Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

← Înapoi la prospect

Fișă tehnică · Actemra® 20 mg/ml, concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Fișă pentru profesioniști. Text oficial (AMDM).

  • Cod ATC: L04AC07
  • Forma farmaceutică: concentrat pentru soluţie perfuzabilă
  • Concentrație: 20 mg/ml

Acțiune farmacologică

Ce este Actemra şi pentru ce se utilizează Actemra conţine substanţa activă tocilizumab, care este o proteină obţinută din celule imune specifice (anticorp monoclonal) şi care blochează acţiunea unui tip special de proteină (citokină) numit interleukina-6. Această proteină este implicată în procesele inflamatorii ale organismului şi blocarea ei poate reduce inflamaţia. Actemra ajută la reducerea unor simptome, cum ar fi durerea şi inflamarea articulaţiilor dumneavoastră şi de asemenea, vă îmbunătăţeşte performanţele în realizarea sarcinilor dumneavoastră zilnice. S-a demonstrat că Actemra încetineşte distrucţia cartilajelor şi a oaselor la nivelul articulaţiilor cauzată de boală şi vă îmbunătăţeşte capacitatea de desfăşurare a activităţilor zilnice obişnuite. • Actemra este utilizat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu poliartrită reumatoidă (PR) activă, moderată până la severă, o boală autoimună, dacă tratamentele anterioare nu au acţionat eficient. Actemra este administrat de obicei în asociere cu metotrexat. Cu toate acestea, Actemra poate fi administrat singur, dacă medicul dumneavoastră constată că tratamentul cu metotrexat nu este indicat. • Actemra poate fi utilizat, de asemenea, pentru tratamentul pacienţilor cu poliartrită reumatoidă activă şi progresivă, severă, care nu au fost trataţi anterior cu metotrexat. • Actemra este utilizat pentru tratamentul copiilor cu AIJs. Actemra este utilizat pentru tratamentul copiilor cu vârsta de 2 ani şi peste, cu artrită idiopatică juvenilă sistemică (AIJs) activă, o boală inflamatorie care cauzează durere şi inflamaţie în una sau mai multe articulaţii, precum şi febră şi urticarie. Actemra este utilizat pentru a îmbunătăţi simptomele AIJs şi poate fi administrat singur sau în asociere cu metotrexat. • Actemra este utilizat pentru tratamentul copiilor cu AIJp. Actemra este utilizat pentru tratamentul copiilor cu vârsta de 2 ani şi peste, cu artrită idiopatică juvenilă poliarticulară (AIJp) activă, o boală inflamatorie care cauzează durere şi inflamaţie în una sau mai multe articulaţii. Actemra este utilizat pentru a îmbunătăţi simptomele AIJp şi poate fi administrat singur sau în asociere cu metotrexat. • Actemra este utilizat pentru tratamentul adulţilor cu boala coronavirus 2019 (COVID19), care sunt tratați cu corticosteroizi sistemici și au nevoie de administrare suplimentară oxigen sau ventilație mecanică.

Doze și mod de administrare

Tratamentul trebuie iniţiat de un medic cu experienţă în diagnosticarea şi tratamentul PR, AIJs sau AIJp.

Tuturor pacienţilor trataţi cu Actemra trebuie să li se dea un Card de atenţionare pentru pacienţi.

Doze

Pacienţii cu PR

Doza recomandată este de 8 mg/kg, administrată o dată la interval de patru săptămâni.

Pentru persoanele cu greutate corporală peste 100 kg, nu sunt recomandate doze mai mari de 800 mg per perfuzie (vezi pct. 5.2).

În studiile clinice nu au fost evaluate doze mai mari de 1,2 g (vezi pct. 5.1).

Ajustarea dozelor în urma rezultatelor anormale ale testelor de laborator (vezi pct. 4.4).

• Valori anormale ale enzimelor hepatice

Valori de laboratorAcţiune
> 1 până la 3 x faţă de limita superioară a valorilor normale (LSN)Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Pentru creşteri persistente în acest interval, se reduce doza de Actemra la 4 mg/kg sau se întrerupe administrarea Actemra până la normalizarea valorilor alaninaminotransferazei (ALT) sau aspartataminotransferazei (AST). Se reîncepe tratamentul cu 4 mg/kg sau 8 mg/kg, după cum este adecvat clinic.
> 3 până la 5 x faţă de LSN (confirmate prin testări repetate, vezi pct. 4.4).Se întrerupe administrarea de Actemra, până când valoarea scade la < 3 x LSN şi se urmează recomandările de mai sus pentru valori > 1 până la 3 x faţă de LSN Pentru creşteri persistente > 3 x LSN, tratamentul cu Actemra se opreşte
> 5 x faţă de LSNTratamentul cu Actemra se opreşte

• Valori scăzute ale numărului absolut de neutrofile (NAN)

La pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu Actemra, nu este recomandată administrarea acesteia 109/l.la pacienţii cu valori ale numărului absolut de neutrofile (NAN) sub 2 x

Valori de laborator (celule x 109/ l )Acţiune
NAN > 1Menţinerea dozei
NAN între 0,5 şi 1Se întrerupe administrarea de Actemra Când valorile NAN cresc > 1 x 109/ l, se reîncepe tratamentul cu Actemra la doze de 4 mg/kg şi se creşte la 8 mg/kg, dacă este adecvat clinic
NAN < 0,5Tratamentul cu Actemra se opreşte

• Valori scăzute ale numărului de trombocite

Valori de laborator (celule x 103/ μl)Acţiune
50 până la 100Se întrerupe administrarea de Actemra Când valorile numărului de trombocite sunt > 100 x 103/ μl, se reîncepe tratamentul cu Actemra la doze de 4 mg/kg şi se creşte la 8 mg/kg, dacă este adecvat clinic
< 50Tratamentul cu Actemra se opreşte

Grupe speciale de pacienţi

Copii şi adolescenţi:

Pacienţii cu AIJs

La pacienţii cu vârsta peste 2 ani, doza recomandată este de 8 mg/kg, administrată o dată la interval de 2 săptămâni la pacienţii cu greutate mai mare sau egală cu 30 kg sau de 12 mg/kg, administrată o dată la interval de 2 săptămâni la pacienţii cu greutate mai mică de 30 kg. Doza trebuie calculată la fiecare administrare, pe baza greutăţii corporale a pacientului. O schimbare a dozei trebuie să fie bazată doar pe o modificare consistentă a greutăţii corporale a pacientului pe parcursul timpului.

Siguranţa şi eficacitatea Actemra administrat intravenos la copii cu vârsta sub 2 ani nu au fost stabilite.

În cazul următoarelor rezultate anormale ale testelor de laborator la pacienţii cu AIJs, se recomandă întreruperea administrării dozei de tocilizumab, conform tabelelor de mai jos. Dacă este adecvat, doza concomitentă de MTX şi/sau alte medicaţii trebuie modificată sau administrarea acesteia oprită şi doza de tocilizumab întreruptă până ce situaţia clinică a fost evaluată. Deoarece sunt multe afecţiuni comorbide care pot afecta valorile de laborator în AIJs, decizia de întrerupere a administrării tocilizumabului din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient.

• Valori anormale ale enzimelor hepatice

Valori de laboratorAcţiune
> 1 până la 3 x LSNSe modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Pentru creşteri persistente în acest interval, se întrerupe administrarea Actemra până la normalizarea valorilor ALT/AST.
> 3 x LSN până la 5 x faţă de LSNSe modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Se întrerupe administrarea de Actemra, până când valoarea scade la < 3 x LSN şi se urmează recomandările de mai sus pentru valori > 1 până la 3 x faţă de LSN
> 5 x faţă deTratamentul cu Actemra se opreşte.

LSN Decizia de întrerupere a Actemra în AIJs din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient.

• Valori scăzute ale numărului absolut de neutrofile (NAN)

Valori de laborator (celule x 109/ l )Acţiune
NAN > 1Se menţine doza
NAN între 0,5 şi 1Se întrerupe administrarea de Actemra. Când valorile NAN cresc > 1 x 109/ l, se reîncepe tratamentul cu Actemra.
NAN < 0,5Tratamentul cu Actemra se opreşte Decizia de întrerupere a Actemra în AIJs din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient.

• Valori scăzute ale numărului de trombocite

Valori de laborator (celule x 103/ μl)Acţiune
50 până la 100Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Se întrerupe administrarea de Actemra Când valorile numărului de trombocite sunt > 100 x 103/ μl, se reîncepe tratamentul cu Actemra.
< 50Tratamentul cu Actemra se opreşte. Decizia de întrerupere a Actemra în AIJs din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient.

Reducerea dozei de tocilizumab din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator nu a fost studiată la pacienţii cu AIJs.

Datele disponibile arată că îmbunătăţirea clinică este observată în decurs de 6 săptămâni de la iniţierea tratamentului cu Actemra. Continuarea tratamentului trebuie să fie atent reconsiderată la un pacient care nu manifestă nicio îmbunătăţire în acest interval de timp.

Pacienţii cu AIJp

La pacienţii cu vârsta peste 2 ani, doza recomandată este de 8 mg/kg, administrată o dată la interval de 4 săptămâni la pacienţii cu greutate mai mare sau egală cu 30 kg, sau de 10 mg/kg, administrată o dată la interval de 4 săptămâni la pacienţii cu greutate mai mică de 30 kg. Doza trebuie calculată la fiecare administrare, pe baza greutăţii corporale a pacientului. O schimbare a dozei trebuie să fie bazată doar pe o modificare consistentă a greutăţii corporale a pacientului pe parcursul timpului.

Siguranţa şi eficacitatea Actemra administrat intravenos la copii cu vârsta sub 2 ani nu au fost stabilite.

În cazul următoarelor rezultate anormale ale testelor de laborator la pacienţii cu AIJp, se recomandă întreruperea administrării dozei de tocilizumab, conform tabelelor de mai jos. Dacă este adecvat, doza de MTX administrată concomitent şi/sau alte medicaţii trebuie modificată sau administrarea acesteia oprită şi doza de tocilizumab întreruptă până ce situaţia clinică a fost evaluată. Deoarece sunt multe afecţiuni comorbide care pot afecta valorile de laborator în AIJp, decizia de întrerupere a administrării tocilizumabului din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient.

• Valori anormale ale enzimelor hepatice

Valori de laboratorAcţiune
> 1 până la 3 x LSNSe modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Pentru creşteri persistente în acest interval, se întrerupe administrarea Actemra până la normalizarea valorilor ALT/AST.
> 3 x LSN până la 5 x faţă de LSNSe modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Se întrerupe administrarea de Actemra, până când valoarea scade la < 3 x LSN şi se urmează recomandările de mai sus pentru valori > 1 până la 3 x faţă de LSN
> 5 x faţă de LSNTratamentul cu Actemra se opreşte. Decizia de întrerupere a Actemra în AIJp din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient.

• Valori scăzute ale numărului absolut de neutrofile (NAN)

Valori de laborator (celule x 109/l )Acţiune
NAN > 1Se menţine doza
NAN între 0,5 şi 1Se întrerupe administrarea de Actemra. Când valorile NAN cresc > 1 x 109/ l, se reîncepe tratamentul cu Actemra.
NAN < 0,5Tratamentul cu Actemra se opreşte Decizia de întrerupere a Actemra în AIJp din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient.

• Valori scăzute ale numărului de trombocite

Valori de laborator (celule x 103/μl)Acţiune
50 până la 100Se modifică doza de MTX administrată concomitent, dacă este cazul. Se întrerupe administrarea de Actemra. Când valorile numărului de trombocite sunt > 100 x 103/ μl, se reîncepe tratamentul cu Actemra.
< 50Tratamentul cu Actemra se opreşte. Decizia de întrerupere a Actemra în AIJp din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator trebuie să fie bazată pe evaluarea medicală a fiecărui pacient.

Reducerea dozei de tocilizumab din cauza rezultatelor anormale ale testelor de laborator nu a fost studiată la pacienţii cu AIJp.

Datele disponibile arată că îmbunătăţirea clinică este observată în decurs de 12 săptămâni de la iniţierea tratamentului cu Actemra. Continuarea tratamentului trebuie să fie atent reconsiderată la un pacient care nu manifestă nicio îmbunătăţire în acest interval de timp.

Vârstnici:

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu vârsta de 65 de ani sau peste.

Insuficienţă renală:

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară. Actemra nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (vezi pct. 5.2). Funcţia renală trebuie atent monitorizată la aceşti pacienţi.

Insuficienţă hepatică:

Actemra nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică. De aceea, nu se pot face recomandări referitoare la doză.

Mod de administrare

La pacienţii cu PR, AIJs şi AIJp, după diluare, Actemra trebuie administrat sub formă de perfuzie intravenoasă în decurs de 1 oră.

Pacienţii cu PR, AIJs şi AIJp cu greutate ≥ 30 kg

Actemra trebuie diluat până la un volum final de 100 ml, cu o soluţie sterilă, apirogenă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), respectând tehnica aseptică.

Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Pacienţii cu AIJs şi AIJp cu greutate < 30 kg

Actemra trebuie diluat până la un volum final de 50 ml, cu o soluţie sterilă, apirogenă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%), respectând tehnica aseptică.

Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Interacțiuni

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.
Administrarea concomitentă a unei doze unice de tocilizumab 10 mg/kg cu metotrexat 10-25 mg, o dată pe
săptămână, nu are un efect semnificativ asupra expunerii la MTX.
Analizele farmacocinetice populaţionale nu au identificat vreun efect al MTX, al medicamentelor
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau al corticosteroizilor asupra eliminării tocilizumabului.
Exprimarea enzimelor hepatice CYP 450 este inhibată de citokine, cum este IL-6, care stimulează inflamaţia
cronică. Astfel, exprimarea CYP450 poate fi restabilită atunci când se administrează un tratament cu
inhibitori potenţi de citokine, cum este tocilizumab.
Studiile in vitro pe culturi de hepatocite umane au demonstrat că IL-6 determină o diminuare a exprimării
enzimelor CYP1A2, CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4. Tocilizumab normalizează exprimarea acestor
enzime.
Într-un studiu clinic efectuat la pacienţii cu PR, concentraţiile plasmatice de simvastatină (CYP3A4) au
scăzut cu 57% la o săptămână după administrarea unei doze unice de tocilizumab, până la o concentraţie
similară sau uşor mai mare decât cea observată la subiecţii sănătoşi.

Atunci când se iniţiază sau se opreşte tratamentul cu tocilizumab, pacienţii trataţi cu medicamente care sunt
ajustate individual şi metabolizate prin intermediul izoenzimelor 3A4, 1A2, sau 2C9 ale CYP450 (cum sunt
metilprednisolon, dexametazonă (cu posibilitatea apariţiei sindromului de întrerupere în cazul
glucocorticoizilor cu administrare orală), atorvastatină, blocante ale canalelor de calciu, teofilină, warfarină,
fenprocumonă, fenitoină, ciclosporină, sau benzodiazepine) trebuie monitorizaţi, deoarece poate fi necesară
creşterea dozelor pentru menţinerea efectului terapeutic. Efectul tocilizumabului asupra activităţii CYP450
poate persista timp de câteva săptămâni după oprirea tratamentului, din cauza timpului lung de înjumătăţire
(t1/2) prin eliminare.

Sarcină și alăptare

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Actemra nu trebuie administrat în timpul sarcinii, în afară de cazul în care este absolut necesar.
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, dacă este posibil să fiţi gravidă sau dacă
intenţionaţi să rămâneţi gravidă.
Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze metode de contracepţie eficace în timpul
tratamentului şi până la 3 luni după tratament.
Opriţi alăptarea dacă vi se va administra Actemra şi discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Aşteptaţi o perioadă de cel puţin 3 luni de la ultima administrare a tratamentului cu Actemra,
înainte de a începe alăptarea. Nu se cunoaşte dacă Actemra trece în lapte.
Datele disponibile până în prezent nu sugerează niciun efect al acestui tratament asupra fertilităţii.

Insuficiență renală

Insuficienţă renală: Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară. Actemra nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (vezi pct. 5.2). Funcţia renală trebuie atent monitorizată la aceşti pacienţi.