Venlaxor® 37,5 mg, comprimate

Ce este și pentru ce se utilizează

Ce este Venlaxor şi pentru ce se utilizează Venlaxor conţine substanţa activă venlafaxină. Aparţine grupului antidepresivelor denumite inhibitori ai recaptării serotoninei şi noradrenalinei (IRSN), el de asemenea posedă acţiune de înlăturare a neliniştii.

Venlaxor

Ce trebuie să știți înainte de utilizare

Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Venlaxor Nu utilizaţi Venlaxor: dacă sunteţi alergic la venlafaxină și/sau la oricare dintre celelalte componente ale Venlaxor; dacă luaţi sau aţi luat recent (în ultimele 14 zile), oricare dintre medicamentele numite inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), care sunt utilizate pentru tratamentul depresiei sau bolii Parkinson. Luarea IMAO ireversibili concomitent cu Venlaxor, poate cauza reacţii adverse grave sau chiar pot pune viaţa în pericol. De asemenea, trebuie să aşteptaţi cel puţin 7 zile după ce încetaţi să mai luaţi Venlaxor înainte de a lua orice IMAO ireversibil (vezi şi pct. “Sindromul serotoninergic şi Venlaxor împreună cu alte medicamente”);

Atenţionări şi precauţii Este necesară o precauţie deosebită la administrarea de Venlaxor în următoarele cazuri: dacă utilizaţi alte medicamente care, luate concomitent cu Venlaxor, pot creşte riscul de apariţie a sindromului serotoninergic (vezi pct. “Venlaxor împreună cu alte medicamente”); dacă aveţi probleme oculare, cum sunt unele tipuri de glaucom (presiune crescută în interiorul ochiului);

“) dacă aţi avut în trecut manie sau tulburare bipolară (stare de supraexcitare sau euforie) sau dacă cineva din familia dumneavoastră a avut asemenea probleme; dacă aţi avut un comportament agresiv. Nu consumați alcool în timp ce sunteți tratat cu Venlaxor, deoarece poate duce la oboseală extremă și pierdere a conștienței. Utilizarea concomitentă cu alcool și/sau anumite medicamente vă poate agrava simptomele depresiei și ale altor afecțiuni, cum sunt tulburările de anxietate. Gânduri de sinucidere şi agravarea depresiei sau a tulburării anxioase (neliniştei) Dacă suferiţi de depresie şi/sau tulburare anxioasă, puteţi avea uneori gânduri de a vă face rău singur sau de sinucidere. Acestea pot deveni mai frecvente atunci când începeţi să luaţi antidepresive, întrucât aceste medicamente au nevoie de un anumit timp pentru a-şi face efectul, de obicei două săptămâni, dar uneori mai mult. Aveţi o probabilitate mai mare de a avea asemenea gânduri: dacă aţi avut deja gânduri de a vă face rău singur sau de sinucidere; dacă sunteţi un adult tânăr. Informaţiile obţinute din studiile clinice au indicat un risc crescut de comportament legat de sinucidere la adulţii tineri (cu vârsta sub 25 de ani) cu probleme psihice, care au fost trataţi cu un antidepresiv. Dacă în orice moment aveţi gânduri de vă face rău singur sau de sinucidere, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi imediat la spital. S-ar putea să vă fie de ajutor să spuneţi unui prieten apropiat sau unei rude că sunteţi deprimat sau că suferiţi de o tulburare anxioasă şi să le cereţi să citească acest prospect. Puteţi să le cereţi să vă spună dacă cred că depresia sau anxietatea dumneavoastră se înrăutăţeşte sau dacă sunt îngrijoraţi de schimbările apărute în comportamentul dumneavoastră. Întreruperea tratamentului Nu încetați să utilizați acest medicament fără sfatul medicului dumneavoastră. La întreruperea bruscă a administrării medicamentului Venlaxor sau scăderea bruscă a dozei acestuia, se poate dezvolta așa-numitul sindrom de întrerupere a medicamentului (vezi “Dacă încetați să luați Venlaxor”). Medicul dumneavoastră vă va sfătui să întrerupeți utilizarea acestui medicament treptat, timp de câteva săptămâni. Agitație psihomotorie Venlaxor poate cauza agitaţie psihomotorie (necesitatea de a vă mişca permanent); în acest caz e necesar de discutat administrarea lui cu medicul. Senzaţie de uscăciune la nivelul gurii Au fost înregistrate cazuri de senzaţie de uscăciune la nivelul gurii la 10% dintre pacienţii trataţi cu

venlafaxină. Aceasta poate creşte riscul apariţiei cariilor. Prin urmare, trebuie să acordaţi o importanţă deosebită igienei dentare. Diabet zaharat Utilizarea Venlaxor poate influența nivelul glicemiei, de aceea poate fi necesară o ajustare a dozei de medicament pentru diabet. Disfuncție sexuală Medicamente precum Venlaxor (numite ISRS/IRSN) pot provoca simptome ale disfuncției sexuale (vezi pct. 4.). În unele cazuri, aceste simptome persistă chiar și după întreruperea terapiei. Trebuie menționat că, în timpul tratamentului, pot apărea amețeli sau un sentiment de instabilitate, în special la vârstnici. Spuneți medicului dumneavoastră dacă aveți simptome precum somnolență, confuzie, crampe musculare, deoarece acestea indică o cantitate scăzută de sodiu în organism. Sunt posibile creșteri ale nivelului de colesterol seric, de aceea în timpul terapiei pe termen lung, medicul recomandă monitorizarea nivelului colesterolului seric. Nu există date privind siguranța și eficacitatea acestui medicament atunci când este utilizat cu medicamente care reduc greutatea, inclusiv fenteramina. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea acestor medicamente simultan. Pentru a evita reacțiile adverse grave (vezi “Sindromul Serotoninergic”), Venlaxor nu trebuie utilizat în asociere cu medicamente pentru tratamentul migrenei, cum ar fi triptanii (vezi “Alte medicamente și Venlaxor”). Pacienții care folosesc Venlaxor, familiile și îngrijitorii lor trebuie să fie atenți dacă apar anxietatea, agitația, atacuri de panică, insomnia, iritabilitatea, ostilitatea, agresivitatea, impulsivitatea sau alte modificări de comportament neobișnuite, agravarea depresiei, mai ales când terapia este începută, dozele sau modul de administrare ale acestora au fost schimbate. În astfel de cazuri, medicul trebuie informat. Copii şi adolescenţi Venlaxor nu se va utiliza în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani. Trebuie de ştiut că pacienţii cu vârsta sub 18 ani la administrarea medicamentelor din această clasă suferă mai frecvent de reacţii adverse, de exemplu de tentative de suicid, gânduri de suicid şi ostilitate (în principal agresivitate, comportament opoziţional şi mânie). Cu toate acestea, medicul dumneavoastră ar putea prescrie Venlaxor la pacienţi cu vârste sub 18 ani, dacă decide că este în interesul acestora. Dacă medicul dumneavoastră a prescris Venlaxor la un pacient cu vârsta sub 18 ani şi vreţi să discutaţi acest lucru, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră. Trebuie să îl informaţi pe medicul dumneavoastră dacă oricare din simptomele enumerate mai sus apar sau se agravează la pacienţi cu vârste sub 18 ani care iau Venlaxor. De asemenea, în acest grup de vârstă nu a fost încă demonstrată siguranţa pe termen lung a acestui medicament privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală. Venlaxor împreună cu alte medicamente Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Medicul dumneavoastră va decide dacă puteţi lua Venlaxor împreună cu alte medicamente.

Nu începeţi şi nu încetaţi să luaţi alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate naturale sau din plante, înainte de a discuta cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul. Inhibitorii MAO, care sunt utilizați pentru tratamentul depresiei sau bolii Parkinson, nu se utilizează împreună cu Venlaxor. Informați medical dumneavoastră dacă aţi utilizat aceste preparate în ultimele 14 zile (IMAO: vezi “Înainte de a utiliza Venlaxor”).

triptani (utilizaţi pentru migrenă); medicamente pentru tratarea depresiei, de exemplu IRSN, ISRS, triciclice sau medicamente care conţin litiu; medicamente care conţin linezolid, un antibiotic (utilizat pentru tratarea infecţiilor); medicamente care conţin moclobemidă, un IMAO reversibil (utilizat pentru tratarea depresiei); medicamente care conţin sibutramină (utilizată pentru scăderea în greutate); medicamente care conţin tramadol, fentanil, tapentadol, petidină sau pentazocină (folosit pentru a atenua dureri severe); medicamente care conțin dextrometorfan (utilizate pentru tratarea tusei); medicamente care conțin metadonă (utilizate pentru tratarea dependenței de medicamentele care conțin opiacee, precum și pentru calmarea durerii); medicamente care conțin albastru de metilen (utilizate pentru tratarea nivelurilor ridicate de methemoglobină din sânge); medicamente care conţin sunătoare (numită şi Hypericum perforatum, un preparat din plante utilizat în tratamentul depresiilor uşoare); medicamente care conţin triptofan (utilizate pentru tratarea problemelor cu somnul şi a depresiei); remedii antipsihotice (utilizate pentru a trata o boală caracterizată prin simptome precum o percepție alterată a realității – aude, vede și simte lucruri inexistente, convingeri eronate, suspiciunie neobișnuită, gândire neclară, înstrăinare). Semnele şi simptomele sindromului serotoninergic pot include o combinaţie a următoarelor: nelinişte, halucinaţii, pierderea coordonării, accelerarea bătăilor inimii, creşterea temperaturii corporale, modificări rapide ale tensiunii arteriale, exagerarea reflexelor, diaree, comă, greaţă, vărsături. Cea mai severă formă a sindromului serotoninergic se poate asemăna cu sindromul malign neuroleptic (SNM). Semnele și simptomele SNM pot include o combinație de febră, bătăi de inimă accelerate, transpirație, rigiditate musculară severă, confuzie și creșterea enzimelor musculare (determinate de un test sanguin). Dacă suferiţi de sindromul serotoninergic, spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital. Spuneți medicului dumneavoastră dacă utilizați medicamente care vă pot influența funcția inimii. Acest tip de medicamente include: – antiaritmice precum chinidina, amiodarona, sotalolul sau dofetilida (utilizate pentru tratarea tulburărilor cardiace); – antipsihotice, cum ar fi tioridazina (vezi mai sus “Sindromul Serotoninergic”);

– antibiotice precum eritromicina sau moxifloxacina (utilizate pentru tratarea infecțiilor bacteriene) – antihistaminice (utilizate în tratamentul alergiilor). De asemenea, medicamentele de mai jos pot interacţiona cu Venlaxor şi trebuie utilizate cu precauţie. În mod deosebit, este important să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi medicamente care conţin: – ketoconazol (un medicament antifungic); – haloperidol sau risperidonă (pentru tratarea problemelor de ordin psihic); – metoprolol (un beta-blocant destinat tratamentului hipertensiunii arteriale şi problemelor de inimă). Venlaxor cu alimente, băuturi şi alcool Venlaxor trebuie luat cu alimente (vezi pct. 3 “Cum să utilizaţi Venlaxor”). Nu consumați alcool în perioada în care sunteți tratat cu Venlaxor. Utilizarea concomitentă cu alcool poate duce la oboseală extremă și pierdere a conștienței și vă poate agrava simptomele depresiei și ale altor afecțiuni, cum sunt tulburările de anxietate. Sarcina şi alăptarea Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Venlaxor trebuie utilizat numai atunci când ați discutat cu medicul despre potențialele beneficii și riscuri pentru copilul dumneavoastră nenăscut. Dacă luați Venlaxor spre sfârșitul sarcinii, poate exista un risc crescut de sângerare vaginală abundentă la scurt timp după naștere, mai ales dacă aveți istoric de tulburări de sângerare. Medicul dumneavoastră sau moașa trebuie să știe că luați Venlaxor, astfel încât să vă poată sfătui. În timpul tratamentului, pacienții trebuie să se protejeze de sarcină prin utilizarea de contraceptive adecvate. Pacienții trebuie să consulte imediat un medic despre întreruperea utilizării medicamentului în cazul în care a apărut sarcina sau este suspectată. Asiguraţi-vă că moaşa şi/sau medicul ştiu că luaţi Venlaxor.

Venlaxor trece în laptele matern. Există riscul apariţiei unor efecte asupra copilului. Prin urmare, trebuie să discutaţi acest lucru cu medicul dumneavoastră, iar acesta va decide dacă trebuie să întrerupeţi alăptarea sau tratamentul cu Venlaxor. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje decât după ce deveniţi conştient de modul în care vă afectează Venlaxor. Informaţii importante privind unele componente ale Venlaxor Comprimatele conţin lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.

Cum se utilizează

Cum să utilizaţi Venlaxor Luaţi întotdeauna Venlaxor exact aşa cum v-a spus medical. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Venlaxor se administrează în timpul mesei, cu o cantitate suficientă de apă. Luaţi Venlaxor aproximativ la aceeaşi oră a zilei, dimineaţa şi seara. Adulți Doza iniţială recomandată constituie 75 mg o dată pe zi, divizată în 2 prize. După câteva săptămâni, medicul poate crește doza la 150 mg pe zi, împărțită în 2-3 doze unice. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 225 mg pe zi. De obicei, la fiecare 4 zile doza este crescută cu 75 mg. În condiții de staționar cu o boală gravă, doza inițială este de 150 mg pe zi, dacă este necesar, se crește treptat până la o doză maximă zilnică de 375 mg, care este de obicei împărțită în 3 doze unice. După obținerea unui efect terapeutic, medicul reduce treptat doza. Este posibil să fie nevoie să utilizați Venlaxor timp de câteva luni. Medicul dumneavoastră va efectua examene periodice pentru a evalua succesul terapiei pe termen lung. Dacă aveţi insuficienţă hepatică sau renală discutaţi cu medicul dumneavoastră, deoarece este posibil să aveţi nevoie de o doză diferită de Venlaxor. Nu încetaţi să luaţi Venlaxor fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră (vezi pct. “Dacă încetaţi să luaţi Venlaxor”). Dacă luaţi mai mult Venlaxor decât trebuie Dacă ați utilizat Venlaxor mai mult decât v-a indicat medicul dumneavoastră, contactați imediat medicul sau farmacistul. Supradozajul poate pune viața în pericol, în special în cazul utilizării concomitente cu alcool și/sau anumite medicamente (vezi pct. “Venlaxor împreună cu alte medicamente”) Simptomele unui posibil supradozaj pot include bătăi rapide ale inimii, modificări ale stării de alertă (mergând de la somnolenţă la comă), vedere înceţoşată, convulsii sau crize convulsive şi vărsături. Dacă uitaţi să luaţi Venlaxor Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi-o imediat ce vă aduceţi aminte. Dacă se apropie momentul următoarei doze, nu luaţi o doză dublă, ci continuaţi să administraţi medicamentul după cum e recomandat, respectând intervalele obişnuite între prize. Nu luaţi o doză dublă pentru a o înlocui pe cea uitată. Dacă încetaţi să luaţi Venlaxor Nu încetaţi să luaţi tratamentul şi nu reduceţi doza chiar dacă vă simţiţi mai bine, fără a fi sfătuit în acest sens de către medicul dumneavoastră. Atunci când medicul dumneavoastră va considera că nu mai aveţi nevoie de tratamentul cu Venlaxor, vă va cere să reduceţi treptat doza până la oprirea completă a tratamentului. Se ştie că la oprirea tratamentului apar reacţii adverse, în special atunci când este oprit brusc sau doza este redusă prea rapid. Unii pacienţi pot avea următoarele simptome: oboseală, ameţeală, dureri de cap, insomnie, coşmaruri, gură uscată, pierderea apetitului alimentar, greaţă, diaree, nervozitate, agitaţie, confuzie, zgomote în urechi, senzaţie de furnicături sau de “şoc electric”, slăbiciune, transpiraţii, convulsii sau simptome de tip gripal. Medicul dumneavoastră vă va sfătui cu privire la felul cum trebuie să opriţi treptat tratamentul cu Venlaxor. Dacă aveţi oricare din aceste simptome sau oricare alte simptome, cereţi sfatul medicului dumneavoastră. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Reacții adverse posibile

Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, Venlaxor poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. În cazul în care intervine vreo reacţie adversă, încetaţi să luaţi Venlaxor. Spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la serviciul de urgenţă al celui mai apropiat spital: – Senzaţie de apăsare la nivelul pieptului, respiraţie şuierătoare, dificultăţi de înghiţire sau de respiraţie; – tumefierea feţei, gâtului, mâinilor sau picioarelor; – stare de nervozitate sau anxietate, ameţeală, senzaţie de palpitaţii, înroşire bruscă a pielii şi/sau senzaţie de încălzire; – erupţii grave pe piele, mâncărime sau urticarie (zone ridicate de piele înroşite sau palide, care adeseori dau senzaţie de mâncărime); – semne și simptome ale sindromului serotoninergic, incluzând: anxietate, halucinații, pierderea coordonării, palpitații cardiace, creșterea temperaturii corpului, schimbarea bruscă a tensiunii arteriale, reflexe excesive, diaree, comă, greață, vărsături; –

Alte reacții adverse despre care trebuie să spuneți medicului dumneavoastră: –

simptome ale inflamației ficatului (hepatită); –

Lista completă a reacţiilor adverse Foarte frecvente (apar la mai mult de 1 din 10 persoane): – amețeli, dureri de cap; – greaţă, uscăciunea gurii; – transpiraţie excesivă (inclusiv noaptea). Frecvente (apar la mai puţin de 1 din 10 persoane): – micşorarea poftei de mîncare; – confuzie, senzaţia de separare (sau detaşare) de propria persoană şi de realitate, lipsa orgasmului, scăderea libidoului, nervozitate, insomnie, vise anormale; – somnolenţă, tremor, amorțeală, creşterea tonusului muscular; – tulburări de vedere, inclusiv vedere înceţoşată, pupile dilatate, incapacitatea ochilor de a se concentra de la obiectele aflate la distanță, la cele din apropiere; – zgomote în urechi (tinitus); – bătăi de inimă rapide; – creşterea tensiunii arteriale, înroşirea feţei;

–

căscat; vărsături, constipaţie, diaree; creşterea frecvenţei de urinare, dificultăţi la urinat; tulburări menstruale cum sunt sângerări crescute sau creşterea iregularităţii sângerărilor, anomalii de ejaculare/orgasm (la bărbaţi), disfuncţie erectilă (impotenţă); slăbiciune (astenie), oboseală, frisoane; creşterea valorii colesterolului.

Mai puţin frecvente (apar la mai puţin de 1 din 100 persoane): – halucinaţii, senzație de separare (sau detașare) de realitate, îngrijorare, lipsa orgasmului (la femei), lipsa sentimentelor sau emoţiilor, senzaţia de excitare, scrîşnirea dinţilor; – senzaţie de nelinişte sau incapacitatea de a rămâne aşezat sau nemişcat, leşin, mişcări involuntare ale muşchilor, tulburări de coordonare şi echilibru, modificări ale gustului; – bătăi de inimă rapide, senzaţie de ameţeală (în special atunci când vă ridicaţi prea repede în picioare); – respiraţie şuierătoare; – vărsături cu sânge, scaune (fecale) negre de culoarea şi consistenţa gudronului sau sânge în scaun, care pot fi un semn se sîngerare internă internă; – poate fi edemul generalizat al pielii, în special al feței, gurii, limbii și gâtului, sau umflarea mâinilor și picioarelor și/sau erupții cutanate cu mâncărime (urticarie), fotosensibilitate (sensibilitate la razele solare), hematoame, erupţii trecătoare pe piele, cădere anormală a părului; – incapacitatea de a urina; – creşterea și scăderea în greutate. Rare (apar la mai puţin de 1 din 1000 persoane): – hiperactivitate, gânduri rapide, scăderea nevoii de somn (manie); – convulsii sau crize convulsive; – incontinență de urină. Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): – scăderea numărului de trombocite în sânge, ceea ce poate crește riscul de vânătăi sau hemoragie; schimbări în componenţa sângelui, care pot crește riscul infecțiilor; – edemul feţei sau limbii, respiraţie grea sau dificilă, adeseori însoţite de erupţii pe piele (aceasta poate fi o reacţie alergică gravă); – nevoia de a bea apă în exces (cunoscut și ca SIADH); – scăderea valorilor de sodiu în sânge; – gânduri suicidare sau comportament suicidar; au fost raportate cazuri de gânduri suicidare şi de comportament suicidar în cursul tratamentului cu venlafaxină sau imediat după întreruperea tratamentului (vezi “ Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Venlaxor”); – tulburări de coordonare, deseori însoţite de halucinaţii (delir), agresivitate; – temperatură mare și rigiditate musculară, confuzie sau agitaţie, transpiraţii sau mişcări spastice ale muşchilor, care nu pot fi controlate – toate acestea pot reprezenta simptomele sindromului neuroleptic malign; stare de euforie, somnolenţă, mişcări încetenite ale ochilor, stângăcie în mişcări, neliniște, senzație de om beat, transpirații, imobilitate musculară, rigiditate musculară – acestea pot fi simptomele sindromului serotoninergic; rigiditate, spasme şi mişcări involuntare ale muşchilor; – dureri oculare severe şi scăderea sau înceţoşarea vederii; – amețeli (vertij); – scăderea tensiunii arteriale; activitatea anormală a inimii, rapidă sau neregulată, care pot conduce la leşin, sângerări neașteptate, de exemplu sângerări ale gingiilor, sânge în urină sau în vărsături, apriția neașteptată de vânătăi sau spargerea vaselor de sânge (vene sparte);

–

tuse, respiraţie şuierătoare, respiraţie dificilă şi temperatură mare, care reprezintă simptome de inflamaţie a plămânilor, din cauza creşterii numărului celulelor albe în sânge (eozinofilie pulmonară); durere severă în abdomen sau spate (care poate indica o problemă gravă a intestinului, ficatului sau pancreasului); mâncărimi, îngălbenirea pielii sau ochilor, urină de culoare închisă sau simptome de tip gripal, toate acestea pot fi simptome ale inflamaţiei ficatului (hepatită), modificări minore ale valorilor enzimelor hepatice în sânge; erupţii pe piele, care pot trece în ulcere severe şi descuamarea pielii; mâncărimi, erupţii uşoare pe piele; dureri musculare inexplicabile, sensibilitate musculară sau slăbiciune (rabdomioliză); scurgerea anormală a laptelui din sâni; sângerare vaginală abundentă la scurt timp după naștere (hemoragie postpartum) (vezi “Sarcina și alăptarea”).

Uneori, Venlaxor provoacă reacţii adverse de care este posibil să nu fiţi conştient, cum sunt creşteri ale tensiunii arteriale sau bătăi anormale ale inimii, modificări uşoare ale valorilor sanguine ale enzimelor hepatice, sodiului şi colesterolului în sânge. Mai rar, Venlaxor poate reduce funcţia plachetelor sanguine din sângele dumneavoastră, ceea ce conduce la o creştere a riscului de apariţie a vânătăilor şi sângerărilor. Prin urmare, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande să faceţi din când în când analize de sânge, în special dacă aţi luat Venlaxor o perioadă îndelungată. Sindromul de întrerupere La întreruperea tratamentului deseori apare sindromul de întrerupere, mai ales dacă Venlaxor este întrerupt brusc (vezi “Dacă încetaţi să luaţi Venlaxor”). Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail: [email protected] Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Cum se păstrează

Cum se păstrează Venlaxor A se păstra la o temperatură de până la 25 °C. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după "EXP". Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Nu aruncaţi acest medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.