Fișă tehnică · Apixaban Gedeon Richter 5 mg, comprimate filmate

Doze

Prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţi adulți cu fibrilaţie atrială nonvalvulară (FANV)

Doza recomandată de apixaban este de 5 mg, administrată oral de două ori pe zi.

Reducerea dozei

Doza recomandată de apixaban este de 2,5 mg, administrată oral de două ori pe zi la pacienţii cu FANV şi cu cel puţin două din următoarele caracteristici: vârsta ≥80 ani, greutatea corporală ≤60 kg sau creatinina serică ≥1,5 mg/dl (133 micromoli/l).

Tratamentul trebuie continuat pe termen îndelungat.

Tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea TVP şi a EP recurente (tETV) la adulți Doza recomandată de apixaban pentru tratamentul TVP acute şi tratamentul EP este de 10 mg, administrată pe cale orală de două ori pe zi în primele 7 zile, urmată de 5 mg pe cale orală de două ori pe zi. Conform ghidurilor medicale în vigoare, tratamentul de scurtă durată (cel puţin 3 luni) trebuie să aibă în vedere factorii de risc temporari (de exemplu, intervenţii chirurgicale recente, traumatisme, imobilizare).

Doza recomandată de apixaban pentru prevenirea TVP şi a EP recurente este de 2,5 mg, administrată oral de două ori pe zi. În cazul în care este indicată prevenirea TVP şi a EP recurente, administrarea dozei de 2,5 mg de două ori pe zi trebuie începută după finalizarea perioadei de tratament de 6 luni cu apixaban 5 mg de două ori pe zi sau cu un alt anticoagulant, aşa cum se indică în tabelul 1 de mai jos (vezi şi pct. 5.1).

Tabelul 1: Shemă terapeutică recomandată (tETV)

Durata întregului tratament trebuie individualizată după evaluarea atentă a beneficiului tratamentului raportat la riscul de sângerare (vezi pct. 4.4).

Tratamentul TEV și prevenirea TEV recurent la copii și adolescenți

Tratamentul cu apixaban pentru copii și adolescenți de la vârsta de 28 de zile până la mai puțin de 18 ani trebuie inițiat după cel puțin 5 zile de tratament anticoagulant parenteral inițial (vezi pct. 5.1)

Tratamentul cu apixaban pentru copii și adolescenți se bazează pe o dozare în trepte în funcție de greutatea corporală. Doza recomandată de apixaban la copiii și adolescenții cu greutatea ≥ 35 kilograme (kg) este prezentată în Tabelul 2.

Tabelul 2: Recomandare privind dozele pentru tratamentul TEV și prevenirea TEV recurent la copii și adolescenți cu greutatea ≥35 kg (după tratamentul anticoagulant parenteral inițial)

≥ 35 10 mg de două 20 mg 5 mg de două ori 10 mg ori pe zi pe zi

Pentru pacienții pediatrici cu greutate < 35 kg, trebuie utilizate alte formulări adecvate greutății, disponibile pe piață.

Pe baza ghidurilor de tratament pentru TEV la copii şi adolescenţi, întreaga durată a tratamentului trebuie individualizată după o evaluare atentă a beneficiului tratamentului şi riscului de sângerare (vezi pct. 4.4).

Omiterea administrării unei doze la adulți și la copii și adolescenți

O doză de dimineaţă omisă trebuie luată imediat ce este observată şi poate fi luată împreună cu doza de seară. O doză de seară omisă poate fi luată doar în aceeaşi seară, pacientul nu trebuie să ia două doze dimineaţa următoare. Pacientul trebuie să continue cu administrarea dozelor regulate de două ori pe zi în ziua următoare, aşa cum este recomandat.

Schimbarea tratamentului

Schimbarea tratamentului de la anticoagulante parenterale la Apixaban Gedeon Richter (şi viceversa) poate fi făcută la momentul următoarei doze de administrat (vezi pct. 4.5). Aceste medicamente nu trebuie administrate concomitent.

Schimbarea tratamentului de la antagonişti ai vitaminei K (AVK) la Apixaban Gedeon Richter La trecerea pacienţilor de la tratamentul cu antagonişti ai vitaminei K (AVK) la Apixaban Gedeon Richter, trebuie oprit tratamentul cu warfarină sau cu un alt AVK şi inițiat tratamentul cu Apixaban Gedeon Richter atunci când valoarea INR (international normalized ratio) este <2.

Schimbarea tratamentului de la Apixaban Gedeon Richter la tratamentul cu AVK La trecerea pacienţilor de la tratamentul cu Apixaban Gedeon Richter la tratamentul cu AVK, administrarea Apixaban Gedeon Richter trebuie continuată pe o perioadă de cel puţin 2 zile după iniţierea tratamentului cu AVK. După 2 zile de administrare concomitentă a tratamentului cu Apixaban Gedeon Richter şi cu AVK, trebuie măsurată valoarea INR înainte de următoarea doză programată de Apixaban Gedeon Richter. Administrarea concomitentă a tratamentului cu Apixaban Gedeon Richter şi cu AVK trebuie continuată până când valoarea INR este ≥2.

Nu sunt disponibile date pentru pacienții copii și adolescenți.

Vârstnici tETV – Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

FANV – Nu este necesară ajustarea dozelor, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite criteriile pentru reducerea dozei (vezi „Reducerea dozei” la începutul pct. 4.2).

Insuficienţă renală

Pacienți adulți

La pacienţii adulți cu insuficienţă renală uşoară sau moderată se aplică următoarele recomandări: pentru tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea TVP şi a EP recurente (tETV), nu− este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).

pentru prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţi cu FANV şi− cu creatinina serică ≥1,5 mg/dl (133 micromoli/l) asociată cu vârsta ≥80 ani sau cu greutatea corporală ≤60 kg, este necesară o reducere a dozelor (vezi mai sus subtitlul referitor la „Reducerea . În lipsa altor criterii pentru reducerea dozelor (vârstă, greutate corporală), nu estedozelor”) necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).

La pacienţii adulți cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei 15-29 ml/minut) se aplică următoarele recomandări (vezi pct. 4.4 şi 5.2):

pentru tratamentul TVP, tratamentul EP şi prevenirea TVP şi a EP recurente (tETV),− apixaban trebuie utilizat cu precauţie;

pentru prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice la pacienţi cu FANV,− pacienţii trebuie să primească doza mai mică de apixaban, de 2,5 mg de două ori pe zi.

Deoarece nu există experienţă clinică la pacienţii cu clearance al creatininei <15 ml/minut sau la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă, apixaban nu este recomandat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Copii și adolescenți

Pe baza datelor de la adulți și datelor limitate de la pacienți copii și adolescenți (vezi pct. 5.2), nu este necesară ajustarea dozei la pacienții copii și adolescenți cu insuficiență renală ușoară până la moderată.

Apixaban nu se recomandă pacienților copii și adolescenți cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică

Apixaban Gedeon Richter este contraindicat la pacienţii adulți cu boală hepatică asociată cu o coagulopatie şi risc clinic relevant de sângerare (vezi pct. 4.3).

Nu este recomandat pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Va fi utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasa ChildPugh A sau B). La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată nu sunt necesare ajustări ale dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Pacienţii cu valori crescute ale enzimelor hepatice alanin aminotransferază (ALT)/aspartat aminotransferază (AST) >2 x LSVN sau cu valori ale bilirubinei totale ≥1,5 x LSVN au fost excluşi din studiile clinice. Ca urmare, Apixaban Gedeon Richter trebuie utilizat cu prudenţă la această categorie de pacienţi (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Înainte de iniţierea tratamentului cu Apixaban Gedeon Richter, trebuie efectuate testele funcţiei hepatice.

Apixaban nu a fost studiat la copii şi adolescenţi cu insuficienţă hepatică

Greutate corporală tETV – Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

FANV – Nu este necesară ajustarea dozelor, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite criteriile pentru reducerea dozei (vezi „Reducerea dozei” la începutul pct. 4.2).

Administrarea apixaban la copii și adolescenți se bazează pe un regim cu doză fixă, cu creștere în trepte în funcție de greutatea corporală (vezi pct. 4.2).

Sex

Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).

Pacienţi supuşi ablaţiei prin cateter (FANV)

Pacienţii pot continua tratamentul cu apixaban în timp ce sunt supuşi ablaţiei prin cateter (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 4.5).

Pacienţi supuşi cardioversiei

Tratamentul cu apixaban poate fi început sau continuat la pacienţii adulți cu FANV care pot necesita cardioversie.

Pentru pacienţii netrataţi anterior cu anticoagulante, trebuie avută în vedere excluderea prezenței unui tromb la nivelul atriului stâng, utilizând o abordare ghidată imagistic (de exemplu, ecocardiografie transesofagiană (TEE) sau scanare prin tomografie computerizată (CT)) înainte de cardioversie, în conformitate cu ghidurile medicale stabilite.

Pentru pacienţii care încep tratamentul cu apixaban, trebuie administrată doza de 5 mg, de două ori pe zi, timp de cel puţin 2,5 zile (5 doze individuale) înainte de cardioversie pentru a asigura o anticoagulare adecvată (vezi pct. 5.1). Schema terapeutică trebuie redusă prin administrarea dozei de 2,5 mg apixaban, de două ori pe zi, timp de cel puţin 2,5 zile (5 doze individuale) dacă pacientul îndeplineşte criteriile pentru reducerea dozei (vezi pct. de mai sus „Reducerea dozei” şi „Insuficienţă renală”).

Dacă este necesară cardioversia înainte să poată fi administrate 5 doze de apixaban, trebuie administrată o doză de încărcare de 10 mg, urmată de administrarea dozei de 5 mg de două ori pe zi. Schema terapeutică trebuie redusă prin administrarea unei doze de încărcare de 5 mg, urmată de administrarea dozei de 2,5 mg de două ori pe zi dacă pacientul îndeplineşte criteriile pentru reducerea dozei (vezi punctele de mai sus „Reducerea dozei” şi „Insuficienţă renală”).

Administrarea dozei de încărcare trebuie făcută cu cel puţin 2 ore înainte de cardioversie (vezi pct. 5.1).

Pentru toţi pacienţii supuşi cardioversiei, înainte de cardioversie trebuie căutată confirmarea faptului că pacientul a luat apixaban aşa cum a fost prescris. Deciziile despre începerea și durata tratamentului trebuie să aibă în vedere recomandările stabilite din ghidul pentru tratamentul anticoagulant la pacienţii supuşi cardioversiei.

Pacienți cu FANV și sindrom coronarian acut (SCA) și/sau intervenție coronariană percutană (ICP)

Există o experiență limitată de tratament cu apixaban în doza recomandată pentru pacienții cu FANV atunci când este utilizat în asociere cu medicamente antiplachetare la pacienți cu SCA și/sau supuși ICP după ce se obține hemostaza (vezi pct. 4.4 și5.1).

Copii şi adolescenţi

Siguranța și eficacitatea Apixaban Gedeon Richter la copii și adolescenți cu vârsta între 28 de zile și sub 18 ani nu au fost stabilite în alte indicații decât tratamentul tromboembolismului venos (TEV) și prevenirea TEV recurent. Nu sunt disponibile date la nou-născuți și pentru alte indicații (vezi și pct. 5.1). Prin urmare, Apixaban Gedeon Richter nu este recomandat pentru utilizare la nou-născuți și la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 28 de zile și sub 18 ani în alte indicații decât tratamentul TEV și prevenirea TEV recurent.

Siguranţa şi eficacitatea Apixaban Gedeon Richter la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite pentru indicația de prevenire a tromboembolismului. Datele disponibile în prezent despre prevenirea tromboembolismului sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se pot face recomandări privind dozele.

Mod de administrare la adulți și la copii și adolescenți

Administrare orală.

Apixaban Gedeon Richter trebuie administrat cu apă, cu sau fără alimente.

În cazul pacienţilor care nu pot înghiţi comprimatele întregi, comprimatele de Apixaban Gedeon Richter pot fi zdrobite şi dizolvate în apă, în soluţie de glucoză 5%, în suc de mere sau amestecate cu piure de mere şi administrate imediat pe cale orală (vezi pct. 5.2). Alternativ, comprimatele de Apixaban Gedeon Richter pot fi zdrobite şi dizolvate în 60 ml de apă sau glucoză 5% şi administrate imediat printr-o sondă nazogastrică (vezi pct. 5.2). Comprimatele de Apixaban Gedeon Richter zdrobite sunt stabile în apă, glucoză 5%, suc de mere şi piure de mere timp de până la 4 ore.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inhibitorii CYP3A4 şi gp-P
Administrarea concomitentă de apixaban şi ketoconazol (400 mg o dată pe zi), un inhibitor puternic
atât al CYP3A4 cât şi al gp-P, a determinat o creştere de 2 ori a valorii medii a ASC şi de 1,6 ori a
valorii medii a Cmax pentru apixaban.
Nu este recomandată utilizarea apixaban la pacienţii care utilizează tratament sistemic concomitent
11

cu inhibitori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P, cum sunt antimicoticele azolice (de exemplu,
ketoconazol, itraconazol, voriconazol şi posaconazol) şi inhibitori ai proteazei HIV (de exemplu,
ritonavir) (vezi pct. 4.4).
Este de aşteptat ca substanţele active care nu sunt considerate inhibitori puternici ai CYP3A4 şi ai
gp-P (de exemplu, amiodaronă, claritromicină, diltiazem, fluconazol, naproxen, chinidină,
verapamil) să determine în măsură mai mică creşterea concentraţiilor plasmatice ale apixaban. Nu
este necesară justarea dozei de apixaban atunci când acesta este administrat concomitent cu
medicamente care nu sunt inhibitori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P. De exemplu, administrarea de
diltiazem (360 mg o dată pe zi), considerat un inhibitor moderat al CYP3A4 şi un inhibitor slab al
gp-P, a determinat o creştere de 1,4 ori a valorilor medii ale ASC şi de 1,3 ori a Cmax pentru
apixaban. Administrarea de naproxen (500 mg doză unică), un inhibitor al gp-P, dar nu şi al
CYP3A4, a determinat o creştere de 1,5 ori, respectiv de 1,6 ori a valorilor medii ale ASC şi Cmax
pentru apixaban. Administrarea de claritromicina (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al gp-P şi
un inhibitor puternic al CYP3A4, a determinat o creştere de 1,6 ori, respectiv de 1,3 ori a valorilor
medii ale ASC şi Cmax pentru apixaban.
Inductori ai CYP3A4 şi ai gp-P
Administrarea concomitentă de apixaban şi rifampicină, un inductor puternic al CYP3A4 şi al gp-P,
a determinat o scădere cu aproximativ 54% şi, respectiv, cu 42% a valorilor medii ale ASC şi Cmax
pentru apixaban. Utilizarea apixaban concomitent cu alţi inductori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P
(de exemplu fenitoină, carbamazepină, fenobarbital sau sunătoare) poate de asemenea determina
scăderea concentraţiilor plasmatice ale apixaban. Nu este necesară ajustarea dozelor de apixaban
atunci când este administrat concomitent cu asemenea medicamente; totuşi, la pacienţii care
utilizează concomitent tratament sistemic cu inductori puternici ai CYP3A4 şi gp-P, apixaban
trebuie utilizat cu precauţie pentru prevenirea accidentului vascular cerebral şi a emboliei sistemice
la pacienţi cu FANV şi pentru prevenirea TVP şi a EP recurente.
Apixaban nu este recomandat pentru tratamentul TVP şi al EP la pacienţii care utilizează
concomitent tratament sistemic cu inductori puternici ai CYP3A4 şi ai gp-P, deoarece eficacitatea
poate fi compromisă (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante, inhibitori ai agregării plachetare, ISRS/IRSN şi AINS
Din cauza riscului crescut de sângerare, este contraindicat tratamentul concomitent cu orice alt
medicament anticoagulant, cu excepţia situaţiilor specifice în care se realizează schimbarea
tratamentului anticoagulant, atunci când HNF se administrează în dozele necesare pentru a menţine
deschis un cateter central venos sau arterial sau când HNF se administrează în timpul ablaţiei prin
cateter pentru fibrilaţie atrială (vezi pct. 4.3).
După administrarea de enoxaparină (40 mg în doză unică) în asociere cu apixaban (5 mg în doză
unică) a fost observat un efect aditiv al activităţii anti-factor Xa.
Nu au fost evidenţiate interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice atunci când apixaban a fost
administrat concomitent cu AAS 325 mg o dată pe zi.
În studiile de fază I, administrarea apixaban în asociere cu clopidogrel (75 mg o dată pe zi) sau cu
12

combinaţia de clopidogrel 75 mg şi AAS 162 mg o dată pe zi sau cu prasugrel (doză de 60 mg,
urmată de doza de 10 mg o dată pe zi) nu a evidenţiat o creştere relevantă a timpului de sângerare
sau inhibarea suplimentară a agregării plachetare, comparativ cu administrarea medicamentelor
antiplachetare fără apixaban. Creşterea valorilor testelor de coagulare (TP, INR şi aPTT) a fost
concordantă cu efectele apixaban administrat în monoterapie.
Administrarea de naproxen (500 mg), un inhibitor al gp-P, a determinat o creştere de 1,5 ori,
respectiv de 1,6 ori a valorilor medii ale ASC şi Cmax pentru apixaban. Corespunzător, în cazul
apixaban au fost observate creşteri ale valorilor testelor de coagulare. Nu au fost observate
modificări ale efectului naproxen asupra agregării plachetare induse pe calea acidului arahidonic şi
nu a fost observată o prelungire relevantă clinic a timpului de sângerare după administrarea
concomitentă a apixaban şi naproxen.
În ciuda acestor observaţii, pot exista persoane cu un răspuns farmacodinamic mai pronunţat atunci
când medicamentele antiplachetare sunt administrate concomitent cu apixaban. Apixaban trebuie
utilizat cu prudenţă concomitent cu ISRS/IRSN, AINS, AAS și/sau inhibitori P2Y12, deoarece
aceste medicamente provoacă în mod normal creşterea riscului de sângerare (vezi pct. 4.4).
Există o experiență limitată privind administrarea concomitentă cu alți inhibitori ai agregării
plachetare (precum antagoniști ai receptorilor GPIIb/IIIa, dipiridamol, dextran sau sulfinpirazonă)
sau medicamente trombolitice. Deoarece asemenea medicamente cresc riscul de sângerare, nu este
recomandată administrarea concomitentă a acestor medicamente cu apixaban (vezi pct. 4.4).
În studiul CV185325, nu au fost raportate evenimente de sângerare importante clinic la cei 12 pacienţi
copii şi adolescenţi trataţi concomitent cu apixaban şi AAS ≤ 165 mg zilnic.

Alte tratamente concomitente
Nu au fost evidenţiate interacţiuni farmacodinamice sau farmacocinetice semnificative clinic atunci
când apixaban a fost administrat concomitent cu atenolol sau famotidină. Administrarea
concomitentă a apixaban 10 mg cu atenolol 100 mg nu a avut un efect clinic relevant asupra
farmacocineticii apixaban. În urma administrării în asociere a celor două medicamente, valorile
medii ale ASC şi Cmax au fost cu 15% şi respectiv cu 18% mai mici decât în cazul administrării
doar a apixaban.
Administrarea concomitentă a apixaban 10 mg cu famotidină 40 mg nu a avut niciun efect asupra
ASC sau Cmax pentru apixaban.
Efectul apixaban asupra altor medicamente
Studiile in vitro cu apixaban au demonstrat că nu există efect inhibitor asupra activităţii CYP1A2,
CYP2A6, CYP2B6, CYP2C8, CYP2C9, CYP2D6 sau CYP3A4 (CI50 >45 μM) şi că există un efect
inhibitor slab asupra activităţii CYP2C19 (CI50 >20 μM), la concentraţii care sunt semnificativ mai
mari decât concentraţiile plasmatice maxime observate la pacienţi. Apixaban nu a avut efect inductor
asupra CYP1A2, CYP2B6, CYP3A4/5 la concentraţii de până la 20 μM. Ca urmare, nu este de
aşteptat ca apixaban să modifice eliminarea prin metabolizare a medicamentelor administrate
concomitent şi care sunt metabolizate de către aceste enzime. Apixaban nu este un inhibitor
semnificativ al gp-P.
În studii efectuate la voluntari sănătoşi, aşa cum este descris mai jos, apixaban nu a modificat
semnificativ farmacocinetica digoxinei, naproxenului sau a atenololului.
13

Digoxină
Administrarea concomitentă a apixaban (20 mg o dată pe zi) şi a digoxinei (0,25 mg o dată pe zi), un
substrat al gp-P, nu a modificat ASC sau Cmax pentru digoxină. Ca urmare, apixaban nu a inhibat
transportul substratului mediat de către gp-P.
Naproxen
Administrarea concomitentă a unor doze unice de apixaban (10 mg) şi de naproxen (500 mg), un
AINS utilizat frecvent, nu a avut niciun efect asupra ASC sau Cmax pentru naproxen.
Atenolol
Administrarea concomitentă a unor doze unice de apixaban (10 mg) şi de atenolol (100 mg), un
betablocant utilizat frecvent, nu a modificat farmacocinetica atenololului.
Cărbune activat
Administrarea de cărbune activat reduce expunerea la apixaban (vezi pct. 4.9).
Copii și adolescenți
Nu au fost efectuate studii privind interacțiunile la copii și adolescenți.
Datele de interacțiune menționate mai sus au fost obținute la adulți, iar atenționările de la pct. 4.4
trebuie luate în considerare pentru utilizarea la copii și adolescenți.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului, farmacistului sau asistentei medicale pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Nu se cunosc efectele Apixaban Gedeon Richter asupra sarcinii şi asupra copilului nenăscut. Nu
trebuie să luaţi acest medicament dacă sunteţi gravidă. Adresaţi-vă imediat medicului
dumneavoastră dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu acest medicament.
Nu se cunoaşte dacă Apixaban Gedeon Richter se elimină în laptele uman. Dacă alăptaţi, cereţi sfatul
medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale înainte de a lua acest medicament. Ei
vă vor recomanda dacă este cazul să nu mai alăptaţi sau să opriţi administrarea acestui medicament/să
nu începeţi să luaţi acest medicament.
3