Fișă tehnică · Amdoal® 10 mg, comprimate

Doze

1

Adulţi

Schizofrenie: doza iniţială recomandată pentru Amdoal este de 10 mg pe zi sau 15 mg pe zi, cu o doză de întreţinere de 15 mg pe zi, administrată după o schemă terapeutică în priză unică, fără legătură cu mesele.

Amdoal este eficace în doze cuprinse între 10 mg pe zi şi 30 mg pe zi. Nu s-a demonstrat creşterea eficacităţii la doze mai mari decât doza zilnică de 15 mg, cu toate că unii pacienţi pot prezenta beneficii la o doză mai mare. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 30 mg.

Episoade maniacale în tulburarea bipolară I: doza recomandată pentru iniţierea tratamentului cu Amdoal este de 15 mg administrată o dată pe zi, indiferent de orarul meselor, ca monoterapie sau ca terapie asociată (vezi pct. 5.1). Anumiţi pacienţi pot beneficia de o doză mai mare. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 30 mg.

Prevenirea recurenţei episoadelor maniacale în tulburarea bipolară I: pentru prevenirea recurenţei episoadelor maniacale la pacienţii la care s-a administrat aripiprazol în monoterapie sau terapie asociată, se continuă terapia cu aceeaşi doză. Ajustarea dozei zilnice, inclusiv reducerea dozei, trebuie luată în considerare pe baza stării clinice.

Grupe speciale de pacienţi

Copii şi adolescenţi

Schizofrenia la adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste: doza recomandată de Amdoal este de 10 mg pe zi administrată după o schemă terapeutică o dată pe zi, indiferent de orarul meselor. Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 2 mg (utilizând soluţie orală care conține aripiprazol 1 mg/mL) pentru 2 zile, crescând apoi doza la 5 mg pentru încă 2 zile (prin utilizarea unei jumătăți de comprimat Amdoal 10 mg) pentru a ajunge la doza zilnică recomandată de Amdoal 10 mg. Doza corespunzătoare pentru inițierea tratamentului la adolescenți (2 mg/zi pentru 2 zile) nu poate fi asigurată prin utilizarea Amdoal 10 mg sau 15 mg comprimate. Nu este disponibilă o formă corespunzătoare de Amdoal (de exemplu soluție 1 mg/mL). Trebuie utilizat un medicament alternativ care conține aceeași substanță activă. Când este necesar, creşterile dozelor următoare trebuie administrate în trepte de 5 mg, fără a depăşi doza maximă zilnică de 30 mg (vezi pct. 5.1).

Amdoal este eficient la o doză cuprinsă între 10 mg pe zi până la30 mg pe zi. Eficacitatea mărită la doze mai mari decât doza zilnică de 10 mg nu a fost demonstrată, cu toate că unii pacienţi pot avea un beneficiu de la o doză mai mare.

Amdoal nu este recomandat pentru utilizare la pacienţii cu schizofrenie cu vârsta sub 15 ani din cauza datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Episoadele maniacale din tulburarea bipolară I la adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste: doza recomandată de Amdoal este de 10 mg pe zi, administrată după o schemă terapeutică o dată pe zi, indiferent de orarul meselor. Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 2 mg (utilizând soluţie orală care conține aripiprazol 1 mg/mL) pentru 2 zile, crescând apoi doza la 5 mg pentru încă 2 zile (prin utilizarea unei jumătăți de comprimat Amdoal 10 mg) pentru a ajunge la doza zilnică recomandată de Amdoal 10 mg.

Doza corespunzătoare pentru inițierea tratamentului la adolescenți (2 mg pe zi pentru 2 zile) nu poate fi asigurată prin utilizarea Amdoal 10 mg sau 15 mg comprimate. Nu este disponibilă o formă corespunzătoare de Amdoal (de exemplu soluție 1 mg/mL). Trebuie utilizat un medicament alternativ care conține aceeași substanță activă.

2

Durata tratamentului trebuie să fie cea minim necesară pentru controlul simptomelor şi nu trebuie să depăşească 12 săptămâni. Nu a fost demonstrată eficacitate crescută la doze mai mari decât o doză zilnică de 10 mg, iar o doză zilnică de 30 mg este asociată cu o incidenţă semnificativ mai mare a reacţiilor adverse importante, inclusiv evenimente asociate SEP, somnolenţă, fatigabilitate şi creştere în greutate (vezi pct. 4.8). Ca urmare, dozele mai mari de 10 mg pe zi trebuie utilizate numai în cazuri excepţionale şi cu monitorizare clinică atentă (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1).

Pacienţii mai tineri au un risc crescut de a prezenta reacţii adverse asociate cu aripiprazol. Prin urmare, Amdoal nu este recomandat pentru utilizare la pacienţi cu vârsta sub 13 ani (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Iritabilitate asociată cu tulburarea autistă: siguranţa şi eficacitatea Amdoal la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Ticuri asociate cu sindromul Tourette: siguranţa şi eficacitatea aripiprazolului la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani nu au fost încă stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, datele disponibile sunt insuficiente pentru a stabili recomandări. La aceşti pacienţi, dozele trebuie stabilite cu atenţie. Cu toate acestea, doza zilnică maximă de 30 mg trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală.

Vârstnici

Siguranța și eficacitatea Amdoal în tratamentul schizofreniei la tulburarea bipolară I la pacienții cu vârsta de 65 ani și peste nu a fost stabilită.

Din cauza sensibilității mai mari a acestei populaţii, trebuie luată în considerare o doză iniţială mai mică, atunci când factorii clinici o justifică (vezi pct. 4.4).

Sex

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii de sex feminin, comparativ cu pacienţii de sex masculin (vezi pct. 5.2).

Statutul de fumător

Având în vedere calea de metabolizare a aripiprazolului, la fumători nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.5).

Ajustarea dozei din cauza interacțiunilor

În cazul administrării concomitente de inhibitori puternici ai CYP3A4 sau CYP2D6 cu aripiprazol, doza de aripiprazol trebuie redusă. Când inhibitorii CYP3A4 sau CYP2D6 sunt retraşi din terapia concomitentă, doza de aripiprazol trebuie crescută (vezi pct. 4.5).

În cazul administrării concomitente de inductori puternici ai CYP3A4 cu aripiprazol, doza de aripiprazol trebuie crescută. Când inductorii CYP3A4 sunt retraşi din terapia concomitentă, doza de aripiprazol trebuie redusă la doza recomandată (vezi pct. 4.5).

3

Mod de administrare

Amdoal comprimate se administrează oral.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
6

Deoarece aripiprazolul este un antagonist al receptorilor α1-adrenergici, poate să potențeze efectul
anumitor medicamente antihipertensive.
Deoarece efectele principale ale aripiprazolului se exercită la nivelul sistemului nervos central SNC,
este necesară prudentă atunci când aripiprazolul este administrat în asociere cu alcool etilic sau cu
alte medicamente cu efecte asupra sistemului nervos central, caz în care se produce o suprapunere a
aceluiaşi tip de reacţii adverse, cum este sedarea (vezi pct. 4.8).
Trebuie luate măsuri de precauţie atunci când aripiprazolul este administrat concomitent cu alte
medicamente cunoscute a determina prelungirea intervalului QT sau a afecta echilibrul electrolitic.
Potenţialul altor medicamente de a influenţa efectul aripiprazolului
Un inhibitor al secreţiei gastrice acide, famotidina, antagonist al receptorilor H2, reduce viteza
absorbţiei aripiprazolului, dar acest efect nu este considerat relevant clinic.
Aripiprazolul este metabolizat prin multiple căi metabolice care implică enzimele CYP2D6 şi
CYP3A4, dar nu şi enzimele CYP1A. De aceea, pentru fumători nu este necesară ajustarea dozei.
Chinidină şi alţi inhibitori CYP2D6
Într-un studiu clinic efectuat la subiecţi sănătoşi, un inhibitor puternic al CYP2D6 (chinidina) a
crescut ASC a aripiprazolului cu 107%, în timp ce Cmax a rămas neschimbată. Valorile ASC şi Cmax
ale dehidro-aripiprazol, metabolitul activ, au scăzut cu 32%, respectiv cu 47%. În cazul
administrării concomitente de aripiprazol cu chinidină, doza de aripiprazol trebuie redusă la
aproximativ o jumătate din doza prescrisă. Deoarece se aşteaptă ca alţi inhibitori puternici ai
CYP2D6, cum sunt fluoxetina şi paroxetina, să aibă efecte similare, trebuie aplicate reduceri
similare ale dozei.
Ketoconazol şi alţi inhibitori CYP3A4
Într-un studiu clinic efectuat la subiecţi sănătoşi, un inhibitor puternic al CYP3A4 (ketoconazolul) a
crescut ASC şi Cmax ale aripiprazol cu 63% și, respectiv cu 37%. Valorile ASC şi Cmax ale dehidroaripiprazol au crescut cu 77% și, respectiv cu 43%. La pacienţii care metabolizează lent prin
intermediul CYP2D6, utilizarea concomitentă a inhibitorilor puternic ai CYP3A4 poate determina
concentraţii plasmatice mai mari de aripiprazol, comparativ cu cele observate la pacienţii care
metabolizează rapid prin intermediul CYP2D6. În cazul în care se are în vedere administrarea
concomitentă a ketoconazolului sau a altor inhibitori puternici ai CYP3A4 cu aripiprazol,
beneficiile potenţiale trebuie să depăşească eventualele riscuri pentru pacient. Dacă se
administrează ketoconozol concomitent cu aripiprazol, doza de aripiprazol trebuie redusă la
aproximativ jumătate din doza prescrisă. Deoarece se aşteaptă ca alţi inhibitori puternici ai
CYP3A4, cum sunt itraconazolul şi inhibitorii proteazei HIV, să prezinte efecte similare, trebuie
aplicate reduceri similare ale dozei (vezi pct. 4.2).
După întreruperea administrării unui inhibitor al CYP2D6 sau CYP3A4, dozele de aripiprazol
trebuie crescute la valorile anterioare iniţierii terapiei concomitente.
Atunci când aripiprazolul este utilizat împreună cu inhibitori slabi ai CYP3A4 (de exemplu:
diltiazem) sau ai CYP2D6 (de exemplu: escitalopram), ar putea apărea o creştere moderată a
concentraţiei plasmatice ale aripiprazolului.
Carbamazepină şi alţi inductori ai CYP3A4
După administrarea concomitentă a carbamazepinei, un inductor puternic al CYP3A4, și aripiprazol
oral la pacienți cu schizofrenie sau tulburare schizoafectivă, mediile geometrice ale valorilor Cmax şi
7

ASC ale aripiprazolului au fost cu 68%, respectiv cu 73% mai mici, comparativ cu valorile obţinute
în cazul administrării aripiprazolului (30 mg) în monoterapie. În mod similar, după administrarea
concomitentă a carbamazepinei, pentru dehidro-aripiprazol, mediile geometrice ale valorilor Cmax şi
ASC au fost cu 69%, respectiv cu 71% mai mici, decât cele obţinute după monoterapie cu
aripiprazol.
În cazul administrării concomitente de aripiprazol cu carbamazepină, doza de aripiprazol trebuie
dublată. Administrarea concomitentă de aripiprazol și alți inductori ai CYP3A4 (cum sunt:
rifampicina, rifabutina, fenitoina, fenobarbitalul, primidona, efavirenzul, nevirapina şi sunătoarea)
să prezinte efecte similare, trebuie aplicate creşteri similare ale dozei. După întreruperea
administrării inductorilor puternici ai CYP3A4, doza de aripiprazol trebuie redusă la doza
recomandată.
Valproat şi litiu
Atunci când fie litiul, fie valproatul a fost administrat concomitent cu aripiprazol, nu s-a observat
nicio modificare semnificativă clinic a concentraţiilor plasmatice de aripiprazol și, prin urmare, nu
este necesară ajustarea dozei atunci când se administrează valproat sau litiu cu aripiprazol.
Potenţialul aripiprazolului de a influenţa efectul altor medicamente
În studiile clinice, administrarea de doze de aripiprazol de 10 mg pe zi până la 30 mg pe zi nu a
prezentat un efect semnificativ asupra metabolizării substraturilor CYP2D6 (raport
dextrometorfan/3-metoximorfinan), CYP2C9 (warfarină), CYP2C19 (omeprazol) şi CYP3A4
(dextrometorfan). În plus, in vitro, aripiprazol şi dehidro-aripiprazol nu au dovedit potenţial de
modificare a metabolizării mediate pe calea CYP1A2. De aceea, este puţin probabil ca aripiprazolul
să determine interacţiuni medicamentoase importante din punct de vedere clinic, mediate de către
aceste enzime.
Atunci când aripiprazolul s-a administrat concomitent, fie cu valproat, litiu sau lamotrigină, nu s-a
observat nicio modificare importantă clinic a concentraţiilor plasmatice de valproat, litiu sau
lamotrigină.
Sindromul serotoninergic
Au fost raportate cazuri de sindrom serotoninergic la pacienţi trataţi cu aripiprazol, iar posibile
semne şi simptome ale acestui sindrom pot să apară în special în cazurile de utilizare concomitentă
cu alte medicamente serotoninergice, cum sunt inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)/
inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei/noradrenalinei (IRSN), sau cu alte medicamente
cunoscute a creşte concentraţiile plasmatice ale aripiprazol (vezi pct. 4.8).

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Următoarele simptome pot să apară la nou-născuţii ale căror mame au utilizat Amdoal în ultimul
trimestru de sarcină (ultimele trei luni de sarcină): tremurături, rigiditate şi/sau slăbiciune
musculară, somnolenţă, agitaţie, probleme la respiraţie şi dificultăţi de hrănire. În cazul în care
copilul dumneavoastră prezintă oricare dintre aceste simptome, poate fi necesar să vă contactaţi
medicul.
3
Dacă luați Amdoal, medicul dumneavoastră va discuta cu dumneavoastră dacă trebuie să alăptați,
luând în considerare beneficiile terapiei dumneavoastră și beneficiul alăptării copilului
dumneavoastră. Nu ar trebui să le faci pe ambele. Discutați cu medicul dumneavoastră despre cel
mai bun mod de a vă hrăni bebelușul dacă luați acest medicament.