Fișă tehnică · Antinevralgic® Forte 250 mg/250 mg/50 mg, comprimate
Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).
- Cod ATC: N02BE51
- Forma farmaceutică: comprimate
- Concentrație: 250 mg/250 mg/50 mg
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Doza uzuală este 1 - 2 comprimate de Antinevralgic Forte (corespunzător la acid acetilsalicilic 250 - 500 mg, paracetamol 250 - 500 mg şi cafeină 50 - 100 mg) de până la de trei ori pe zi dacă este nevoie. Intervalul dintre două doze trebuie să fie cel puţin 4 ore.
Doza maximă zilnică este de 6 comprimate în 24 ore (corespunzător la acid acetilsalicilic 1500 mg, paracetamol 1500 mg şi cafeină 300 mg).
Copii şi adolescenţi
Medicamentul nu este destinat copiilor cu vârsta sub 12 ani.
Grupe speciale de pacienţi:
Insuficienţă renală
La pacienţii cu funcţie renală redusă, se recomandă creşterea intervalului dintre doze. În caz de insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-50 ml/min), intervalul minim între două doze ar trebui să fie de 6 ore. Antinevralgic Forte este contraindicat în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min).
Insuficienţă hepatică
Este recomandabil să nu se administreze la aceşti pacienţi dozele maxime şi intervalul dintre doze să fie de cel puţin 6 ore. Antinevralgic Forte este contraindicat în caz de insuficienţă hepatică severă.
Vârstnici
Cu excepţia cazului în care există insuficienţă renală sau hepatică, nu este necesară ajustarea dozelor.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie administrate dizolvate într-o cantitate mică de lichid sau întregi (nemestecate) cu o cantitate suficientă de lichid.
Pacienții nu trebuie să utilizeze Antinevralgic Forte mai mult de 3 - 4 zile şi nici în doze mai mari fără recomandarea medicului sau medicului dentist.
Interacțiuni
cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Acid acetilsalicilic
Metotrexat
Acidul acetilsalicilic inhibă secreţia tubulară a metotrexatului. Ca urmare, administrarea concomitentă
duce la creşterea concentraţiei plasmatice a metotrexatului. Acest lucru creşte riscul reacțiilor adverse
ale metotrexatului care sunt în mod special grave la doze mari (utilizate în oncologie). Administrarea
5
concomitentă cu doze mari de metotrexat (15 mg pe săptămână şi mai mari) este contraindicată (vezi
pct. 4.3). Când se utilizează metotrexat în doze mai mici de 15 mg pe săptămână, se recomandă
precauţii suplimentare.
Ibuprofen
Date experimentale sugerează că ibuprofenul poate să inhibe efectul unor doze mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare când sunt utilizate concomitent. Cu toate acestea, limitările
acestor date şi neclarităţile referitoare la extrapolarea datelor obţinute ex vivo la situaţiile clinice
implică faptul că nu se pot trage concluzii ferme pentru utilizarea regulată de ibuprofen, şi niciun efect
clinic relevant nu este considerat probabil să apară pentru utilizarea ocazională a ibuprofenului (vezi
pct. 5.1).
Alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
Administrarea concomitentă a altor AINS creşte riscul unor efecte negative asupra mucoasei
gastrointestinale din cauza inhibării sintezei prostaglandinelor citoprotectoare.
Derivaţi de sulfoniluree și insulină
Salicilaţii pot potenţa efectul hipoglicemiant al derivaţilor de sulfoniluree și insulinei. Câteva raportări
de cazuri indică acest fapt. Mecanismul nu este clar dar poate include o scădere a legării derivaţilor de
sulfoniluree de albumina plasmatică. Contrar acestui fapt, a fost observată o scădere a concentraţiei
serice totale a glibenclamidei şi o creştere a clearance-ului oral atunci când este administrată
concomitent cu acidul acetilsalicilic. De aceea, poate fi necesară scăderea dozei medicamentului
antidiabetic în cazul în care sunt utilizate doze mari de salicilaţi. Se recomandă creşterea numărului de
testări ale glicemiei.
Uricozurice (cum sunt probenecid, sulfinpirazonă, benzbromaronă)
Salicilaţii au efect opus probenecidului, sulfinpirazonei, benzbromaronei – aceştia reduc efectul
uricozuric. Nu este recomandată administrarea concomitentă a acestor medicamente .
Acid valproic
Administrarea concomitentă a salicilaţilor şi a acidului valproic poate să ducă la scăderea legării
acidului valproic de proteine şi la inhibarea metabolizării acidului valproic, având ca rezultat creşterea
nivelului seric a acidului valproic total şi liber.
Digoxină şi litiu
Acidul acetilsalicilic scade excreţia renală a digoxinei şi litiului, ducând la creşterea concentraţiei
plasmatice a acestora. Este recomandată monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei şi litiului
când se începe şi când se întrerupe un tratament cu acid acetilsalicilic. Poate fi necesară ajustarea
dozelor.
Fenitoină
Salicilaţii scad legarea fenitoinei de albumina plasmatică. Acest lucru poate duce la scăderea
concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei, dar la creşterea fracţiei de fenitoină nelegate de proteinele
plasmatice. Concentraţia fracţiunii nelegate, şi ca urmare efectul terapeutic, nu pare să fie modificat
semnificativ.
Corticosteroizi
Cresc riscul de ulceraţii gastrointestinale şi sângerare (vezi pct. 4.4).
Medicamente asociate cu risc de sângerare
Există un risc crescut de sângerare, din cauza potenţialului efect aditiv. Administrarea concomitentă a
medicamentelor asociate cu risc de sângerare trebuie efectuată cu prudenţă.
Anticoagulante
Antinevralgic Forte poate creşte efectul anticoagulantelor cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiagregante plachetare, trombolitice şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS)
Cresc riscul de sângerări gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic
Creşte toxicitatea acidului acetilsalicilic, de exemplu alcoolul etilic poate creşte riscul de afectare
gastrointestinală când este consumat cu acid acetilsalicilic.
Diuretice şi antihipertensive
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pot scădea efectul antihipertensiv al
diureticelor (de exemplu spironolactonă, furosemid) şi altor medicamente antihipertensive. Tensiunea
arterială trebuie monitorizată atent. Similar altor AINS, utilizarea concomitentă a acidului
acetilsalicilic cu inhibitori ECA creşte riscul de insuficienţă renală acută.
Ciclosporină şi tacrolimus
S-a sugerat că administrarea concomitentă a AINS şi ciclosporinei sau tacrolimusului creşte efectul
nefrotoxic al ciclosporinei şi tacrolimusului. Trebuie monitorizată funcţia renală atunci când sunt
administrate concomitent acidul acetilsalicilic şi oricare din cele două medicamente.
Acetazolamidă
Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă a salicilaţilor cu acetazolamidă deoarece există
un risc crescut de acidoză metabolică.
Levotiroxină
Salicilaţii, în special la doze mai mari de 2,0 g/zi, pot să inhibe legarea hormonilor tiroidieni de
proteinele transportoare şi, prin aceasta, să conducă la o creştere iniţială tranzitorie a hormonilor
tiroidieni liberi, urmată de o scădere globală a concentraţiilor totale de hormoni tiroidieni. Trebuie
monitorizate concentraţiile de hormoni tiroidieni (vezi pct. 4.4).
Vaccin împotriva varicelei
Se recomandă ca administrarea salicilaţilor să se facă după un interval de şase săptămâni la pacienţii
care au primit vaccin împotriva varicelei. Au existat cazuri de sindrom Reye ca urmare a folosirii
salicilaţilor în timpul infecţiilor cu varicelă.
Nicorandil
La pacienţii care urmează tratament concomitent cu nicorandil şi AINS, inclusiv acid acetilsalicilic și
acetilsalicilat de lizină, există un risc crescut de apariţie a complicaţiilor grave, cum sunt ulceraţii,
perforaţii şi hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
Tenofovir
Administrarea concomitentă a fumaratului de tenofovir disoproxil şi a AINS poate creşte riscul de
insuficienţă renală.
Metamizol
Metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic asupra agregării trombocitelor, când
aceste medicamente sunt luate concomitent. Prin urmare, această combinație trebuie utilizată cu
prudență la pacienții care utilizează doze mici de acid acetilsalicilic pentru cardioprotecție.
Paracetamol
Inductoare enzimatice hepatice
În studii de farmacocinetică, medicamentele inductoare enzimatice cum sunt unele antiepileptice
(fenitoină, fenobarbital, carbamazepină, glutetimidă) scad ASC plasmatică a paracetamolului la
aproximativ 60%. Alte substanţe cu proprietăţi inductoare enzimatice (de exemplu rifampicină,
barbiturice, sunătoarea) pot de asemenea să ducă la scăderea concentraţiilor plasmatice ale
paracetamolului. În plus, riscul de afectare hepatică în timpul tratamentului cu doza maximă
recomandată de paracetamol este probabil mai mare la pacienţii la care se administrează medicamente
inductoare enzimatice.
Riscul de toxicitate la paracetamol poate fi crescut la pacienţii trataţi cu alte medicamente cu potenţial
hepatotoxic sau medicamente inductoare ale enzimelor hepatice microzomale, cum sunt anumite
antiepileptice (precum fenobarbitalul, fenitoina, carbamazepina, topiramatul), rifampicina şi alcoolul
etilic. Metabolismul indus duce la o producţie crescută a metabolitului oxidativ hepatotoxic al
paracetamolului. Hepatotoxicitatea va apărea dacă acest metabolit depăşeşte capacitatea normală de
legare a glutationului.
Alcool etilic
Consumul cronic de alcool etilic duce la inducţia enzimelor hepatice şi creşte semnificativ riscul
hepatotoxicităţii paracetamolului.
Propantelină
Administrarea concomitentă cu medicamente care întârzie evacuarea conţinutului stomacului, cum
este propantelina, poate întârzia absorbţia paracetamolului şi debutul acţiunii acestuia.
Medicamente prokinetice (metoclopramidă, domperidonă)
Dacă medicamentul este utilizat concomitent cu medicamente prokinetice, cum este metoclopramida
sau domperidona, se poate accelera viteza de absorbţie a paracetamolului şi debutul acţiunii acestuia.
Cloramfenicol
Administrarea concomitentă de paracetamol şi cloramfenicol poate întârzia marcat eliminarea
cloramfenicolului crescând riscul de efecte toxice. Este recomandată monitorizarea concentraţiei
plasmatice a cloramfenicolului dacă este administrat concomitent paracetamol cu cloramfenicol
injectabil.
Zidovudină
Administrarea concomitentă de paracetamol şi zidovudină creşte tendinţa la neutropenie. Acest
medicament trebuie utilizat concomitent cu zidovudină doar la recomandarea unui medic.
Izoniazidă
Unele raportări au sugerat că izoniazida poate creşte hepatotoxicitatea potenţială a paracetamolului.
Trebuie acordată o atenţie deosebită la dovezile clinice şi de laborator ale hepatotoxicităţii în cazul
administrării concomitente.
Lamotrigină
La administrarea concomitentă de paracetamol cu lamotrigină a fost raportată reducerea eficacităţii
lamotriginei prin creşterea clearance-ului său hepatic.
Probenecid
Probenecidul inhibă legarea paracetamolului de acidul glucuronic, astfel ducând la o reducere a
clearance-ului paracetamolului cu un factor de aproximativ 2 și conduce la o toxicitate mai ridicată. La
pacienţi care iau concomitent probenecid, doza de paracetamol trebuie redusă.
Rășini fixatoare de acizi biliari (colestiramină)
Rășinile fixatoare de acizi biliari pot reduce absorbţia gastrointestinală a paracetamolului și chiar pot
scădea eficacitatea acestuia dacă sunt administrate simultan cu acesta. În general, trebuie să existe un
interval mai mare de 2 ore între administrarea rășinii și a paracetamolului, dacă este posibil.
Anticoagulante (warfarină şi alți antagoniști ai vitaminei K)
Efectul anticoagulant al warfarinei şi al altor antagoniști ai vitaminei K poate fi crescut prin utilizarea
regulată prelungită a paracetamolului cu creşterea riscului de sângerare. Dozele administrate ocazional
nu au un efect semnificativ. Pacienţii care utilizează paracetamol şi antagoniști ai vitaminei K trebuie
monitorizaţi pentru o coagulare adecvată şi apariţia de complicaţii hemoragice.
Influenţa paracetamolului asupra investigaţiilor paraclinice
Rezultatele determinării concentraţiei plasmatice a acidului uric prin intermediul acidului fosfotungstic
precum şi ale determinării concentraţei plasmatice a glucozei prin intermediul reacţiei
glucozoxidazei-peroxidazei pot fi influenţate prin administrarea de paracetamol.
Flucloxacilină
Trebuie luate măsuri de precauție atunci când paracetamolul este utilizat concomitent cu
flucloxacilină, deoarece administrarea concomitentă a fost asociată cu acidoză metabolică cu decalaj
anionic ridicat, în special la pacienții cu factori de risc (vezi pct. 4.4).
Cafeină
Izoenzima 1A2 a citocromului P450 (CYP1A2) este principala enzimă implicată în metabolismul
cafeinei la om. Ca urmare, sunt posibile interacţiuni ale cafeinei cu substanţe active care sunt
substraturi, inhibitori sau inductori ai CYP1A2.
Antibiotice de tipul chinolonelor (cum sunt ciprofloxacină, norfloxacină)
Administrarea concomitentă de medicamente inhibitoare ale girazei de tip chinolone poate întârzia
eliminarea cafeinei și a produsului de degradare a acesteia, paraxantină:
-
Metabolismul cafeinei este inhibat de ciprofloxacină. Acest lucru are ca rezultat o creştere de
două ori a concentraţiei sale plasmatice.
-
Studii realizate cu perfloxacină au arătat că principalul său metabolit norfloxacina poate scădea
clearance-ul cafeinei la jumătate.
Fenilpropanolamină
Fenilpropanolamina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei de 4 ori comparativ cu monoterapia. Pot
apărea reacţii adverse aditive la nivelul SNC. A fost observat un caz de psihoză maniacală când s-a
administrat concomitent cafea (echivalent cu aproximativ 1 g cafeină pe zi) şi fenilpropanolamină
(150 mg). În plus, s-a raportat că această administrare concomitentă duce la o creştere mai mare a
tensiunii arteriale decât fiecare substanţă administrată separat.
Fluvoxamină
Fluvoxamina este un inhibitor potent in vitro al CYP1A2. Studii experimentale la voluntari sănătoşi au
arătat că fluvoxamina scade clearance-ul cafeinei de la 107 ml/min la 21 ml/min. Acest lucru poate
duce la intoxicaţie cu cafeină dacă fluvoxamina şi cafeina sunt administrate concomitent.
Carbamazepină
Carbamazepina determină creşterea metabolizării cafeinei la copii şi adolescenţi.
Clozapină
Concentraţia plasmatică a clozapinei este afectată de consumul de cafeină. Aceasta scade cu
aproximativ 50% dacă pacienţilor li se administrează o dietă fără cafeină pe parcursul a 5 zile.
Concentraţiile clozapinei cresc la valorile iniţiale atunci când pacienţii revin la un consum normal de
cafeină. Mecanismul este probabil inhibarea prin cafeină a metabolizării clozapinei mediată de
CYP1A2.
Litiu
Cafeina creşte clearance-ul litiului. Într-un studiu la om a fost observată o situaţie contrară atunci când
consumul de cafeină din dietă a dus la o creştere de aproximativ 20% a litiului plasmatic.
Teofilină
Cafeina scade eliminarea teofilinei şi astfel poate potenţa efectele farmacodinamice şi toxice ale
acesteia.
Cimetidină, contraceptive orale, disulfiram
Cimetidina, contraceptivele orale, disulfiramul scad metabolizarea cafeinei la nivelul ficatului.
9
Medicamente cu efect sedativ
Cafeina antagonizează efectul sedativ al mai multor substanţe, cum sunt barbituricele,
antihistaminicele, etc.
Simpatomimetice, tiroxină
Cafeina întăreşte sinergic efectele unor substanţe care determină tahicardie, de exemplu
simpatomimetice, tiroxină etc.
Barbiturice şi fumat
Barbituricele şi fumatul accelerează metabolizarea cafeinei.
Substanţe de tipul efedrinei
Cafeina creşte potenţialul de a produce dependenţă al substanţelor de tipul efedrinei.
Cafeină, paracetamol, acid acetilsalicilic şi potenţialul de dependenţă
Nu sunt disponibile dovezi care să arate o creştere a potenţialului de a produce dependenţă al unor
analgezice cum sunt acidul acetilsalicilic sau paracetamolul prin cafeină. Chiar dacă se poate asuma
acest potenţial bazat pe consideraţii teoretice, nu a fost evidenţiată nicio dovadă a potenţialului de a
produce dependenţă al cafeinei în combinaţie cu acidul acetilsalicilic sau paracetamolul.
Sarcină și alăptare
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu trebuie să utilizați Antinevralgic Forte dacă sunteți în ultimele trei luni de sarcină.
Dacă sunteţi în primele 6 luni de sarcină, adresaţi-vă medicului înainte de a lua acest medicament. Nu
utilizaţi acest medicament, decât dacă vă recomandă explicit medicul dumneavoastră. Dacă vi se
recomandă să luați acest medicament în primele 6 luni de sarcină, trebuie să utilizați cea mai mică
doză posibilă care vă reduce durerea și să o utilizați pentru cel mai scurt timp posibil. Adresați-vă
medicului dumneavoastră dacă durerea nu este redusă sau dacă trebuie să luați medicamentul mai des.
Antinevralgic Forte nu trebuie să fie utilizat în timpul alăptării pentru o perioadă lungă de timp sau în
doze mari.
Medicamentul aparţine unei clase de medicamente care pot să scadă fertilitatea la femei. Acest efect
este reversibil la oprirea tratamentului.