 zile de administrare concomitentă a tratamentului cu Apixaban STADA şi cu AVK, trebuie măsurată valoarea INR înainte de următoarea doză programată de Apixaban STADA. Administrarea concomitentă a tratamentului cu Apixaban STADA şi cu AVK trebuie continuată până când valoarea INR este ≥ 2.

Vârstnici

Tratamentul TVP, tratamentul EP și prevenirea TVP și EP recurente – Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

FANV – Nu este necesară ajustarea dozelor, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite criteriile pentru reducerea dozei (vezi Reducerea dozei la începutul pct. 4.2).

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată se aplică următoarele recomandări: pentru tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea TVP şi a EP recurente, nu este• necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).

pentru prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţi cu FANV• şi cu creatinina serică ≥ 1,5 mg/dl (133 micromoli/l) asociată cu vârsta ≥ 80 ani sau cu greutatea corporală ≤ 60 kg, este necesară o reducere a dozelor conform descrierii de mai sus. În lipsa altor criterii pentru reducerea dozelor (vârstă, greutate corporală), nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).

La pacienţii adulți cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei 15-29 ml/min) se aplică următoarele recomandări (vezi pct. 4.4 şi 5.2):

pentru tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea TVP şi a EP recurente, apixaban• trebuie utilizat cu precauţie;

pentru prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţi cu• FANV, pacienţii trebuie să primească doza mai mică de apixaban, de 2,5 mg de două ori pe zi.

Deoarece nu există experienţă clinică la pacienţii cu clearance al creatininei < 15 ml/min sau la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă, apixaban nu este recomandat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică

Apixaban STADA este contraindicat la pacienţii cu boală hepatică asociată cu o coagulopatie şi risc clinic relevant de sângerare (vezi pct. 4.3).

Nu este recomandat pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Va fi utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasa ChildPugh A sau B). La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată nu sunt necesare ajustări ale dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Pacienţii cu valori crescute ale enzimelor hepatice alanin aminotransferază (ALT)/aspartat aminotransferază (AST) >2 x LSVN sau cu valori ale bilirubinei totale ≥1,5 x LSVN au fost excluşi din studiile clinice. Ca urmare, Apixaban STADA trebuie utilizat cu prudenţă la această categorie de pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Înainte de iniţierea tratamentului cu Apixaban STADA, trebuie efectuate testele funcţiei hepatice.

Greutate corporală

Tratamentul TVP, tratamentul EP și prevenirea TVP și EP recurente – Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

FANV – Nu este necesară ajustarea dozelor, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite criteriile pentru reducerea dozei (vezi Reducerea dozei la începutul pct. 4.2).

Sex

Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).

Pacienţi supuşi ablaţiei prin cateter (FANV)

Pacienţii pot continua tratamentul cu apixaban în timp ce sunt supuşi ablaţiei prin cateter (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 4.5).

Pacienţi supuşi cardioversiei

Tratamentul cu apixaban poate fi început sau continuat la pacienţii cu FANV care pot necesita cardioversie.

Va fi utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasa ChildPugh A sau B) (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Pacienţii cu concentraţii mari ale enzimelor hepatice ALT/AST > 2 x LSVN sau valorile bilirubinei totale ≥ 1,5 x LSVN au fost excluşi din studiile clinice. De aceea, apixaban trebuie utilizat cu precauţie la acest grup de pacienţi (vezi pct. 5.2). Înainte de iniţierea administrării apixaban, trebuie efectuată testarea funcţiei hepatice.

Interacţiuni cu inhibitori ai citocromului P450 3A4 (CYP3A4) şi ai glicoproteinei P (gp-P) Utilizarea apixaban nu este recomandată la pacienţii care utilizează tratament sistemic concomitent cu inhibitori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P, de exemplu antimicoticele azolice (de exemplu ketoconazol, itraconazol, voriconazol şi posaconazol) şi inhibitorii proteazei HIV (de exemplu ritonavir). Aceste medicamente pot creşte de 2 ori expunerea la apixaban (vezi pct. 4.5) sau mai mult de 2 ori în prezenţa factorilor adiţionali care cresc expunerea la apixaban (de exemplu insuficienţa renală severă).

Interacţiuni cu inductori ai CYP3A4 şi ai gp-P

Utilizarea concomitentă a apixaban cu inductori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P (de exemplu rifampicină, fenitoină, carbamazepină, fenobarbital sau sunătoare) poate conduce la o reducere de aproximativ 50% a expunerii la apixaban. Într-un studiu clinic efectuat la pacienţi cu fibrilaţie atrială, au fost observate eficacitate scăzută şi un risc mai mare de sângerare la administrarea apixaban concomitent cu inductori puternici ai CYP3A4 şi gp-P, comparativ cu utilizarea apixaban în monoterapie.

La pacienţii care utilizează concomitent tratament sistemic cu inductori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P se aplică următoarele recomandări (vezi pct. 4.5):

pentru prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţi cu FANV• şi pentru prevenirea TVP şi a EP recurente, apixaban trebuie utilizat cu precauţie;

pentru tratamentul TVP şi tratamentul EP, apixaban nu trebuie utilizat, deoarece eficacitatea• poate fi compromisă.

Parametrii de laborator

Testele de coagulare [de exemplu timpul de protrombină (TP), INR şi timpul de tromboplastină parţial activată (aPTT)] sunt afectate, aşa cum este de aşteptat, ca urmare a mecanismului de acţiune al apixaban. Modificările observate ale acestor teste de coagulare, la doza terapeutică aşteptată, sunt mici şi au un grad mare de variabilitate (vezi pct. 5.1).

Excipienţi

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inhibitorii CYP3A4 şi gp-P
Administrarea concomitentă de apixaban şi ketoconazol (400 mg o dată pe zi), un inhibitor puternic
atât al CYP3A4 cât şi al gp-P, a determinat o creştere de 2 ori a valorii medii a ASC şi de 1,6 ori a
valorii medii a Cmax pentru apixaban.

Nu este recomandată utilizarea apixaban la pacienţii care utilizează tratament sistemic concomitent
cu inhibitori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P, cum sunt antimicoticele azolice (de exemplu
ketoconazol, itraconazol, voriconazol şi posaconazol) şi inhibitori ai proteazei HIV (de exemplu
ritonavir) (vezi pct. 4.4).
Este de aşteptat ca substanţele active care nu sunt considerate inhibitori puternici ai CYP3A4 şi ai
gp-P (de exemplu, amiodaronă, claritromicină, diltiazem, fluconazol, naproxen, chinidină,
verapamil) să determine în măsură mai mică creşterea concentraţiilor plasmatice ale apixaban. Nu
este necesară ajustarea dozei de apixaban atunci când acesta este administrat concomitent cu
medicamente care nu sunt inhibitori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P. De exemplu, administrarea de
diltiazem (360 mg o dată pe zi), considerat un inhibitor moderat al CYP3A4 şi un inhibitor slab al
gp-P, a determinat o creştere de 1,4 ori a valorilor medii ale ASC şi de 1,3 ori a C max pentru
apixaban. Administrarea de naproxen (500 mg doză unică), un inhibitor al gp-P, dar nu şi al
CYP3A4, a determinat o creştere de 1,5 ori, respectiv de 1,6 ori a valorilor medii ale ASC şi C max
pentru apixaban. Administrarea de claritromicina (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al gp-P şi
un inhibitor puternic al CYP3A4, a determinat o creştere de 1,6 ori, respectiv de 1,3 ori a valorilor
medii ale ASC şi Cmax pentru apixaban.
Inductori ai CYP3A4 şi ai gp-P
Administrarea concomitentă de apixaban şi rifampicină, un inductor puternic al CYP3A4 şi al gp-P,
a determinat o scădere cu aproximativ 54% şi, respectiv, cu 42% a valorilor medii ale ASC şi C max
pentru apixaban. Utilizarea apixaban concomitent cu alţi inductori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P
(de exemplu fenitoină, carbamazepină, fenobarbital sau sunătoare) poate de asemenea determina
scăderea concentraţiilor plasmatice ale apixaban. Nu este necesară ajustarea dozelor de apixaban
atunci când este administrat concomitent cu asemenea medicamente; totuşi, la pacienţii care
utilizează concomitent tratament sistemic cu inductori puternici ai CYP3A4 şi gp-P, apixaban
trebuie utilizat cu precauţie pentru accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţi
cu FANV şi pentru prevenirea TVP şi a EP recurente.
Apixaban nu este recomandat pentru tratamentul TVP şi al EP la pacienţii care utilizează
concomitent tratament sistemic cu inductori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P, deoarece eficacitatea
poate fi compromisă (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante, inhibitori ai agregării plachetare, ISRS/IRSN şi AINS
Din cauza riscului crescut de sângerare, este contraindicat tratamentul concomitent cu orice alt
medicament anticoagulant, cu excepţia situaţiilor specifice în care se realizează schimbarea
tratamentului anticoagulant, atunci când HNF se administrează în dozele necesare pentru a menţine
deschis un cateter central venos sau arterial sau când HNF se administrează în timpul ablaţiei prin
cateter pentru fibrilaţie atrială (vezi pct. 4.3).
După administrarea de enoxaparină (40 mg în doză unică) în asociere cu apixaban (5 mg în doză
unică) a fost observat un efect aditiv al activităţii anti-factor Xa.
Nu au fost evidenţiate interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice atunci când apixaban a
fost administrat concomitent cu AAS 325 mg o dată pe zi.
În studiile de fază I, administrarea apixaban în asociere cu clopidogrel (75 mg o dată pe zi) sau cu
combinaţia de clopidogrel 75 mg şi AAS 162 mg o dată pe zi sau cu prasugrel (doză de 60 mg,
urmată de doza de 10 mg o dată pe zi) nu a evidenţiat o creştere relevantă a timpului de sângerare
sau inhibarea suplimentară a agregării plachetare, comparativ cu administrarea medicamentelor
antiplachetare fără apixaban. Creşterea valorilor testelor de coagulare (TP, INR şi aPTT) a fost
concordantă cu efectele apixaban administrat în monoterapie.

Administrarea de naproxen (500 mg), un inhibitor al gp-P, a determinat o creştere de 1,5 ori,
respectiv de 1,6 ori a valorilor medii ale ASC şi Cmax pentru apixaban. Corespunzător, în cazul
apixaban au fost observate creşteri ale valorilor testelor de coagulare. Nu au fost observate
modificări ale efectului naproxen asupra agregării plachetare induse pe calea acidului arahidonic şi
nu a fost observată o prelungire relevantă clinic a timpului de sângerare după administrarea
concomitentă a apixaban şi naproxen.
În ciuda acestor observaţii, pot exista persoane cu un răspuns farmacodinamic mai pronunţat atunci
când medicamentele antiplachetare sunt administrate concomitent cu apixaban. Apixaban trebuie
utilizat cu prudenţă concomitent cu ISRS/IRSN, AINS, AAS și/sau inhibitori P2Y12, deoarece
aceste medicamente provoacă în mod normal creşterea riscului de sângerare (vezi pct. 4.4).
Există o experiență limitată privind administrarea concomitentă cu alți inhibitori ai agregării
plachetare (precum antagoniști ai receptorilor GPIIb/IIIa, dipiridamol, dextran sau sulfinpirazonă)
sau medicamente trombolitice. Deoarece asemenea medicamente cresc riscul de sângerare, nu este
recomandată administrarea concomitentă a acestor medicamente cu apixaban (vezi pct. 4.4).
Alte tratamente concomitente
Nu au fost evidenţiate interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice semnificative clinic atunci
când apixaban a fost administrat concomitent cu atenolol sau famotidină. Administrarea
concomitentă a apixaban 10 mg cu atenolol 100 mg nu a avut un efect clinic relevant asupra
farmacocineticii apixaban.
În urma administrării în asociere a celor două medicamente, valorile medii ale ASC şi C max au fost
cu 15% şi respectiv cu 18% mai mici decât în cazul administrării doar a apixaban. Administrarea
concomitentă a apixaban 10 mg cu famotidină 40 mg nu a avut niciun efect asupra ASC sau C max
pentru apixaban.
Efectul apixaban asupra altor medicamente
Studiile in vitro cu apixaban au demonstrat că nu există efect inhibitor asupra activităţii CYP1A2,
CYP2A6, CYP2B6, CYP2C8, CYP2C9, CYP2D6 sau CYP3A4 (CI50 > 45 μM) şi că există un
efect inhibitor slab asupra activităţii CYP2C19 (CI50 > 20 μM), la concentraţii care sunt
semnificativ mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime observate la pacienţi. Apixaban nu a
avut efect inductor asupra CYP1A2, CYP2B6, CYP3A4/5 la concentraţii de până la 20 μM. Ca
urmare, nu este de aşteptat ca apixaban să modifice eliminarea prin metabolizare a medicamentelor
administrate concomitent şi care sunt metabolizate de către aceste enzime. Apixaban nu este un
inhibitor semnificativ al gp-P.
În studii efectuate la voluntari sănătoşi, aşa cum este descris mai jos, apixaban nu a modificat
semnificativ farmacocinetica digoxinei, naproxenului sau a atenololului.
Digoxină
Administrarea concomitentă a apixaban (20 mg o dată pe zi) şi a digoxinei (0,25 mg o dată pe zi),
un substrat al gp-P, nu a modificat ASC sau Cmax pentru digoxină. Ca urmare, apixaban nu a inhibat
transportul substratului mediat de către gp-P.
Naproxen
Administrarea concomitentă a unor doze unice de apixaban (10 mg) şi de naproxen (500 mg), un
AINS utilizat frecvent, nu a avut niciun efect asupra ASC sau Cmax pentru naproxen.
Atenolol

Administrarea concomitentă a unor doze unice de apixaban (10 mg) şi de atenolol (100 mg), un
betablocant utilizat frecvent, nu a modificat farmacocinetica atenololului.
Cărbune activat
Administrarea de cărbune activat reduce expunerea la apixaban (vezi pct. 4.9).

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale pentru recomandări înainte
de a lua acest medicament.
Sarcina
Nu se cunosc efectele Apixaban STADA asupra sarcinii şi asupra copilului nenăscut. Nu trebuie să
luaţi acest medicament dacă sunteţi gravidă. Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă
rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu acest medicament.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă Apixaban STADA se elimină în laptele uman. Dacă alăptaţi, cereţi sfatul
medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale înainte de a lua acest medicament. Ei
vă vor recomanda dacă este cazul să nu mai alăptaţi sau să opriţi administrarea acestui medicament/să
nu începeţi să luaţi acest medicament.