Fișă tehnică · Antinevralgic® P 250 mg/150 mg/20 mg, comprimate

Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani
Doza recomandată este de 1-2 comprimate Antinevralgic P, de 2-3 ori pe zi, la nevoie, fără a
depăşi 7 comprimate Antinevralgic P pe zi.
A nu se lua comprimatele la un interval mai mic de 4 ore.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani
Siguranţa şi eficacitatea Antinevralgic P la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani nu au fost
evaluate. Ca urmare, nu se recomandă să se administreze Antinevralgic P la copii şi adolescenţi
cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani)

Doza uzuală este de 1-2 comprimate Antinevralgic P, de 2-3 ori pe zi, la nevoie, fără a depăşi
5 comprimate de Antinevralgic P pe zi.
Din considerente medicale generale, este necesară precauţie la vârstnici, în special la persoanele
cu greutate corporală mică.
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Nu a fost evaluat efectul afecţiunilor hepatice sau renale asupra farmacocineticii medicamentului
Antinevralgic P.
Prin mecanismele de acţiune, acidul acetilsalicilic şi paracetamolul ar putea accentua insuficienţa
renală sau hepatică. De aceea, Antinevralgic P este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă
hepatică sau renală severe (vezi pct. 4.3) şi trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu forme
uşoare sau moderate de insuficienţă hepatică sau renală.
În caz de insuficienţă renală, se recomandă administrarea dozelor la interval de 8 ore.
Mod de administrare
Antinevralgic P nu trebuie utilizat în doze mari sau timp îndelungat fără recomandarea
medicului.
Pentru a reduce intensitatea simptomelor gastro-intestinale, Antinevralgic P se poate administra
după mese.
Nu se recomandă administrarea Antinevralgic P înainte de culcare.
4.3
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
4.4

Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
La pacienţii la care atacurile de astm, urticarie sau rinită acută sunt accentuate de acidul
acetilsalicilic sau de alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, precum diclofenacul
sau ibuprofenul.
La pacienţi cu ulcer gastric sau duodenal activ, sângerări sau perforaţii gastro-intestinale şi la
pacienţii cu antecedente de ulcer gastric sau duodenal.
Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, din cauza riscului de hemoliză (vezi pct. 4.8).
În ultimul trimestru de sarcină şi pe durata alăptării.
Hemofilie sau alte afecţiuni hemoragice.
Insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min).
Insuficienţă cardiacă severă.
Pacienţi cu mastocitoză preexistentă, la care utilizarea acidului acetilsalicilic poate induce
reacţii de hipersensibilitate severă (inclusiv şoc circulator cu hiperemie facială, hipotensiune
arterială, tahicardie şi vărsături).
Administrarea a mai mult de 15 mg metotrexat pe săptămână (vezi pct. 4.5).
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Generale
La pacienţii cu astm bronşic, afecţiuni alergice, insuficienţă renală sau hepatică uşoară sau
moderată şi la pacienţii care prezintă risc de deshidratare (de exemplu determinată de stări de
greaţă, diaree, înainte sau după o intervenţie chirurgicală), administrarea Antinevralgic P trebuie
efectuată cu prudenţă.
Riscul de supradozaj este mai pronunţat la pacienţii cu boală hepatică etanolică non-cirotică.

În timpul tratamentului cu Antinevralgic P trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice.
Antinevralgic P nu trebuie utilizat împreună cu medicamente care conţin acid acetilsalicilic sau
paracetamol.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace, pentru
cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos).
Atenţionări privind administrarea în migrenă
Similar altor tratamente împotriva migrenelor acute, înainte de a trata o potenţială migrenă la
pacienţii care nu au fost diagnosticaţi anterior cu migrenă sau la cei care prezintă simptome
atipice, trebuie avută grijă pentru a exclude alte posibile afecţiuni neurologice potenţial grave.
Antinevralgic P nu trebuie utilizat de către pacienţii care prezintă vărsături în mai mult de 20%
din crizele de migrenă sau care necesită odihnă la pat în peste 50% din crize.
În cazul în care migrena nu se atenuează cu prima doză de 2 comprimate de Antinevralgic P,
pacientul trebuie să se adreseze unui medic.
Cefalee indusă medicamentos
Acest medicament nu trebuie utilizat de către pacienţii care, în decursul ultimelor 3 luni, au avut
cefalee mai mult de 10 zile pe lună. Aceşti pacienţi trebuie suspectaţi de cefalee atribuită folosirii
excesive de analgezice, iar tratamentul trebuie întrerupt. În plus, aceştia trebuie să se adreseze
unui medic.
Infecţii
Antinevralgic P poate masca semnele şi simptomele unei infecţii, din cauza proprietăţilor sale
farmacodinamice.
Hipersensibilitate şi astm bronşic
La pacienţii cu astm bronşic şi alte afecţiuni alergice respiratorii, precum şi la cei cu
hipersensibilitate la medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, pot fi declanşate crize de
astm bronşic şi alte reacţii alergice de tip anafilactic.
Hemoragii gastro-intestinale şi ulcer gastro-duodenal
Pacienţii cu ulcer gastric sau duodenal activ sau în antecedente nu trebuie să ia acest
medicament.
Se recomandă precauţie în caz de antecedente de hemoragii digestive de alte cauze.
Copii şi adolescenţi
Există o posibilă asociere între administrarea acidului acetilsalicilic şi apariţia sindromului Reye
atunci când medicamentul este administrat copiilor şi adolescenţilor. Sindromul Reye este o
boală foarte rară care afectează creierul şi ficatul şi care poate fi letală. Se recomandă precauţie
în cazul administrării Antinevralgic P la adolescenţi cu gripă, viroze respiratorii sau varicelă (din
cauza riscului de apariţie a sindromului Reye). Se recomandă evitarea administrării
Antinevralgic P la adolescenţi cu boli febrile acute, până la precizarea diagnosticului.
Antinevralgic P nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 16 ani (vezi pct.
4.3).
Riscuri cardiovasculare şi cerebrovasculare
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în
doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
3/18

evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic şi accident vascular cerebral).
Datele existente sunt insuficiente pentru a permite excluderea unui astfel de risc în cazul
Antinevralgic P administrat în doză zilnică de 1-7 comprimate.
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă
uşoară până la moderată, este necesară precauţie (trebuie recomandat pacientului să se adreseze
medicului) înainte de începerea tratamentului, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu
AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Din cauza conţinutului în acid acetilsalicilic:
- Antinevralgic P trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu gută (dozele mici de AAS scad
eliminarea de acid uric), hipertensiune arterială necontrolată medicamentos şi diabet zaharat.
- Antinevralgic P poate determina o creştere a sângerării în timpul sau după o intervenţie
chirurgicală (incluzând intervenţii chirurgicale minore, de exemplu extracţii dentare), din
cauza efectului antiagregant plachetar al acidului acetilsalicilic, care persistă câteva zile.
- Antinevralgic P nu trebuie administrat împreună cu un anticoagulant sau cu alte
medicamente care inhibă agregarea plachetară fără supravegherea medicului (vezi pct. 4.5).
Pacienţii cu tulburări de hemostază trebuie monitorizaţi cu atenţie. Trebuie luate măsuri de
precauţie în caz de metroragie sau menoragie.
- Administrarea Antinevralgic P trebuie întreruptă imediat, dacă apar sângerări sau ulceraţii
gastro-intestinale la pacienţii trataţi cu acest medicament. Sângerări, ulceraţii sau perforaţii
gastro-intestinale, care pot fi letale, au fost raportate în cazul tuturor antiinflamatoarelor
nesteroidiene (AINS) şi pot apărea oricând pe parcursul tratamentului, cu sau fără simptome
de avertizare sau antecedente de reacţii adverse gastro-intestinale grave. În general, acestea
au consecinţe mai grave la persoanele în vârstă. Riscul de sângerare gastro-intestinală poate
fi crescut în cazul administrării concomitente de alcool etilic, corticosteroizi, medicamente
anticoagulante cum este warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei şi AINS (vezi
pct. 4.5). Pentru a reduce intensitatea simptomelor gastro-intestinale, Antinevralgic P se
poate administra după mese.
- Antinevralgic P poate precipita episoadele de bronhospasm şi poate provoca exacerbări ale
astmului bronşic (aşa numita intoleranţă la analgezice/astm indus de analgezice) sau apariţia
altor reacţii de hipersensibilitate. Factorii de risc sunt astmul bronşic, rinitele alergice
sezoniere, polipii nazali, boala pulmonară obstructivă cronică sau infecţia cronică a tractului
respirator (în special dacă este asociată cu simptome alergice de tipul rinitei), prezente. Acest
lucru este valabil şi pentru pacienţii cu reacţii alergice (de exemplu reacţii cutanate,
mâncărime, urticarie) la alte medicamente. Se recomandă precauţii speciale în cazul acestor
pacienţi (posibilitate de intervenţie rapidă).
- Acidul acetilsalicilic poate interfera cu testele funcţiei tiroidiene, determinând rezultate fals
scăzute ale concentraţiilor de tiroxină (T4) sau tri-iodotironină (T3) (vezi pct. 4.5). Este
necesară prudenţă în cazul administrării la pacienţii cu hipertiroidie.
- Asocierea levotiroxinei cu salicilaţi trebuie evitată. De asemenea nu este recomandată
asocierea levotiroxinei cu cafeina (vezi mai jos „Din cauza conţinutului în cafeină” şi la pct.
4.5).
- Alcoolul etilic poate creşte riscul de leziuni gastro-intestinale atunci când este consumat în
timpul tratamentului cu AAS. Prin urmare, se impun precauţii în cazul consumului
concomitent de băuturi alcoolice sau asocierii cu medicamente care conţin alcool etilic (vezi
pct. 4.5).
Pentru doze de acid acetilsalicilic ≥ 500 mg/zi:
Există dovezi referitoare la faptul că medicamentele care inhibă sinteza ciclooxigenazei şi a
prostaglandinelor pot determina tulburări ale fertilităţii feminine prin afectarea ovulaţiei. Acest
efect este reversibil la întreruperea tratamentului.

Din cauza conţinutului în paracetamol:
- Antinevralgic P trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu insuficienţă renală sau
hepatică sau la persoanele dependente de alcool etilic.
- Antinevralgic P trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu sensibilitate preexistentă la
acid acetilsalicilic şi/sau la AINS, deoarece poate apărea bronhospasm.
- Hepatotoxicitatea poate apărea chiar şi la doze terapeutice de paracetamol, după un tratament
de scurtă durată şi la pacienţi fără leziuni hepatice preexistente (vezi pct. 4.8).
- Au fost raportate reacţii adverse cutanate severe:
La utilizarea de Antinevralgic P, au fost raportate reacţii cutanate care pun în pericol viaţa:
sindromul Stevens–Johnson (SSJ) şi necroliza epidermică toxică (NET). Pacienţii trebuie
informaţi despre semne şi simptome şi supravegheaţi cu atenţie pentru apariţia reacţiilor
cutanate. Dacă apar simptome sau semne de SSJ sau NET (de exemplu erupţie cutanată
progresivă, adesea cu vezicule sau cu leziuni mucoase), pacienţii trebuie să oprească imediat
tratamentul cu Antinevralgic P şi să se adreseze unui medic.
Din cauza conţinutului în cafeină:
- Antinevralgic P trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu gută, hipertiroidism şi aritmie.
- Pacientul trebuie să limiteze utilizarea produselor care conţin cafeină în timpul tratamentului
cu Antinevralgic P, deoarece excesul de cafeină poate determina nervozitate, iritabilitate,
insomnie şi ocazional palpitaţii. Nu se recomandă administrarea Antinevralgic P înainte de
culcare (vezi pct. 4.2).
- Asocierea levotiroxinei trebuie evitată (vezi pct. 4.5).
Excipienţi:
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.

cu alte medicamente și alte tipuri de interacțiuni

Interacţiunile medicamentoase cu alte substanţe, care pot fi provocate de fiecare componentă în
parte, sunt binecunoscute şi nu există nicio indicaţie că acestea s-ar putea schimba prin utilizarea
combinată.
Nu există interacţiuni relevante din punctul de vedere al siguranţei între acidul acetilsalicilic şi
paracetamol.
Acid acetilsalicilic (AAS)
Administrarea
Efect posibil:
concomitentă de acid
acetilsalicilic şi
Medicamente asociate Există un risc crescut de hemoragie, din cauza potenţialului efect
cu risc de sângerare
aditiv. Administrarea concomitentă a medicamentelor asociate cu risc
de hemoragie trebuie efectuată cu prudenţă.
Alte
medicamente Există un risc crescut de ulcere şi hemoragii gastro-intestinale, din
antiinflamatoare
cauza efectelor sinergice.
nesteroidiene (AINS)
Dacă este necesară utilizarea concomitentă, atunci când este cazul,
trebuie avută în vedere protecţia gastrică pentru profilaxia leziunilor
gastro-intestinale induse de AINS (vezi pct. 4.4).
Corticosteroizi
Există un risc crescut de ulcere sau hemoragii gastro-intestinale, din
cauza efectelor sinergice. Se recomandă să se aibă în vedere protecţia
gastrică la pacienţii care utilizează AAS şi corticosteroizi, în special la
persoanele în vârstă (vezi pct. 4.4).
5/18

Acid acetilsalicilic (AAS)
Administrarea
Efect posibil:
concomitentă de acid
acetilsalicilic şi
Medicamente asociate Există un risc crescut de hemoragie, din cauza potenţialului efect
cu risc de sângerare
aditiv. Administrarea concomitentă a medicamentelor asociate cu risc
de hemoragie trebuie efectuată cu prudenţă.
Medicamente
AAS poate creşte efectul anticoagulant. Trebuie efectuată
anticoagulante
orale monitorizarea clinică şi de laborator a timpului de sângerare şi a
(de exemplu derivaţii timpului de protrombină (vezi pct. 4.4).
cumarinici)
Trombolitice
(de Există un risc crescut de sângerare. În mod special, tratamentul cu
exemplu streptokinază) AAS nu trebuie început la mai puţin de 24 de ore după tratamentul cu
alteplază la pacienţii cu accident vascular cerebral acut. În consecinţă,
nu se recomandă utilizarea concomitentă (vezi pct. 4.4).
Heparină
Există un risc crescut de sângerare. Trebuie efectuată monitorizarea
clinică şi de laborator a timpului de sângerare (vezi pct. 4.4).
Antiagregante
Există un risc crescut de sângerare. Trebuie efectuată monitorizarea
plachetare (ticlopidină, clinică şi de laborator a timpului de sângerare (vezi pct. 4.4).
clopidogrel, cilostazol)
Inhibitori selectivi ai Pot afecta coagularea sau funcţia plachetelor atunci când se utilizează
recaptării serotoninei concomitent cu AAS, în general determinând creştere a riscului de
(ISRS)
sângerare, în special de sângerare gastro-intestinală. Prin urmare,
trebuie evitată utilizarea concomitentă.
Fenitoină
Salicilaţii scad legarea fenitoinei de albumina plasmatică. Acest fapt
determină creşterea concentraţiei plasmatice a formei libere de
fenitoină; concentraţia plasmatică a fenitoinei trebuie atent
monitorizată.
Acid acetilsalicilic (AAS)
Antagonişti
ai AAS poate să scadă activitatea acestora din cauza inhibării excreţiei
aldosteronului
sodiului urinar; tensiunea arterială trebuie atent monitorizată.
(spironolactonă,
canrenoat)
Diuretice de ansă (de AAS poate să scadă activitatea acestora, din cauza competiţiei şi
exemplu furosemidă)
inhibării prostaglandinelor urinare. Medicamentele AINS pot
determina insuficienţă renală acută, în special la pacienţii deshidrataţi.
Dacă un diuretic este administrat concomitent cu AAS, este necesar să
se asigure pacientului o hidratare adecvată şi să se monitorizeze funcţia
renală și tensiunea arterială, în special la începutul tratamentului cu
diuretice.
Medicamente
AAS poate să scadă activitatea acestora, din cauza competiţiei şi
antihipertensive
inhibării prostaglandinelor urinare. Această asociere poate determina
(inhibitori ai enzimei insuficienţă renală acută în cazul pacienţilor în vârstă sau deshidrataţi.
de
conversie
a Se recomandă monitorizarea atentă a tensiunii arteriale și a funcţiei
angiotensinei,
renale la începutul tratamentului, iar pacientul trebuie hidratat în mod
antagonişti
ai regulat. În caz de asociere cu verapamil, trebuie monitorizat cu atenţie
receptorilor
pentru și timpul de sângerare.
angiotensina
II,
blocante ale canalelor
de calciu)

Acid acetilsalicilic (AAS)
Medicamente
AAS antagonizează efectul uricozuric. Din cauza inhibării resorbţiei
uricozurice
(de tubulare, determină concentraţii plasmatice mari ale AAS.
exemplu probenecid,
sulfinpirazonă)
Metamizol
Metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic asupra
agregării plachetare atunci când medicamente conţinând cele două
substanţe sunt administrate concomitent.
Acetazolamidă
Se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă de salicilaţi şi
acetazolamidă, deoarece există un risc crescut de acidoză metabolică.
Levotiroxină
Salicilaţii, în special la doze mai mari de 2,0 g/zi, pot să inhibe legarea
hormonilor tiroidieni de proteinele transportoare şi, prin aceasta, să
conducă la o creştere iniţială tranzitorie a hormonilor tiroidieni liberi,
urmată de o scădere globală a concentraţiilor totale de hormoni
tiroidieni. Trebuie monitorizate concentraţiile de hormoni tiroidieni
(vezi pct. 4.4).
Acid valproic
Administrarea concomitentă a salicilaţilor şi a acidului valproic poate
să ducă la scăderea legării acidului valproic de proteine şi la inhibarea
metabolizării acidului valproic, ceea ce duce la creşterea
concentraţiilor plasmatice ale acidului valproic total şi liber.
Vaccinare
împotriva Se recomandă să nu se administreze salicilaţi pacienţilor timp de şase
varicelei
săptămâni după vaccinarea împotriva varicelei. La administrarea
salicilaţilor în timpul infecţiilor cu virusul varicelei, au apărut cazuri
de sindrom Reye.
Tenofovir
Administrarea concomitentă a tenofovir disoproxil fumaratului şi a
antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) poate creşte riscul de
insuficienţă renală.
Alcool etilic
Alcoolul etilic poate creşte riscul de leziuni gastro-intestinale, atunci
când se utilizează împreună cu AAS. Există un risc crescut de
sângerare gastro-intestinală; această asociere trebuie evitată (vezi pct.
4.4).
Ibuprofen
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul
dozelor mici de AAS asupra agregării plachetare atunci când se
administrează concomitent (vezi pct. 5.1).
Cu toate acestea, limitările acestor date şi incertitudinile privind
extrapolarea datelor ex vivo la situaţii clinice presupun faptul că nu pot
fi emise concluzii certe în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi nu
este considerată probabilă apariţia unui efect clinic relevant în cazul
utilizării ocazionale a ibuprofenului.
Metotrexat
AAS, similar medicamentelor AINS, scade secreţia tubulară a
metotrexatului mărind concentraţiile plasmatice ale acestuia şi, prin
urmare, toxicitatea. În consecinţă, este contraindicată utilizarea
concomitentă a medicamentelor AINS la pacienţii trataţi cu doze mari
de metotrexat (vezi pct. 4.3). Trebuie avut în vedere riscul unor
interacţiuni între metotrexat şi medicamentele AINS la pacienţii care
utilizează doze mici de metotrexat (≤ 15 mg/săptămână), în special cei
cu funcţie renală alterată. Dacă este necesar tratamentul asociat, trebuie
monitorizate hemograma completă, funcţia hepatică şi cea renală, în
special în timpul primelor zile de tratament.

Acid acetilsalicilic (AAS)
Sulfoniluree şi insulină AAS creşte efectul lor de scădere a glicemiei. De aceea, poate fi
necesară scăderea dozei medicamentului antidiabetic în cazul în care
sunt utilizate doze mari de salicilaţi. Se recomandă creşterea numărului
de controale ale glicemiei.
Paracetamol
Administrarea
concomitentă
de
paracetamol şi
Inductori ai enzimelor
hepatice
sau
medicamente
cu
potenţial hepatotoxic

Cloramfenicol
Flucloxacilină

Zidovudină

Probenecid
Warfarină
şi
antivitamine K

Efect posibil:
Riscul de apariţie a toxicităţii paracetamolului poate creşte la pacienţii
trataţi cu alte medicamente cu potenţial hepatotoxic sau cu
medicamente inductoare ale enzimelor microzomiale hepatice, cum
sunt anumite medicamente antiepileptice (cum sunt fenobarbitalul,
fenitoina, carbamazepina, topiramatul), rifampicina, izoniazida,
cloramfenicolul, medicamente hipnotice şi alcoolul etilic. Pacienţii cu
antecedente de abuz de alcool prezintă un risc special de leziuni
hepatice. În timpul tratamentului cu Antinevralgic P trebuie evitat
consumul de băuturi alcoolice.
Inducerea metabolizării determină creşterea producţiei de metabolit
oxidativ hepatotoxic al paracetamolului. Hepatotoxicitatea va apărea în
cazul în care producţia acestui metabolit depăşeşte capacitatea normală
de legare a glutationului.
Deoarece paracetamolul poate determina hepatotoxicitate în cazul
monoterapiei, chiar şi în doze terapeutice, în tratament de scurtă durată
şi la pacienţi fără afecţiuni hepatice preexistente (vezi pct. 4.4), trebuie
monitorizată funcţia hepatică. Nu se recomandă utilizarea
concomitentă.

Paracetamolul poate creşte riscul unor concentraţii crescute de
cloramfenicol în plasmă. Nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Administrarea concomitentă de flucloxacilină şi paracetamol poate
determina acidoză metabolică, în special la pacienţii cu factori de risc
de depleţie a glutationului, cum sunt sepsisul, malnutriţia sau etilismul
cronic.
Paracetamolul poate creşte tendinţa de apariţie a neutropeniei, prin
urmare trebuie efectuată monitorizarea hematologică. Nu se
recomandă utilizarea concomitentă decât dacă este monitorizată de
medic.
Scade clearance-ul paracetamolului, astfel încât dozele de paracetamol
trebuie scăzute când acesta este utilizat concomitent cu probenecid. Nu
se recomandă utilizarea concomitentă.
alte Paracetamolul creşte riscul de sângerare la pacienţii trataţi cu
warfarină sau cu alte antivitamine K. Pacienţii trataţi cu paracetamol şi
antivitamine K trebuie monitorizaţi pentru menţinerea unei coagulări
adecvate şi apariţia complicaţiilor legate de sângerări. Utilizarea
repetată a paracetamolului timp de peste o săptămână creşte efectele
anticoagulantului. Dozele sporadice de paracetamol nu au un efect
semnificativ.

Paracetamol
Administrarea
concomitentă
de
paracetamol şi
Propantelină sau alte
substanţe care duc la
încetinirea procesului
de golire gastrică
Metoclopramidă
sau
alte medicamente care
duc la accelerarea
procesului de golire
gastrică
Colestiramină

Cafeină
Administrarea
concomitentă
de
cafeină şi
Medicamente
cu
acţiune sedativă (de
exemplu
benzodiazepine,
barbiturice,
antihistaminice etc.)
Litiu

Efect posibil:
Aceste medicamente întârzie absorbţia paracetamolului; ameliorarea
rapidă a durerii poate fi amânată şi scăzută.
Aceste medicamente accelerează absorbţia paracetamolului, cu
creşterea eficacităţii şi vitezei de instalare a analgeziei.

Scade absorbţia paracetamolului; în consecinţă, colestiramina nu
trebuie administrată la mai puţin de 1 oră de la administrarea
paracetamolului, dacă se doreşte obţinerea unei analgezii maxime.

Efect posibil:
Utilizarea concomitentă antagonizează efectul sedativ/hipnotic al
acestora. Antagonizează efectele anticonvulsivante ale barbituricelor.
Prin urmare, nu se recomandă utilizarea concomitentă. Dacă este
necesar, administrarea poate fi mai utilă dimineaţa.

Cafeina creşte clearance-ul renal al litiului. Oprirea admistrării cafeinei
creşte concentraţia plasmatică a litiului; prin urmare, când este oprită
administrarea de cafeină poate fi necesară scăderea dozei de litiu.
Disulfiram
Pacienţii alcoolici aflaţi în perioada de convalescenţă, trataţi cu
disulfiram, trebuie avertizaţi să evite utilizarea cafeinei pentru a evita
riscul de înrăutăţire a sindromului de abstinenţă la alcool, din cauza
stimulării cardiovasculare și cerebrale induse de cafeină. Disulfiramul
scade metabolizarea cafeinei la nivelul ficatului.
Substanţe de tipul Administrarea concomitentă a acestora are un potenţial crescut de
efedrinei
dependenţă. În consecinţă, nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Simpatomimetice sau Administrarea concomitentă a acestora are un efect crescut de apariţie
levotiroxină
a tahicardiei, din cauza efectelor sinergice. În consecinţă, nu se
recomandă utilizarea concomitentă.
Teofilină
Utilizarea concomitentă scade eliminarea teofilinei; în consecinţă, îi
poate potenţa efectele farmacodinamice şi toxice.
Medicamente
Creşte timpul de înjumătăţire plasmatică a cafeinei, din cauza inhibării
antibacteriene de tipul căii citocromului hepatic P 450; prin urmare, pacienţii cu afecţiuni
chinolonelor
hepatice, aritmii cardiace sau epilepsie latentă trebuie să evite cafeina.
(ciprofloxacină,
enoxacină
şi
acid
pipemidic), terbinafină,
cimetidină,
fluvoxamină
şi
contraceptive orale

Cafeină
Administrarea
Efect posibil:
concomitentă
de
cafeină şi
Nicotină, fenitoină și Scad timpul de înjumătăţire prin eliminare a cafeinei.
fenilpropanolamină
Clozapină
Cafeina creşte concentraţiile plasmatice de clozapină, din cauza
interacţiunii probabile prin intermediul mecanismelor farmacocinetic
și farmacodinamic. Trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale
clozapinei. În consecinţă, nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Interacţiuni cu testele de laborator
- Dozele mari de AAS pot afecta rezultatele unor teste clinico-chimice de laborator.
- Administrarea de paracetamol poate afecta rezultatele concentraţiei serice ale acidului uric la
utilizarea metodei cu acid fosfotungstic și glicemia la utilizarea metodei bazate pe glucozooxidază/peroxidază.
- Cafeina antagonizează efectele dipiridamolului asupra fluxului sanguin miocardic,
interferând astfel cu rezultatele testului de stress cu dipiridamol. Se recomandă ca ingestia de
cafeină să fie întreruptă cu 8 până la 12 ore înainte de test.
Asocierea cu alte antiinflamatoare nesteroidiene prezintă risc nefrotoxic şi hemoragic crescut.
Asocierea cu anticoagulantele orale creşte riscul accidentelor hemoragice.
În cazul asocierii cu sulfamidele antidiabetice, creşte efectul acestora, cu posibilitatea apariţiei
accidentelor hipoglicemice.
Efectul antihipertensiv al beta-blocantelor sau al diureticelor poate fi scăzut.
De asemenea, a fost semnalată creşterea toxicităţii litiului.
Asocierea cu medicamente uricozurice este urmată de scăderea activităţii acestora.
Se va evita administrarea concomitentă cu corticosteroizi, din cauza riscului crescut de reacţii
adverse, în special la nivel gastro-intestinal.
Asocierea cu medicamente inductoare enzimatic (fenobarbital) şi abuzul de băuturi alcoolice
creşte, de asemenea, riscul accidentelor hepatotoxice.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Antinevralgic P nu trebuie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de
sarcină, cu excepţia cazului în care este absolut necesar şi numai la recomandarea medicului.
Este deosebit de important să nu utilizaţi Antinevralgic P în ultimele 3 luni de sarcină,
deoarece poate dăuna fătului sau poate determina probleme la naştere. Medicul
dumneavoastră vă va recomanda cea mai mică doză care vă reduce durerea şi/sau febra,
pentru o perioadă de timp cât mai scurtă posibil şi cu o frecvenţă cât se poate de mică.
Nu utilizaţi Antinevralgic P dacă alăptaţi, deoarece poate fi dăunător pentru sugar.
Antinevralgic P aparţine unui grup de medicamente numite antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS) care pot să scadă fertilitatea la femei. Acest efect este reversibil la oprirea
administrării medicamentului.