Fișă tehnică · Apixaban STADA 2,5 mg, comprimate filmate

Doze

Prevenirea ETV (pETV): intervenţia chirurgicală de artroplastie a şoldului sau genunchiului Doza recomandată de apixaban este de 2,5 mg, administrată oral de două ori pe zi. Doza iniţială trebuie administrată la 12 până la 24 ore după intervenţia chirurgicală.

Medicii trebuie să aibă în vedere beneficiile potenţiale ale anticoagulării precoce pentru profilaxia ETV, dar şi riscul de sângerare postoperatorie atunci când se ia decizia asupra momentului de administrare a medicamentului în cadrul acestui interval de timp.

Pacienţi supuşi unei intervenţii chirurgicale de artroplastie a şoldului Durata recomandată a tratamentului este de 32 până la 38 zile.

Pacienţi supuşi unei intervenţii chirurgicale de artroplastie a genunchiului Durata recomandată a tratamentului este de 10 până la 14 zile.

Prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienții cu fibrilaţie atrială non-valvulară (FANV) Doza recomandată de apixaban este de 5 mg, administrată oral de două ori pe zi.

Reducerea dozei Doza recomandată de apixaban este de 2,5 mg, administrată oral de două ori pe zi la pacienţii cu FANV şi cu cel puţin două din următoarele caracteristici: vârsta ≥80 ani, greutatea corporală ≤ 60 kg sau creatinina serică ≥ 1,5 mg/dl (133 micromoli/l).

Tratamentul trebuie continuat pe termen îndelungat.

Tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea TVP şi a EP recurente Doza recomandată de apixaban pentru tratamentul TVP acute şi tratamentul EP este de 10 mg, administrată pe cale orală de două ori pe zi în primele 7 zile, urmată de 5 mg pe cale orală de două ori pe zi. Conform ghidurilor medicale în vigoare, tratamentul de scurtă durată (cel puţin 3 luni) trebuie să aibă în vedere factorii de risc temporari (cum sunt intervenţii chirurgicale recente, traumatisme, imobilizare).

Doza recomandată de apixaban pentru prevenirea TVP şi a EP recurente este de 2,5 mg, administrată oral de două ori pe zi. În cazul în care este indicată prevenirea TVP şi a EP recurente, administrarea dozei de 2,5 mg de două ori pe zi trebuie începută după finalizarea perioadei de tratament de 6 luni cu apixaban 5 mg de două ori pe zi sau cu un alt anticoagulant, aşa cum se indică în tabelul 1 de mai jos (vezi şi pct. 5.1).

Tabelul 1: Recomandări privind dozajul

Mod de administrare Doza zilnică maximă Tratamentul TVP sau al EP 10 mg de două ori pe zi în 20 mg primele 7 zile ulterior 5 mg de două ori pe 10 mg zi Prevenirea TVP şi/sau a EP recurente după finalizarea perioadei de 2,5 mg de două ori pe zi 5 mg tratament de 6 luni pentru TVP sau EP

Durata întregului tratament trebuie individualizată după evaluarea atentă a beneficiului tratamentului raportat la riscul de sângerare (vezi pct. 4.4).

Omiterea unei doze Dacă se omită o doză, pacientul trebuie să ia apixaban imediat și apoi să continue administrarea uzuală de două ori pe zi.

Schimbarea tratamentului Schimbarea tratamentului de la anticoagulante parenterale la Apixaban STADA (şi viceversa) poate fi făcută la momentul următoarei doze de administrat (vezi pct. 4.5). Aceste medicamente nu trebuie administrate concomitent.

Schimbarea tratamentului de la antagonişti ai vitaminei K (AVK) la Apixaban STADA La trecerea pacienţilor de la tratamentul cu antagonişti ai vitaminei K (AVK) la Apixaban STADA, trebuie oprit tratamentul cu warfarină sau cu un alt AVK şi inițiat tratamentul cu Apixaban STADA atunci când valoarea INR (international normalized ratio) este < 2.

Schimbarea tratamentului de la Apixaban STADA la antagonişti ai vitaminei K (AVK) La trecerea pacienţilor de la tratamentul cu Apixaban STADA la tratamentul cu AVK, administrarea Apixaban STADA trebuie continuată pe o perioadă de cel puţin 2 zile după iniţierea tratamentului cu AVK. După 2 zile de administrare concomitentă a tratamentului cu Apixaban STADA şi cu AVK, trebuie măsurată valoarea INR înainte de următoarea doză programată de Apixaban STADA. Administrarea concomitentă a tratamentului cu Apixaban STADA şi cu AVK trebuie continuată până când valoarea INR este ≥ 2.

Vârstnici Prevenirea ETV și tratamentul/prevenirea TVP și EP recurente – Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

FANV – Nu este necesară ajustarea dozelor, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite criteriile pentru reducerea dozei (vezi Reducerea dozei la începutul pct. 4.2).

Insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată se aplică următoarele recomandări: • pentru prevenirea ETV la pacienţi cu intervenţie chirurgicală de artroplastie a şoldului sau genunchiului, pentru tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea TVP şi a EP recurente, nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2). • pentru prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţi cu FANV şi cu creatinina serică ≥ 1,5 mg/dl (133 micromoli/l) asociată cu vârsta ≥ 80 ani sau cu greutatea corporală ≤ 60 kg, este necesară o reducere a dozelor conform descrierii de mai sus. În lipsa altor criterii pentru reducerea dozelor (vârstă, greutate corporală), nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).

La pacienţii adulți cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei 15-29 ml/min) se aplică următoarele recomandări (vezi pct. 4.4 şi 5.2): • pentru prevenirea ETV la pacienţi cu intervenţie chirurgicală de artroplastie a şoldului sau genunchiului, pentru tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea TVP şi a EP recurente, apixaban trebuie utilizat cu precauţie; • pentru prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţi cu FANV, pacienţii trebuie să primească doza mai mică de apixaban, de 2,5 mg de două ori pe zi.

Deoarece nu există experienţă clinică la pacienţii cu clearance al creatininei < 15 ml/min sau la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă, apixaban nu este recomandat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică Apixaban STADA este contraindicat la pacienţii cu boală hepatică asociată cu o coagulopatie şi risc clinic relevant de sângerare (vezi pct. 4.3).

Nu este recomandat pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Va fi utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasa Child- Pugh A sau B). La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată nu sunt necesare ajustări ale dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Pacienţii cu valori crescute ale enzimelor hepatice alanin aminotransferază (ALT)/aspartat aminotransferază (AST) >2 x LSVN sau cu valori ale bilirubinei totale ≥1,5 x LSVN au fost excluşi din studiile clinice. Ca urmare, Apixaban STADA trebuie utilizat cu prudenţă la această categorie de pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Înainte de iniţierea tratamentului cu Apixaban STADA, trebuie efectuate testele funcţiei hepatice.

Greutate corporală Prevenirea ETV și tratamentul/prevenirea EVP și EP recurente – Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

FANV – Nu este necesară ajustarea dozelor, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite criteriile pentru reducerea dozei (vezi Reducerea dozei la începutul pct. 4.2).

Sex Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).

Pacienţi supuşi ablaţiei prin cateter (FANV) Pacienţii pot continua tratamentul cu apixaban în timp ce sunt supuşi ablaţiei prin cateter (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 4.5).

Pacienţi supuşi cardioversiei Tratamentul cu apixaban poate fi început sau continuat la pacienţii adulți cu FANV care pot necesita cardioversie.

Pentru pacienţii netrataţi anterior cu anticoagulante, trebuie avută în vedere excluderea prezenței unui tromb la nivelul atriului stâng, utilizând o abordare ghidată imagistic (de exemplu, ecocardiografie transesofagiană (TEE) sau scanare prin tomografie computerizată (CT)) înainte de cardioversie, în conformitate cu ghidurile medicale stabilite.

Pentru pacienţii care încep tratamentul cu apixaban, trebuie administrată doza de 5 mg, de două ori pe zi, timp de cel puţin 2,5 zile (5 doze individuale) înainte de cardioversie pentru a asigura o anticoagulare adecvată (vezi pct. 5.1). Schema terapeutică trebuie redusă prin administrarea dozei de 2,5 mg apixaban, de două ori pe zi, timp de cel puţin 2,5 zile (5 doze individuale) dacă pacientul îndeplineşte criteriile pentru reducerea dozei (vezi pct. de mai sus Reducerea dozei şi Insuficienţă renală).

Dacă este necesară cardioversia înainte să poată fi administrate 5 doze de apixaban, trebuie administrată o doză de încărcare de 10 mg, urmată de administrarea dozei de 5 mg de două ori pe zi. Schema terapeutică trebuie redusă prin administrarea unei doze de încărcare de 5 mg, urmată de administrarea dozei de 2,5 mg de două ori pe zi dacă pacientul îndeplineşte criteriile pentru reducerea dozei (vezi punctele de mai sus Reducerea dozei şi Insuficienţă renală). Administrarea dozei de încărcare trebuie făcută cu cel puţin 2 ore înainte de cardioversie (vezi pct. 5.1).

Pentru toţi pacienţii supuşi cardioversiei, înainte de cardioversie trebuie căutată confirmarea faptului că pacientul a luat apixaban aşa cum a fost prescris. Deciziile despre începerea și durata tratamentului trebuie să aibă în vedere recomandările stabilite din ghidul pentru tratamentul anticoagulant la pacienţii supuşi cardioversiei.

Pacienți cu FANV și sindrom coronarian acut (SCA) și/sau intervenție coronariană percutană (ICP) Există o experiență limitată de tratament cu apixaban în doza recomandată pentru pacienții cu FANV atunci când este utilizat în asociere cu medicamente antiplachetare la pacienți cu SCA și/sau supuși ICP după ce se obține hemostaza (vezi pct. 4.4 și 5.1). Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea Apixaban STADA la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt date disponibile.

Mod de administrare Administrare orală Apixaban STADA trebuie administrat cu apă, cu sau fără alimente.

În cazul pacienţilor care nu pot înghiţi comprimatele întregi, comprimatele de Apixaban STADA pot fi zdrobite şi dizolvate în apă, în soluţie de glucoză 5%, în suc de mere sau amestecate cu piure de mere şi administrate imediat pe cale orală (vezi pct. 5.2). Alternativ, comprimatele de Apixaban STADA pot fi zdrobite şi dizolvate în 60 ml de apă sau glucoză 50 mg/ml (5%) şi administrate imediat printr-o sondă nazogastrică (vezi pct. 5.2). Comprimatele de Apixaban STADA zdrobite sunt stabile în apă, glucoză 50 mg/ml (5%), suc de mere şi piure de mere timp de până la 4 ore.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inhibitorii CYP3A4 şi gp-P
Administrarea concomitentă de apixaban şi ketoconazol (400 mg o dată pe zi), un inhibitor puternic
atât al CYP3A4 cât şi al gp-P, a determinat o creştere de 2 ori a valorii medii a ASC şi de 1,6 ori a
valorii medii a Cmax pentru apixaban.
Nu este recomandată utilizarea apixaban la pacienţii care utilizează tratament sistemic concomitent

cu inhibitori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P, cum sunt antimicoticele azolice (de exemplu
ketoconazol, itraconazol, voriconazol şi posaconazol) şi inhibitori ai proteazei HIV (de exemplu
ritonavir) (vezi pct. 4.4).
Este de aşteptat ca substanţele active care nu sunt considerate inhibitori puternici ai CYP3A4 şi ai
gp-P (de exemplu, amiodaronă, claritromicină, diltiazem, fluconazol, naproxen, chinidină,
verapamil) să determine în măsură mai mică creşterea concentraţiilor plasmatice ale apixaban. Nu
este necesară ajustarea dozei de apixaban atunci când acesta este administrat concomitent cu
medicamente care nu sunt inhibitori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P. De exemplu, administrarea de
diltiazem (360 mg o dată pe zi), considerat un inhibitor moderat al CYP3A4 şi un inhibitor slab al
gp-P, a determinat o creştere de 1,4 ori a valorilor medii ale ASC şi de 1,3 ori a C max pentru
apixaban. Administrarea de naproxen (500 mg doză unică), un inhibitor al gp-P, dar nu şi al
CYP3A4, a determinat o creştere de 1,5 ori, respectiv de 1,6 ori a valorilor medii ale ASC şi C max
pentru apixaban. Administrarea de claritromicina (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al gp-P şi
un inhibitor puternic al CYP3A4, a determinat o creştere de 1,6 ori, respectiv de 1,3 ori a valorilor
medii ale ASC şi Cmax pentru apixaban.
Inductori ai CYP3A4 şi ai gp-P
Administrarea concomitentă de apixaban şi rifampicină, un inductor puternic al CYP3A4 şi al gp-P,
a determinat o scădere cu aproximativ 54% şi, respectiv, cu 42% a valorilor medii ale ASC şi C max
pentru apixaban. Utilizarea apixaban concomitent cu alţi inductori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P
(de exemplu fenitoină, carbamazepină, fenobarbital sau sunătoare) poate de asemenea determina
scăderea concentraţiilor plasmatice ale apixaban. Nu este necesară ajustarea dozelor de apixaban
atunci când este administrat concomitent cu asemenea medicamente; totuşi, la pacienţii care
utilizează concomitent tratament sistemic cu inductori puternici ai CYP3A4 şi gp-P, apixaban
trebuie utilizat cu precauţie pentru prevenirea ETV în intervenţii chirurgicale de artroplastie a
şoldului sau genunchiului, pentru prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice
la pacienţi cu FANV şi pentru prevenirea TVP şi a EP recurente.
Apixaban nu este recomandat pentru tratamentul TVP şi al EP la pacienţii care utilizează
concomitent tratament sistemic cu inductori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P, deoarece eficacitatea
poate fi compromisă (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante, inhibitori ai agregării plachetare, ISRS/IRSN şi AINS
Din cauza riscului crescut de sângerare, este contraindicat tratamentul concomitent cu orice alt
medicament anticoagulant, cu excepţia situaţiilor specifice în care se realizează schimbarea
tratamentului anticoagulant, atunci când HNF se administrează în dozele necesare pentru a menţine
deschis un cateter central venos sau arterial sau când HNF se administrează în timpul ablaţiei prin
cateter pentru fibrilaţie atrială (vezi pct. 4.3).
După administrarea de enoxaparină (40 mg în doză unică) în asociere cu apixaban (5 mg în doză
unică) a fost observat un efect aditiv al activităţii anti-factor Xa.
Nu au fost evidenţiate interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice atunci când apixaban a
fost administrat concomitent cu AAS 325 mg o dată pe zi.
În studiile de fază I, administrarea apixaban în asociere cu clopidogrel (75 mg o dată pe zi) sau cu
combinaţia de clopidogrel 75 mg şi AAS 162 mg o dată pe zi sau cu prasugrel (doză de 60 mg,
urmată de doza de 10 mg o dată pe zi) nu a evidenţiat o creştere relevantă a timpului de sângerare
sau inhibarea suplimentară a agregării plachetare, comparativ cu administrarea medicamentelor
antiplachetare fără apixaban. Creşterea valorilor testelor de coagulare (TP, INR şi aPTT) a fost
concordantă cu efectele apixaban administrat în monoterapie.

Administrarea de naproxen (500 mg), un inhibitor al gp-P, a determinat o creştere de 1,5 ori,
respectiv de 1,6 ori a valorilor medii ale ASC şi Cmax pentru apixaban. Corespunzător, în cazul
apixaban au fost observate creşteri ale valorilor testelor de coagulare. Nu au fost observate
modificări ale efectului naproxen asupra agregării plachetare induse pe calea acidului arahidonic şi
nu a fost observată o prelungire relevantă clinic a timpului de sângerare după administrarea
concomitentă a apixaban şi naproxen.
În ciuda acestor observaţii, pot exista persoane cu un răspuns farmacodinamic mai pronunţat atunci
când medicamentele antiplachetare sunt administrate concomitent cu apixaban. Apixaban trebuie
utilizat cu prudenţă concomitent cu ISRS/IRSN, AINS, AAS și/sau inhibitori P2Y12, deoarece
aceste medicamente provoacă în mod normal creşterea riscului de sângerare (vezi pct. 4.4).
Există o experiență limitată privind administrarea concomitentă cu alți inhibitori ai agregării
plachetare (precum antagoniști ai receptorilor GPIIb/IIIa, dipiridamol, dextran sau sulfinpirazonă)
sau medicamente trombolitice. Deoarece asemenea medicamente cresc riscul de sângerare, nu este
recomandată administrarea concomitentă a acestor medicamente cu apixaban (vezi pct. 4.4).
Alte tratamente concomitente
Nu au fost evidenţiate interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice semnificative clinic atunci
când apixaban a fost administrat concomitent cu atenolol sau famotidină. Administrarea
concomitentă a apixaban 10 mg cu atenolol 100 mg nu a avut un efect clinic relevant asupra
farmacocineticii apixaban. În urma administrării în asociere a celor două medicamente, valorile
medii ale ASC şi Cmax au fost cu 15% şi respectiv cu 18% mai mici decât în cazul administrării doar
a apixaban. Administrarea concomitentă a apixaban 10 mg cu famotidină 40 mg nu a avut niciun
efect asupra ASC sau Cmax pentru apixaban.
Efectul apixaban asupra altor medicamente
Studiile in vitro cu apixaban au demonstrat că nu există efect inhibitor asupra activităţii CYP1A2,
CYP2A6, CYP2B6, CYP2C8, CYP2C9, CYP2D6 sau CYP3A4 (CI50 > 45 μM) şi că există un
efect inhibitor slab asupra activităţii CYP2C19 (CI50 > 20 μM), la concentraţii care sunt
semnificativ mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime observate la pacienţi. Apixaban nu a
avut efect inductor asupra CYP1A2, CYP2B6, CYP3A4/5 la concentraţii de până la 20 μM. Ca
urmare, nu este de aşteptat ca apixaban să modifice eliminarea prin metabolizare a medicamentelor
administrate concomitent şi care sunt metabolizate de către aceste enzime. Apixaban nu este un
inhibitor semnificativ al gp-P.
În studii efectuate la voluntari sănătoşi, aşa cum este descris mai jos, apixaban nu a modificat
semnificativ farmacocinetica digoxinei, naproxenului sau a atenololului.
Digoxină
Administrarea concomitentă a apixaban (20 mg o dată pe zi) şi a digoxinei (0,25 mg o dată pe zi),
un substrat al gp-P, nu a modificat ASC sau Cmax pentru digoxină. Ca urmare, apixaban nu a inhibat
transportul substratului mediat de către gp-P.
Naproxen
Administrarea concomitentă a unor doze unice de apixaban (10 mg) şi de naproxen (500 mg), un
AINS utilizat frecvent, nu a avut niciun efect asupra ASC sau Cmax pentru naproxen.
Atenolol
Administrarea concomitentă a unor doze unice de apixaban (10 mg) şi de atenolol (100 mg), un
betablocant utilizat frecvent, nu a modificat farmacocinetica atenololului.

Cărbune activat
Administrarea de cărbune activat reduce expunerea la apixaban (vezi pct. 4.9).

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale pentru recomandări înainte
de a lua acest medicament.
Sarcina
Nu se cunosc efectele Apixaban STADA asupra sarcinii şi asupra copilului nenăscut. Nu trebuie să
luaţi acest medicament dacă sunteţi gravidă. Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă
rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu acest medicament.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă Apixaban STADA se elimină în laptele uman. Dacă alăptaţi, cereţi sfatul
medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale înainte de a lua acest medicament. Ei
vă vor recomanda dacă este cazul să nu mai alăptaţi sau să opriţi administrarea acestui medicament/să
nu începeţi să luaţi acest medicament.