Fișă tehnică · Anaprilin-Zdorovie 10 mg, comprimate

Medicamentul se administrează pe cale orală cu 10-30 min înainte de mese, cu o cantitate suficientă de apă. Regimul de dozare se stabileşte în mod individual. Doza și durata tratamentului este determinată de medic.

Adulţi

Hipertensiune arterială: doza iniţială constituie câte 80 mg de 2 ori pe zi. La necesitate doza poate fi treptat majorată la fiecare săptămână în funcție de răspunsul pacientului la tratament. De obicei dozele zilnice constituie 160-320 mg.

Angină pectorală, hiperexcitabilitate, migrenă, tremor esenţial: doza iniţială constituie câte 40 mg de 2-3 ori pe zi. La necesitate doza poate fi crescută treptat, la fiecare săptămână în funcție de răspunsul pacientului la tratament.

În angina pectorală de obicei doza zilnică variază între 80 şi 320 mg.

Răspunsul la tratamentul migrenei, hiperexcitabilităţii și tremorului esențial se obţine la doze zilnice de 80-160 mg, iar în angină pectorală – 120-240 mg pe zi.

Aritmii, tahicardie de hiperexcitabilitate, tireotoxicoză: de obicei dozele constituie câte 10-40 mg de 3-4 ori pe zi.

Tratament profilactic de durată după infarct miocardic acut: tratamentul se va iniţia la a 5-21 zi după infarct miocardic, cu o doză iniţială de 40 mg de 4 ori pe zi timp de 2-3 zile, ulterior doza zilnică poate fi majorată până la 80 mg de 2 ori pe zi.

Feocromocitom (numai în asociere cu α-adrenoblocante): se indică câte 60 mg pe zi timp de 3 zile înainte de intervenţia chirurgicală; pacienţilor inoperabili – 30 mg pe zi.

Tabelul standard al dozării Anaprilin-Zdorovie (24 ore)

Vârstnici

Datele privind corelaţia între nivelul medicamentului în sânge şi vârsta pacientului sunt contradictorii, din care cauză pentru vârstnici doza optimă se va ajusta individual, în dependenţă de răspunsul la tratament.

Copii

Doza trebuie ajustată individual, în funcţie de starea sistemului cardiovascular și cauzelor, care au dus la necesitatea tratamentului.

În timpul tratamentului e necesar de condus de următoarele scheme:

Aritmii, feocromocitom, tireotoxicoză: medicamentul este indicat copiilor cu vârsta peste 3 ani în doze de 0,25-0,5 mg/kg corp de 3-4 ori pe zi.

Migrenă: la copiii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 12 ani – 20 mg de 2-3 ori pe zi; la copiii cu vârsta peste 12 ani – dozajul se stabileşte ca la adulţi.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Propranololul modifică tahicardia hipoglicemiei. Pacienții, care suferă de diabet zaharat, trebuie să
respecte o precauție deosebită la administrarea concomitentă a propranololului și remediilor
hipoglicemiante. Propranololul poate prelungi reacția hipoglicemică la insulină.
Antiaritmicele de clasa I şi amiodarona pot potenţa acţiunea propranololului, determinând creşterea
conductibilităţii prin atrii şi efect inotrop negativ.
Propranololul trebuie administrat prudent în asociere cu remediile cardiodepresive (cloroform, eter sau
alte anestezice înrudite), antiaritmice (chinidina, lidocaina, procainamida), care acutizează efectele
depresive.
Guanetedina, rezerpina, diureticele și alte remedii antihipertensive, inclusiv vasodilatatoarele, pot
potenţa acţiunea hipotensivă a propranololului.
Glicozidele cardiace la asociere cu β-adrenoblocantele pot crește timpul conductibilității
atrioventriculare.
Administrarea concomitentă a β-adrenoblocantelor cu blocantele canalelor de calciu cu efect inotrop
negativ (verapamil, diltiazem) poate duce la intensificarea acestor efecte, în special la pacienții cu
tulburări ale funcției cardiace li/sau a conductibilității sinoatriale sau atrioventriculare. Aceasta poate
duce la hipotensiune arterială severă, bradicardie şi insuficienţa cardiacă. Intervalul între administrarea
intravenoasă ale β-adrenoblocantului și blocantului canalelor de calciu trebuie să fie de cel puțin 48 ore.
Administrarea concomitentă a blocantele canalelor de calciu, derivaţi dihidropiridinici (de exemplu,
nifedipina), pot crește riscul hipotensiunii arteriale și provoca insuficienţa cardiacă la pacienții cu
forma ei latentă.
Administrarea concomitentă cu simpatomimeticele (de exemplu, epinefrina) poate bloca acţiunea βadrenoblocantelor. Este necesară o precauție deosebită la administrarea parenterală a medicamentelor,
care conţin epinefrină, pacienţilor cu tratament β-adrenoblocant, deoarece în cazuri rare aceasta poate
duce la vasoconstricţie, hipertensiune şi bradicardie. De asemenea se va administra cu prudenţă în
asociere cu izoprenalina şi norepinefrina.
La administrarea concomitentă cu perfuzii de lidocaină propranololul poate creşte concentraţia în
plasmă a lidocainei cu circa 30%. Pacienții, care au au utilizat deja propranolol, au tendință la o
concentrație plasmatică mai înaltă de lidocaină, decât cei, care nu au utilizat propranolol. Este necesară
evitarea acestei asocieri.
Administrarea asociată cu cimetidina, hidralazina, de asemenea cu alcoolul poate creşte nivelul de
propranolol în plasma sanguină.

β-adrenoblocantele pot intensifica hiprtensiunea arterială a „sindromului de întrerupere”, provocată de
întreruperea clonidinei. La înlocuirea clonidinei cu β-blocantul, utilizarea propranololului trebuie
iniţiată peste câteva zile după încetarea administrării clonidinei.
Asocierea de propranolol cu ergotamina, dihidroergotamina sau preparate înrudite necesită precauție ca
urmare a unui risc nesemnificativ de apariție a reacţiilor vasospastice.
La administrarea concomitentă inhibitorii sintezei prostaglandinelor (de exemplu ibuprofen,
indometacină) pot reduce efectul hipotensiv al propranololului.
La administrarea concomitentă cu clorpromazina creşte nivelul ambelor medicamente în sânge. Aceasta
poate duce la intensificarea efectului antipsihotic al clorpromazinei șiintensificarea efectului
antihipertensiv al propranololului.
Efectuarea anesteziei la pacienţii care administrează propranolol necesită o atenţie deosebită. Este
necesar de informat medicul anesteziolog şi selectarea unui astfel de medicament pentru efectuarea
anesteziei, care ar avea acţiune inotrop pozitivă minimă. Utilizarea β-blocantelor cu remediile
anestezice poate duce la scăderea tahicardiei reflexe și crește riscul hipotensiunii arteriale. Este necesar
de evitat utilizarea remediilor anestezice cu efect cardiodepresant.
Următoarele medicamente pot interacționa cu propranololul ca urmare a acţiunii asupra sistemelor
enzimatice hepatice, care metabolizează propranololul: chinidina, propafenona, rifampicina, teofilina,
warfarina, tioridazina, blocantele canalelor de calciu (derivaţi dihidropiridinici (nifedipina)). Luând în
considerație că această acțiune poate influența concentrația plasmatică a oricărui dintre aceste
medicamente, este necesară ajustarea dozei în funcție de evaluarea clinică a terapiei.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaşi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Administrarea medicamentului în timpul sarcinii este posibilă doar în cazul când medicul
dumneavoastră consideră că beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt.
Nu există informaţii privind acţiunea teratogenă (de a produce anomalii la făt) a propranololului; βblocantele încetinesc circulaţia placentară, ceea ce poate duce la moartea fătului, naştere prematură.
Nou-născuţii ai căror mame au fost tratate înainte de naştere cu propranolol pot prezenta tensiune
arterială mică (scăderea tensiunii arteriale), bradicardie (rărirea bătăilor inimii sub 60 de bătăi/minut),
deprimarea respiraţiei (dificultăţi de respiraţie) şi hipoglicemie (scăderea valorii zahărului din sânge).
Propranololul poate pătrunde în laptele matern. Ca urmare, se recomandă întreruperea alăptării pe
durata tratamentului.