Fișă tehnică · Adenuric® 120 120 mg, comprimate filmate

Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).

Cod ATC: M04AA03
Forma farmaceutică: comprimate filmate
Concentrație: 120 mg

Acțiune farmacologică

Ce este Adenuric şi pentru ce se utilizează Adenuric comprimate conţine substanţa activă febuxostat şi se utilizează pentru tratamentul gutei, care este asociată cu un exces al unei substanţe chimice denumite acid uric (urat) în organism. La unele persoane, cantitatea de acid uric se acumulează în sânge şi poate deveni prea mare pentru a putea rămâne solubilă. Când se întâmplă acest lucru, se pot forma cristale de uraţi la şi în jurul articulaţiilor şi rinichilor. Aceste cristale pot determina durere bruscă şi puternică, înroşire, încălzire şi umflare a unei articulaţii (cunoscută sub denumirea de criză de gută). Dacă nu sunt tratate, se pot forma depuneri mai mari, denumite tofi gutoşi, în şi în jurul articulaţiilor. Aceşti tofi gutoşi pot deteriora articulaţia şi osul. Adenuric acţionează prin reducerea concentraţiilor de acid uric. Menţinerea concentraţiilor de acid uric la un nivel redus prin administrarea de Adenuric o dată pe zi opreşte formarea cristalelor şi, în timp, reduce simptomele. Menţinerea concentraţiilor de acid uric la un nivel suficient de mic o perioadă destul de lungă de timp poate, de asemenea, să micşoreze tofii gutoşi. Adenuric este de asemenea utilizat pentru tratamentul și prevenirea nivelurilor ridicate de acid uric în sânge, care poate să apară la începutul chimioterapiei pentru bolile maligne ale sângelui. Când se administrează chimioterapice, celulele canceroase sunt distruse, iar nivelul de acid uric în sânge crește în mod corespunzător, cu excepția cazului cînd formarea acidului uric este prevenită. Adenuric este destinat adulţilor.

Doze și mod de administrare

Doze:

Guta: Doza orală recomandată de Adenuric este 80 mg o dată pe zi, fără legătură cu orarul meselor. Dacă concentraţia serică de acid uric este > 6 mg/dL (357 µmol/L) după 2-4 săptămâni, poate fi luată în considerare administrarea de Adenuric 120 mg o dată pe zi.

Adenuric acţionează suficient de rapid, astfel încât să permită retestarea concentraţiei serice de acid uric după 2 săptămâni. Scopul terapeutic îl reprezintă reducerea şi menţinerea concentraţiei serice de acid uric sub 6 mg/dL (357 µmol/L).

Se recomandă o profilaxie a episoadelor acute de gută timp de cel puţin 6 luni (vezi pct. 4.4).

Sindromul de liză tumorală: Doza orală recomandată de Adenuric este de 120 mg o dată pe zi, fără legătură cu orarul meselor.

Adenuric trebuie administrat cu două zile înainte de începerea terapiei citotoxice și continuat timp de cel puțin 7 zile; cu toate acestea tratamentul poate fi prelungit până la 9 zile, în funcție de durata de chimioterapie, precum și în funcție de evaluarea clinică.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă renală

Eficacitatea şi siguranţa nu au fost evaluate complet la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 mL/min, vezi pct. 5.2). Nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată.

Insuficienţă hepatică

Eficacitatea şi siguranţa febuxostat nu au fost studiate la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child Pugh clasa C).

Guta: Dozajul recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară este 80 mg. Sunt disponibile doar informaţii limitate privind pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată.

Sindromul de liză tumorală: un studiu de referință în faza III, (FLORENCE) numai pacienţii cu insuficiență hepatică severă au fost excluși de la participarea la studii. Pentru pacienții înrolați cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Adenuric la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu a fost stabilită. Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Administrare orală

Adenuric se administrează pe cale orală şi poate fi utilizat împreună sau fără alimente.

Interacțiuni

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Mercaptopurină/azatioprină
Pe baza mecanismului de acţiune al febuxostatului asupra inhibării XO, utilizarea concomitentă nu
este recomandată.
Inhibarea XO de febuxostat poate provoca aparitia de concentraţii plasmatice crescute ale acestor
medicamente care să conducă la mielotoxicitate. În cazul administrării concomitente cu febuxostat,
doza de mercaptopurină/azatioprină trebuie redusă la 20% sau mai puțin din doza prescrisă anterior
(vezi pct. 4.4 și 5.3).
Alegerea potrivită privind ajustarea dozei propuse, care s-a bazat pe o analiză a modelului și de
simulare din datele preclinice la șobolan, a fost confirmată de rezultatele unui studiu clinic de
interacțiune medicament-medicament la voluntari sănătoși, cărora li s-a administrat azatioprină 100
mg în monoterapie și o doză mică de azatioprină (25 mg) în asociere cu febuxostat (40 sau 120 mg).
Nu au fost efectuate studii de interacţiune ale febuxostatului cu alte chimioterapii citotoxice.
În studiile de referință în sindromul de liză tumorală a fost administrat o doză de febuxostat de 120
mg pe zi la pacienții cu diferite scheme de chimioterapie, inclusiv şi la cei care au primit anticorpi
monoclonali. Cu toate acestea, în acest studiu nu au fost studiate interacțiuni între medicamente sau
medicament şi boală. Prin urmare, posibilele interacțiuni cu orice medicament citotoxic indicat în
același timp, nu pot fi excluse.
Rosiglitazone/substraturi CYP2C8
Febuxostat s-a dovedit a fi un inhibitor slab al CYP2C8 in vitro. Într-un studiu la indivizi sănătoși,
administrarea concomitentă a 120 mg febuxostat QD cu o singură doză orală de 4 mg rosiglitazonă
nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii rosiglitazonei și metabolitului
4

Ndesmetilrosiglitazonă, indicând că febuxostat nu este un inhibitor al enzimei CYP2C8, in vivo.
Astfel, nu este de așteptat ca administrarea concomitentă de febuxostat cu rosiglitazonă sau alte
substraturi CYP2C8 să necesite modificarea dozei acestor medicamente.
Teofilină
A fost efectuat un studiu de interacţiune la indivizi sănătoşi cu febuxostat pentru a evalua dacă
inhibarea XO poate determina o creştere a concentraţiei circulante de teofilină raportată la alţi
inhibitori ai XO. Rezultatele studiului au arătat că administrarea concomitentă de febuxostat 80 mg
QD cu teofilină 400 mg doză unică nu are niciun efect asupra farmacocineticii sau siguranței
teofilinei. De aceea, nu este necesară atenţie deosebită dacă febuxostat 80 mg şi teofilina se
administrează concomitent.Nu există date disponibile pentru febuxostat 120 mg.
Naproxen şi alţi inhibitori ai glucuronoconjugării
Metabolizarea febuxostatului depinde de enzimele uridin glucuronosiltransferaze (UGT).
Medicamentele care inhibă glucuronoconjugarea, cum sunt medicamentele antiinflamatoare
nesteroidiene şi probenecidul, pot teoretic să afecteze eliminarea febuxostatului. La subiecţii
sănătoşi, utilizarea concomitentă de febuxostat şi naproxen 250 mg de două ori pe zi a fost asociată
cu o creştere a expunerii la febuxostat (Cmax 28%, ASC 41% şi t1/2 26%). În cadrul studiilor clinice,
utilizarea de naproxen sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene/inhibitori Cox-2 nu a
fost asociată cu o creştere semnificativă clinic a frecvenţei evenimentelor adverse.
Febuxostat poate fi administrat în asociere cu naproxen, fără a fi necesară modificarea dozei de
febuxostat sau de naproxen.
Inductori ai glucuronoconjugării
Inductorii puternici ai enzimelor UGT pot determina o metabolizare crescuta şi o eficacitate redusă
a febuxostatului. De aceea, se recomandă monitorizarea concentraţiei serice de acid uric timp de 1-2
săptămâni de la începerea tratamentului cu un inductor puternic al glucuronoconjugării. În mod
similar, încetarea tratamentului cu un inductor poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice
de febuxostat.
Colchicină/indometacin/hidroclorotiazidă/warfarină
Febuxostat poate fi administrat în asociere cu colchicină sau indometacin, fără a fi necesară
modificarea dozei de febuxostat sau de substanţă activă administrată concomitent.
Nu este necesară modificarea dozei de febuxostat în cazul administrării în asociere cu
hidroclorotiazidă.
Nu este necesară modificarea dozei de warfarină în cazul administrării în asociere cu febuxostat.
La subiecţii sănătoşi administrarea de febuxostat (80 mg sau 120 mg pe zi) în asociere cu
warfarina nu are efect asupra farmacocineticii warfarinei. Activitatea INR şi a factorului VII nu au
fost, de asemenea, influenţate de administrarea concomitentă cu febuxostat.
Desipramină/substraturi CYP2D6
S-a demonstrat că febuxostat este un inhibitor slab al CYP2D6 in vitro. În cadrul unui studiu
efectuat la subiecţi sănătoşi, 120 mg Adenuric zilnic a determinat o creştere medie de 22% a ASC a
desipraminei, un substrat CYP2D6 indicând un posibil efect inhibitor slab al febuxostatului asupra
enzimei CYP2D6 in vitro. Astfel, nu este de aşteptat ca administrarea concomitentă de febuxostat şi
alte substraturi CYP2D6 să necesite modificarea dozei acestor compuşi.
Antiacide S-a demonstrat că ingerarea concomitentă a unui antiacid care conţine hidroxid de
magneziu şi hidroxid de aluminiu întârzie absorbţia febuxostatului (cu aproximativ 1 oră) şi
5

determină o scădere cu 32% a Cmax, dar fără a se observa modificări semnificative ale ASC. De
aceea, febuxostat poate fi administrat fără a se ţine cont de utilizarea de antiacide.

Sarcină și alăptare

Sarcina şi alăptarea
Nu se cunoaşte dacă Adenuric poate fi nociv pentru făt. Adenuric nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Nu se cunoaşte dacă Adenuric poate trece în laptele matern. Nu trebuie să utilizaţi Adenuric dacă
alăptaţi sau dacă intenţionaţi să alăptaţi.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Insuficiență renală

Insuficienţă renală Eficacitatea şi siguranţa nu au fost evaluate complet la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei 5,5 µUI/mL) la pacienţii care urmează tratament pe termen lung cu febuxostat (5,5%) în cadrul studiilor deschise extinse, efectuate pe termen lung. Este necesară prudenţă în cazul utilizării febuxostatului la pacienţii cu modificări la nivelul funcţiei glandei tiroide (vezi pct. 5.1). Lactoză Comprimatele de febuxostat conţin lactoză. Pacienţii cu afectiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Mercaptopurină/azatioprină Pe baza mecanismului de acţiune al febuxostatului asupra inhibării XO, utilizarea

Substanță activă: vezi toate medicamentele cu această substanță →