Fișă tehnică · Analgin-Zdorovie 500 mg/ml, soluţie injectabilă

Administrarea intramusculară şi intravenoasă în jet. Modul de administrare şi doza depind de gravitatea bolii şi sunt determinate individual. Efectul anestezic la administrare intravenoasă este mai înalt decât cu injecţia intramusculară. Este foarte important de a selecta cea mai mică doză eficace.

Soluţia, care se administrează, trebuie să aibă temperatura corporală. Pentru prevenirea scăderii bruşte a tensiunii arteriale, administrarea intravenoasă trebuie efectuată lent (cu o viteză de cel mult 1 ml/min), pacientul trebuie să fie în poziţie culcată, este necesară monitorizarea tensiunii arteriale, frecvenţei contracţiilor cardiace şi a respiraţiei. Este necesară prezenţa condiţiilor pentru efectuarea terapiei antişoc. La administrarea intravenoasă e necesar de utilizat un ac lung.

La copii și adolescenți (până la 14 ani, inclusiv), metamizolul poate fi administrat sub forma unei doze unice de 8-16 mg/kg masă corporală. În caz de febră, la copii este de obicei suficientă doza de metamizol de 10 mg/kg masă corporală.

La adulți și adolescenți cu vârsta de 15 ani și peste (> 53 kg), se poate administra o doză până la 1000 mg metamizol, sub forma unei doze unice, această doză putând fi administrată, în funcție de doza maximă nictimerală, până la de 4 ori pe zi, la intervale de 6-8 ore. Un efect clar poate fi așteptat după 30 minute de la administrarea parenterală.

Următorul tabel prezintă dozele unice recomandate şi dozele maxime zilnice, în funcție de greutate sau vârstă:

* La necesitate, doza unică poate fi crescută până la 5 ml (ceea ce corespunde la 2500 mg metamizol), iar doza nictimerală – până la 10 ml (ceea ce corespunde la 5000 mg metamizol).

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici, pacienți slăbiți și pacienți cu un clearance scăzut al creatininei Doza trebuie scăzută la vârstnici, la pacienții slăbiți și la cei cu un clearance scăzut al creatininei, deoarece eliminarea produșilor de metabolizare a metamizolului poate fi prelungită.

Insuficienţă renală sau hepatică

Deoarece viteza de eliminare este scăzută în caz de insuficiență renală sau hepatică, trebuie evitată administrarea unor doze mari, repetate. Nu este necesară scăderea dozei atunci când este administrat numai pentru o perioadă scurtă de timp. Până în prezent, nu există suficientă experiență legată de utilizarea pe termen lung a metamizolului la pacienții cu insuficiență hepatică și renală severe.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Etanolul – se intensifică efectul etanolului.
Clorpromazina sau alţi derivaţi de fenotiazină – administrarea concomitentă poate duce la apariţia
hipotermiei severe.
Substanţele de contrast, substituenţii coloidali de sânge şi penicilina nu trebuie administrate pe durata
tratamentului cu metamizol sodic.

Inducerea farmacocinetică a enzimelor metabolizante – metamizolul poate fi inductor pentru
enzimele metabolizante, inclusiv CYP2B6 și CYP3A4.
Administrarea concomitentă de metamizol și bupropionă, efavirenz, metadonă, valproat,
ciclosporină, tacrolimus sau sertralină poate determina o diminuarea concentrațiilor plasmatice ale
acestor medicamente, cu o potențială scădere a eficacității clinice. Prin urmare, se recomandă
prudență atunci când metamizolul este administrat concomitent; trebuie monitorizate răspunsul clinic
și/sau concentrațiile plasmatice ale medicamentelor, după cum se consideră adecvat.
Remedii hipoglicemiante orale, anticoagulante indirecte, glucocorticosteroizi, fenitoină, ibuprofen
şi indometacină – metamizolul măreşte activitatea acestor medicamente datorită deplasării lor din
legătura cu proteinele plasmatice.
Fenilbutazona, barbituricele şi alţi inductori ai enzimelor microsomale hepatice la administrarea
concomitentă reduc eficacitatea metamizolului.
Analgezice neopioide, antidepresivelor triciclice, contraceptive orale şi alopurinol – administrarea
concomitentă a metamizolului cu aceste medicamente poate duce la creşterea toxicităţii lui.
Alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene – efectele lor analgezice şi antipiretice sunt
potenţate şi creşte probabilitatea apariţiei unor reacţii adverse nedorite aditive.
Remediile sedative şi tranchilizante (sibazon, trioxazină, valocordin) intensifică acţiunea analgezică
a metamizolului sodic.
Sarcolizină, mercazolil (tiamazol), medicamente care inhibă activitatea măduvei osoase, inclusiv
preparatele aurului – creşte riscul hematotoxicităţii, inclusiv dezvoltarea leucopeniei.
Codeina, blocantele receptorilor histaminici H2 şi propranololul intensifică efectul metamizolului
sodic.
Este necesară precauţie la administrarea concomitentă cu sulfonamidele antidiabetice (se intensifică
acţiunea hipoglicemiantă) şi diureticele (furosemidul).
Metotrexat – metamizolului în doze mari poate duce la creşterea concentraţiei plasmatice a
metotrexatului şi intensificarea efectele sale toxice (asupra tractului gastrointestinal şi sistemul
hematopoietic).

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Datele disponibile cu privire la utilizarea metamizolului în timpul primelor trei luni de sarcină sunt
limitate, însă nu indică efecte dăunătoare asupra embrionului. În anumite cazuri, dacă nu există alte
opțiuni de tratament, poate fi acceptabilă administrarea unei singure doze de metamizol în timpul
primului și celui de-al doilea trimestru de sarcină, după ce ați discutat cu medicul dumneavoastră sau
cu farmacistul și după ce au fost evaluate cu atenție beneficiile și riscurile utilizării de metamizol. Cu
toate acestea, în general, nu este recomandată utilizarea metamizolului în timpul primului sau celui
de al doilea trimestru.
În timpul ultimelor trei luni de sarcină, nu trebuie să luați analgin din cauza unui risc crescut de
apariție a complicațiilor, atât la mamă, cât și la copil (sângerare, închidere prematură la copilul
nenăscut a unui vas important de sânge, numit ductus Botalli, care, în mod normal, se închide numai
după naștere). Produșii de metabolizare a metamizolului trec în laptele matern în cantități
considerabile și nu poate fi exclus un risc pentru copilul alăptat. Prin urmare, trebuie evitată, în
special, administrarea repetată a metamizolului în timpul alăptării. În cazul administrării unei doze
unice de metamizol, mamele sunt sfătuite să colecteze și să arunce laptele matern timp de 48 ore de
la administrarea dozei.