Vasculită

Analize și investigații

Testul anticorpilor anticitoplasmă neutrofilică (ANCA) · Testarea autoanticorpilor

Testul anticorpilor anticitoplasmă neutrofilică (ANCA)

Ce este testul pentru anticorpii anticitoplasmă neutrofilă (ANCA)?

Un test ANCA caută anticorpii anticitoplasmă neutrofilă (ANCA) într-o probă de sânge. Anticorpii sunt proteine pe care sistemul dumneavoastră imunitar le produce pentru a lupta împotriva substanțelor străine, cum ar fi virusurile și bacteriile. ANCA, însă, sunt autoanticorpi, adică anticorpi care atacă din greșeală propriile țesuturi și organe sănătoase. Acest lucru poate duce la apariția unei boli autoimune.

Sistemul dumneavoastră imunitar produce autoanticorpi din greșeală. Cercetătorii nu sunt pe deplin siguri de ce, deși organismul este mai predispus să îi producă dacă:

• Aveți antecedente familiale de boli autoimune.
• Aveți o infecție virală sau bacteriană, mai ales dacă este cronică (de lungă durată). Aceasta poate face ca sistemul imunitar să fie hiperactiv, ceea ce poate duce la producerea de autoanticorpi.
• Sunteți expus(ă) la anumite toxine din mediu.

Există două tipuri principale de ANCA, numite pANCA și cANCA. Fiecare tip vizează o proteină specifică din interiorul neutrofilelor (un tip de globule albe). Un test ANCA poate arăta dacă aveți unul sau ambele tipuri de anticorpi.

Alte denumiri: anticorpi ANCA, cANCA, pANCA, anticorpi citoplasmatici antineutrofilici, autoanticorpi anticitoplasmatici

Pentru ce se utilizează?

Un test ANCA poate ajuta la diagnosticarea:

• Anumitor tipuri de vasculită, o afecțiune care provoacă inflamație și umflare a vaselor de sânge. Când se întâmplă acest lucru, vasele de sânge se îngustează sau se închid. În timp, inflamația poate, de asemenea, să vă afecteze organele și să provoace anevrisme (atunci când pereții vaselor de sânge sunt slăbiți). Acest test poate arăta dacă aveți unul sau ambele tipuri de ANCA, ceea ce îl poate ajuta pe medicul dumneavoastră să diagnosticheze tipul corect de vasculită. Poate fi, de asemenea, utilizat pentru a ajuta la monitorizarea tratamentului pentru această afecțiune.
• Colitei ulcerative, un tip de boală inflamatorie intestinală (BII) care provoacă umflare și iritație la nivelul mucoasei colonului (cea mai mare parte a intestinului gros). Dacă aveți simptome de BII, medicul dumneavoastră poate utiliza testele ANCA pentru a vedea dacă simptomele sunt cauzate de colita ulcerativă sau de boala Crohn. Aceste două afecțiuni pot fi dificil de diferențiat. Dar un test ANCA poate ajuta la diagnostic, deoarece ANCA se găsesc mai frecvent în colita ulcerativă.

Există mai multe tipuri de vasculită asociate cu ANCA. Fiecare tip poate cauza probleme grave de sănătate, în funcție de vasele de sânge pe care le afectează. Aceste tipuri includ:

• Granulomatoza cu poliangiită (GPA). Această afecțiune era numită anterior boala Wegener. Cel mai adesea afectează vasele de sânge din plămâni și sinusuri. Poate afecta, de asemenea, nasul, traheea sau rinichii.
• Poliangiita microscopică (MPA). Această tulburare poate afecta mai multe părți ale corpului, inclusiv plămânii, rinichii, nervii, pielea și articulațiile.
• Granulomatoza eozinofilică cu poliangiită (EGPA). Această afecțiune era numită anterior sindromul Churg-Strauss. De obicei afectează vasele de sânge din plămâni și sinusuri. Poate afecta, de asemenea, stomacul și intestinele, pielea, inima și sistemul nervos. Provoacă adesea astm și un nivel ridicat de globule albe numite eozinofile.

De ce am nevoie de un test ANCA?

Este posibil să aveți nevoie de un test ANCA dacă:

• Aveți simptome de vasculită
• Sunteți tratat(ă) pentru vasculită
• Aveți simptome de boală inflamatorie intestinală (BII)

Simptomele generale ale vasculitei pot include:

• Oboseală
• Febră
• Dureri generale
• Pierderea poftei de mâncare
• Scădere în greutate

Aceste simptome se pot dezvolta în timp sau pot apărea brusc. Alte simptome depind de tipul de vasculită de care suferiți și de părțile corpului afectate. Simptomele în unele zone frecvent afectate includ:

• Ochi, urechi și nas
  • Modificări ale vederii sau pierderea vederii
  • Ochi roșii și/sau cu mâncărime, senzație de arsură
  • Țiuit în urechi (tinitus)
  • Pierderea auzului
  • Amețeli
  • Infecții ale sinusurilor
• Piele
  • Erupții cutanate sau urticarie
  • Mâncărime
  • Vânătăi
• Plămâni
  • Tuse cu sânge
  • Dificultăți de respirație
• Rinichi
  • Sânge în urină
  • Urină spumoasă, cauzată de prezența proteinelor în urină
• Sistem nervos
  • Amorțeală, furnicături și/sau slăbiciune în diferite părți ale corpului
  • Dureri fulgerătoare în brațe și picioare
• Stomac și intestine
  • Ulcere deschise în gură
  • Diaree
  • Vărsături cu sânge

Simptomele bolii inflamatorii intestinale (BII) pot include:

• Durere abdominală (de burtă)
• Diaree
• Scădere în greutate
• Sânge în scaun
• Febră

Ce se întâmplă în timpul unui test ANCA?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă de la braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va colecta o cantitate mică de sânge într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

De obicei, nu este nevoie de pregătiri speciale pentru un test ANCA. Dar testarea ANCA poate fi efectuată împreună cu alte analize de sânge. Medicul dumneavoastră vă va spune dacă trebuie să faceți ceva pentru a vă pregăti.

Există riscuri la această analiză?

Analiza de sânge prezintă un risc foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Medicul dumneavoastră va interpreta rezultatele testului ANCA împreună cu simptomele dumneavoastră și cu rezultatele altor teste. Cereți medicului dumneavoastră să vă explice ce înseamnă rezultatele testului.

Dacă ați fost testat(ă) pentru vasculită:

• Un rezultat negativ înseamnă că nu au fost găsiți anticorpi ANCA în proba dumneavoastră de sânge. Simptomele dumneavoastră probabil nu sunt cauzate de vasculită.
• Un rezultat pozitiv înseamnă că au fost găsiți anticorpi ANCA în proba dumneavoastră de sânge. Acest lucru poate însemna că aveți vasculită. Rezultatele testului vor arăta și ce tip de anticorpi ANCA au fost găsiți. Acest lucru poate ajuta la diagnosticarea tipului de vasculită pe care îl aveți.

Dacă sunt găsiți anticorpi ANCA, se poate face un alt test pe proba dumneavoastră de sânge pentru a vedea cât de mult ANCA este în sânge. De multe ori veți avea nevoie de alte analize de sânge și de o biopsie pentru a confirma diagnosticul. O biopsie este o procedură prin care se prelevează o mică mostră de țesut sau celule pentru testare. Mostra de țesut va fi prelevată dintr-un vas de sânge inflamat.

Dacă ați fost testat(ă) pentru a monitoriza tratamentul pentru vasculită, rezultatele testului ANCA pot arăta dacă tratamentul dumneavoastră funcționează.

Dacă ați fost testat(ă) pentru boala inflamatorie intestinală (BII), medicul dumneavoastră va interpreta rezultatele testului ANCA împreună cu rezultatele unui alt test de sânge pentru anticorpi. Acest test verifică prezența unui anticorp numit ASCA (anticorpi anti-Saccharomyces cerevisiae). Anticorpii ASCA sunt frecvenți la persoanele cu BII. Este posibil să aveți:

• Colită ulcerativă dacă a fost găsit ANCA, dar nu a fost găsit ASCA.
• Boala Crohn dacă nu a fost găsit ANCA, dar a fost găsit ASCA.

Dacă nu a fost găsit niciunul dintre anticorpi, este posibil să aveți totuși BII.

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră.

Testarea autoanticorpilor

Ce este testarea autoanticorpilor?

Testarea autoanticorpilor verifică o probă din sângele dumneavoastră pentru autoanticorpi, proteine produse de sistemul imunitar.

În mod normal, sistemul dumneavoastră imunitar produce proteine numite anticorpi pentru a ataca germenii care v-ar putea îmbolnăvi. Autoanticorpii, însă, nu atacă germenii. În schimb, atacă propriile țesuturi și organe sănătoase, considerându-le substanțe străine. Acest lucru poate duce la dezvoltarea unei boli autoimune. Există peste 80 de tipuri de boli autoimune și pot afecta aproape orice parte a corpului dumneavoastră.

Sistemul dumneavoastră imunitar produce autoanticorpi din greșeală. Cercetătorii nu sunt complet siguri de ce, deși corpul dumneavoastră este mai predispus să îi producă dacă:

• Aveți antecedente familiale de boli autoimune.
• Aveți o infecție virală sau bacteriană, mai ales dacă este cronică (de lungă durată). Aceasta poate face sistemul imunitar hiperactiv, ceea ce poate duce la producerea de autoanticorpi.
• Sunteți expus(ă) la anumite toxine din mediu.

Există multe tipuri diferite de autoanticorpi și vă pot afecta corpul în moduri diferite. Unii afectează doar anumite organe și/sau părți ale corpului. Aceștia se numesc anticorpi specifici de organ. De exemplu:

• Anticorpii tiroidieni, cum ar fi anti-TPO, afectează doar tiroida.
• Anticorpii anti-mușchi neted (SMA) atacă mușchiul neted, de obicei din ficat.
• Autoanticorpii anti-celule insulare atacă celulele din pancreas.

Alți anticorpi, însă, afectează mai multe organe și pot cauza o varietate de simptome. Aceștia se numesc anticorpi sistemici. Acest tip poate include:

• Anticorpi antinucleari (ANA).
• Anticorpi anti-citoplasmă neutrofilică (ANCA).
• Anticorpi anti-ADN dublu catenar (anti-dsDNA).
• Anticorpi antihistonă.
• Factor reumatoid (RF).

Alte denumiri: test serologic de anticorpi, test pentru anticorpi antinucleari (ANA), test pentru antigen nuclear extractabil (ENA), test anti-dsDNA, test pentru factor reumatoid (RF), test pentru anticorpi anti-citoplasmă neutrofilică (ANCA), test pentru anticorpi anti-mușchi neted (SMA), test pentru anticorpi tiroidieni

La ce se folosește testarea autoanticorpilor?

Fiecare test de autoanticorpi este folosit pentru a ajuta la diagnosticarea sau monitorizarea unei boli autoimune. Totuși, deoarece tipurile de autoanticorpi pot varia, există diferite tipuri de teste de autoanticorpi. Unele dintre acestea pot fi folosite pentru a diagnostica afecțiuni autoimune care afectează doar un singur organ. De exemplu:

• Testele de anticorpi tiroidieni caută anticorpi specifici tiroidei și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea bolii Graves și a bolii Hashimoto.
• Testele de anticorpi anti-mușchi neted (SMA) caută anticorpi anti-mușchi neted și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea hepatitei autoimune.
• Testele de anticorpi anti-transglutaminază tisulară (tTG) caută anticorpul tTG și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea bolii celiace.

Alte teste pot fi folosite pentru a diagnostica afecțiuni autoimune care afectează mai multe organe. De exemplu:

• Testele anti-ADN dublu catenar (anti-dsDNA) caută autoanticorpul anti-dsDNA și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea lupusului.
• Testele pentru factorul reumatoid (RF) caută factorul reumatoid și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea artritei reumatoide.
• Testele pentru anticorpii anticitoplasmă de neutrofil (ANCA) caută ANCA în sângele dumneavoastră și pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea vasculitei autoimune.

Totuși, unele teste de autoanticorpi caută o gamă mai largă de autoanticorpi. Cele mai frecvente dintre acestea sunt testul pentru anticorpi antinucleari (ANA) și testul pentru antigenul nuclear extractabil (ENA). Aceste teste pot fi folosite pentru a ajuta la diagnosticarea multora dintre afecțiunile enumerate mai sus, precum și a:

• Sindromului Sjögren.
• Polimiozitei și dermatomiozitei.
• Bolii Addison.
• Bolii mixte de țesut conjunctiv.
• Sclerodermiei.
• Diabetului de tip 1.
• Psoriazisului și artritei psoriazice.
• Fenomenului Raynaud.

Dacă medicul dumneavoastră folosește teste de autoanticorpi pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic, poate lua în considerare și:

• Rezultatele oricăror investigații imagistice, cum ar fi radiografiile.
• Rezultatele biopsiei.
• Simptomele dumneavoastră fizice.
• Istoricul familial și medical.

Rezultatele unui singur test de autoanticorpi nu sunt de obicei suficiente pentru a stabili un diagnostic.

De ce am nevoie de testarea autoanticorpilor?

Este posibil să aveți nevoie de testarea autoanticorpilor dacă aveți simptome asociate frecvent cu unele boli autoimune. Simptomele unei boli autoimune depind de partea corpului afectată. Acestea pot include:

• Febră.
• Oboseală.
• Simptome articulare, inclusiv durere și umflare.
• Durere sau slăbiciune musculară.
• Ganglioni umflați.
• Durere abdominală (de burtă) și/sau crampe.
• Erupții cutanate inexplicabile.
• Scădere sau creștere neașteptată în greutate.
• Palpitații (bătăi rapide sau puternice ale inimii).
• Anxietate și depresie.
• Convulsii.

Totuși, alte boli pot cauza aceleași simptome. Simptomele multor afecțiuni autoimune pot, de asemenea, să apară și să dispară.

Este posibil să aveți nevoie, de asemenea, de un test de autoanticorpi dacă ați fost diagnosticat(ă) cu o boală autoimună, iar medicul dumneavoastră dorește să vă monitorizeze starea. De exemplu, un medic poate recomanda un test pentru autoanticorpi anti-insulari dacă dorește să vă monitorizeze diabetul de tip 1, care este un tip de boală autoimună specifică de organ.

Ce se întâmplă în timpul testării autoanticorpilor?

Un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă a brațului, folosind un ac mic. După introducerea acului, se va colecta o cantitate mică de sânge într-o eprubetă sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, aceasta durează mai puțin de cinci minute.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru testarea autoanticorpilor?

Nu aveți nevoie de nicio pregătire specială pentru testarea autoanticorpilor.

Există riscuri la testarea autoanticorpilor?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să aveți o ușoară durere sau o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele dumneavoastră pot depinde de tipul de test de autoanticorpi pe care l-ați făcut. Dar, în general, rezultatele vor fi fie pozitive, fie negative.

• Un rezultat negativ (normal) înseamnă că aveți puțini sau deloc autoanticorpi în sânge. Dar asta nu exclude o boală autoimună. Persoanele cu poliartrită reumatoidă, de exemplu, pot avea puțin sau deloc factor reumatoid în sânge. Dacă aveți simptome ale unei boli autoimune, dar rezultatele sunt normale, medicul dumneavoastră poate recomanda mai multe analize pentru a stabili un diagnostic.
• Un rezultat pozitiv (anormal) înseamnă că a fost găsită o anumită cantitate de autoanticorpi în sânge. Acest lucru nu înseamnă neapărat că aveți o boală autoimună. Unele persoane sănătoase au autoanticorpi în sânge. Pentru a stabili un diagnostic, medicul dumneavoastră va lua în considerare alte rezultate ale analizelor, împreună cu simptomele și istoricul dumneavoastră medical.

Unele rezultate pot indica un număr pentru câți autoanticorpi au fost găsiți. Acesta se numește titru. Dacă este furnizat un titru, rezultatele dumneavoastră vor avea și un interval de referință. Un interval de referință este un set de numere care formează limitele superioară și inferioară ale intervalului de rezultate considerat normal. Astfel, o valoare a titrului mai mare decât intervalul de referință poate fi un semn al unei boli autoimune.

Rezultatele pentru panelurile de autoanticorpi, cum ar fi testele ANA și ENA, pot include, de asemenea, detalii pentru fiecare dintre autoanticorpii testați. Acest lucru înseamnă că ați putea avea rezultate pozitive pentru unele teste de autoanticorpi și negative pentru altele.

Deoarece rezultatele testelor de autoanticorpi pot însemna atât de multe lucruri diferite, este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre ce înseamnă rezultatele pentru dumneavoastră.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.