Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Tumori cerebrale necanceroase

Actualizat:

Despre boală

Există multe tipuri diferite de tumori cerebrale necanceroase. Fiecare tip afectează o parte diferită a creierului.

Unele tipuri de tumori cerebrale pot fi fie necanceroase, fie canceroase. Unele tipuri sunt doar necanceroase.

Tipuri frecvente de tumori cerebrale necanceroase
Tip Zona afectată

Meningiom

Stratul subțire de țesut care acoperă creierul (acest tip de tumoră poate fi uneori canceros)

Gliom

Celulele care susțin și protejează celulele nervoase din creier (acest tip de tumoră poate fi uneori canceros)

Nevrom acustic

Celulele care susțin și protejează celulele nervoase din creier (acest tip de tumoră poate fi uneori canceros)

Adenom hipofizar

O glandă de mărimea unui bob de mazăre din creier care produce hormoni (glanda pituitară)

Simptome

Simptomele unei tumori cerebrale depind de partea creierului afectată.

Deoarece tumorile necanceroase tind să crească lent, simptomele apar de obicei treptat și se pot agrava încet, pe parcursul mai multor luni sau ani.

Simptomele unei tumori cerebrale pot include:

  • dureri de cap care se agravează în timp sau nu dispar – deși este neobișnuit ca durerea de cap să fie singurul simptom
  • convulsii (crize)
  • greață și vărsături
  • somnolență sau amețeli
  • modificări ale vederii, cum ar fi vedere încețoșată sau dublă
  • modificări de comportament sau de personalitate, cum ar fi confuzie sau probleme de memorie și concentrare
  • probleme de vorbire, mișcare și echilibru

Tumorile cerebrale pot afecta persoane de orice vârstă. Sunt mai frecvente la adulții în vârstă, dar unele tipuri pot afecta adulții tineri sau copiii.

Cauze și factori de risc

Nu se cunoaște cauza majorității tumorilor cerebrale necanceroase.

Există însă câțiva factori care vă pot crește riscul, printre care:

  • vârsta – tumorile cerebrale sunt cele mai frecvente la adulții în vârstă (dar pot afecta și adulții tineri și copiii)
  • existența unor rude apropiate care au avut tumori cerebrale
  • efectuarea în trecut a radioterapiei la nivelul capului (de exemplu, dacă ați avut un cancer de cap sau gât în copilărie)
  • existența unei afecțiuni genetice rare care provoacă tumori, cum ar fi neurofibromatoza sau scleroza tuberoasă

Diagnostic și analize

Dacă aveți simptome ale unei tumori cerebrale sau ale unei alte probleme care afectează creierul, medicul de familie poate face câteva teste simple pentru a verifica lucruri precum vederea, echilibrul și memoria.

Dacă există semne ale unei posibile probleme, vă poate trimite pentru o scanare cerebrală sau la un specialist în boli ale creierului (neurolog) pentru mai multe teste.

Faptul că sunteți trimis(ă) pentru teste nu înseamnă că ceva este grav.

Teste pentru depistarea unei tumori cerebrale

Principalul test pentru a verifica o tumoare este o scanare cerebrală (de obicei un RMN). Acesta poate arăta dacă aveți o posibilă tumoare, dar de obicei sunt necesare mai multe teste pentru a o confirma.

Majoritatea persoanelor fac o procedură pentru a preleva o mică mostră de celule pentru testare. Aceasta se numește biopsie.

O biopsie poate arăta ce tip de tumoare aveți și cât de repede este probabil să crească (numit „grad”).

Tumorile cerebrale primesc un grad de la 1 la 4. Gradele 1 și 2 sunt în general considerate necanceroase (de grad scăzut sau benigne), deoarece cresc mai lent.

Analize și investigații

Rezonanța magnetică (RMN) · Biopsia

RMN (imagistică prin rezonanță magnetică)

De ce se face un RMN

RMN-ul poate fi folosit pentru a:

  • afla ce cauzează simptomele pe care le aveți
  • verifica oasele și organele dumneavoastră
  • vedea cât de bine funcționează un tratament, de exemplu verificarea dimensiunii unei tumori în timpul și după tratamentul cancerului

Pregătirea pentru un RMN

Spitalul unde veți face RMN-ul vă va spune dacă trebuie să faceți ceva înainte de scanare.

Vi se poate cere să:

  • nu purtați nimic ce conține metal, cum ar fi bijuterii, sutien, agrafe de păr sau aparate auditive
  • scoateți monedele sau cheile din buzunare
  • vă schimbați într-un halat de spital dacă hainele au părți metalice, cum ar fi fermoare
  • nu vă machiați

Vi se va cere să completați un formular în care să precizați dacă:

  • sunteți însărcinată sau ați putea fi însărcinată
  • alăptați
  • ați avut intervenții chirurgicale anterior
  • aveți probleme cu rinichii
  • aveți părți metalice în corp, cum ar fi cleme chirurgicale, stimulator cardiac, plombe sau punți dentare
  • aveți alergii, inclusiv la o substanță numită mediu de contrast folosită la unele scanări
Informații:

Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății de la spital înainte de programare dacă vă simțiți anxios/anxioasă în legătură cu efectuarea unui RMN sau dacă aveți teamă de spații mici (claustrofobie). Vi se poate administra un medicament care să vă ajute să vă relaxați.

De asemenea, puteți întreba dacă puteți aduce pe cineva care să vă susțină în timpul scanării.

Ce se întâmplă în timpul unui RMN

Un RMN se face în spital de către un asistent de radiologie.

De obicei durează între 15 minute și 1 oră, dar poate dura mai mult.

Înainte de RMN

Înainte de scanare, vi se poate administra o injecție cu o substanță de contrast (colorant) pentru a evidenția mai multe detalii în imaginile RMN.

În timpul RMN-ului

În timpul RMN-ului:

  1. Vi se va cere să vă întindeți pe spate pe un pat.
  2. Vi se vor da dopuri de urechi sau căști pentru a vă proteja auzul, deoarece aparatele RMN produc zgomote puternice și clicuri în timp ce fac imaginile.
  3. Asistentul de radiologie va controla aparatul dintr-o altă cameră. Va putea să vă audă și să vă vorbească în timpul scanării.
  4. Va trebui să stați nemișcat(ă) pentru ca aparatul să poată capta imagini clare.
  5. Vi se poate cere să vă țineți respirația în anumite momente ale scanării.
După RMN

După scanare, asistentul de radiologie va reveni în cameră pentru a coborî patul, astfel încât să vă puteți ridica.

Dacă vi s-a administrat substanță de contrast, vi se poate cere să așteptați în spital până la 30 de minute pentru a vă asigura că nu aveți o reacție la aceasta.

Dacă ați primit un medicament pentru a vă relaxa în timpul RMN-ului, este posibil să puteți pleca acasă în câteva ore. Cineva va trebui să vină să vă ia din spital și să vă ducă acasă cu mașina sau taxiul, deoarece nu trebuie să conduceți timp de 24 de ore.

Veți putea mânca și bea normal după scanare.

Obținerea rezultatelor scanării RMN

Imaginile trebuie analizate de un specialist numit radiolog.

Acesta va scrie medicului care v-a recomandat scanarea. Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta despre rezultatele scanării RMN.

Medicul ar trebui să discute cu dumneavoastră despre rezultate și să vă explice ce urmează. Spuneți-i dacă aveți întrebări despre rezultate sau dacă nu le înțelegeți.

Posibile complicații ale unui RMN

RMN-ul este o procedură frecventă. Complicațiile grave sunt rare.

Dacă vi s-a administrat o injecție cu substanță de contrast (colorant), este posibil să apară o mică vânătaie în zona unde ați făcut injecția.

Substanța de contrast poate provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare și nu ar trebui să dureze mult. Reacțiile adverse pot include:

  • greață sau vărsături
  • o erupție pe piele
  • o durere de cap
  • un gust metalic în gură
  • amețeală

Reacțiile alergice la substanța de contrast sunt rare, dar pot include:

  • tuse, respirație șuierătoare sau strănut
  • leșin
  • dificultăți de respirație sau la înghițire
  • erupție cutanată, urticarie sau piele roșie cu mâncărime

Majoritatea reacțiilor apar imediat după sau în prima oră de la administrarea substanței de contrast. Spuneți-i asistentului de radiologie dacă începeți să vă simțiți rău în timpul sau după scanare.

Vi se va cere să așteptați în spital aproximativ 30 de minute după scanare pentru a verifica dacă apare vreo reacție la substanța de contrast.

Biopsie

De ce se face o biopsie

Există câteva motive pentru care ați putea avea nevoie de o biopsie.

O biopsie poate fi folosită:

  • pentru a afla ce cauzează simptomele dumneavoastră
  • ca test de control după o analiză de sânge sau o scanare
  • pentru a monitoriza o afecțiune de lungă durată

De obicei, veți fi trimis de medicul de familie sau de un medic specialist pentru o biopsie.

Uneori, o biopsie se face ca parte a unei proceduri precum o endoscopie sau o operație.

Pregătirea pentru biopsie

Medicul sau specialistul ar trebui să vă spună dacă trebuie să faceți ceva înainte de biopsie. De asemenea, îl puteți întreba despre orice nelămurire sau întrebare aveți.

De exemplu, poate fi necesar să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o scurtă perioadă înainte de biopsie.

Dacă vi se face anestezie generală (adică veți dormi în timpul procedurii), este important să nu mâncați sau să beți înainte.

Cum se efectuează o biopsie

O biopsie se face de obicei în spital.

Implică prelevarea unei mostre de celule sau țesut. Modul în care se efectuează depinde de partea corpului din care se prelevează mostra.

De obicei, vi se va administra un anestezic local pentru a amorți zona. Asta înseamnă că veți fi treaz(ă), dar nu veți simți nicio durere. Vi se poate administra și un medicament pentru a vă ajuta să vă relaxați (sedare).

Unele biopsii se fac sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii.

O biopsie poate fi efectuată prin:

  • îndepărtarea totală sau parțială a zonei afectate
  • folosirea unui ac pentru a preleva o mostră de celule sau țesut din zona afectată – de exemplu, dintr-un organ sau de sub piele
  • folosirea unui tub lung și subțire cu o cameră mică în interior (endoscop)

Durata procedurii depinde de tipul de biopsie. Unele durează mai puțin de 30 de minute, în timp ce altele pot dura mai mult. Ulterior, mostrele sunt trimise la un laborator pentru analiză.

După biopsie

De obicei, puteți merge acasă în aceeași zi după efectuarea unei biopsii.

Dacă aveți fire de sutură sau un pansament, echipa medicală vă va spune cum să îngrijiți rana acasă. De asemenea, vă vor oferi sfaturi despre administrarea de analgezice, cum ar fi paracetamolul.

Dacă ați primit sedare (medicamente pentru relaxare) sau anestezie generală (când sunteți adormit(ă) în timpul procedurii), este posibil să fie nevoie să fiți monitorizat(ă) o perioadă înainte de a pleca acasă.

Un medic sau o asistentă vă va spune cum și când veți primi rezultatele.

Posibile complicații ale unei biopsii

Biopsia este o procedură frecventă și foarte sigură.

Este posibil să aveți dureri sau disconfort după aceasta, iar administrarea de analgezice precum paracetamolul poate fi de ajutor.

Uneori, este posibil să apară o infecție la locul biopsiei.

Dacă vi s-a prelevat o biopsie din uter sau col uterin, este posibil să aveți crampe sau o ușoară sângerare vaginală.

În cazul unor tipuri de biopsie, poate exista și riscul unei sângerări interne. În acest caz, echipa medicală vă va spune la ce semne să fiți atent(ă) și ce să faceți.

Recomandare urgentă: contactați imediat echipa medicală dacă:
  • aveți dureri după biopsie, iar analgezicele nu au avut efect sau durerea se agravează
  • aveți febră (temperatură ridicată)
  • sângele sau lichidul se prelinge din locul unde s-a efectuat biopsia
  • zona unde s-a efectuat biopsia este umflată sau roșie – roșeața poate fi mai greu de observat pe pielea brună sau neagră

Obținerea rezultatelor biopsiei

După o biopsie, poate dura câteva săptămâni sau mai mult până când primiți rezultatele.

Timpii de așteptare variază între spitale și pot depinde și de motivul pentru care ați avut nevoie de biopsie.

Este posibil să aveți nevoie de o programare de control pentru a discuta rezultatele. Un medic sau o asistentă ar trebui să vă vorbească despre rezultate și să vă explice ce urmează.

Uneori este posibil să aveți nevoie de o altă biopsie sau de alte teste.

Tratament

Tumorile cerebrale necanceroase sunt, de obicei, tratabile.

Tratamentul dumneavoastră depinde de tipul tumorii, de localizarea acesteia în creier și de simptomele pe care le aveți.

Este posibil să nu aveți nevoie de tratament imediat, deoarece tumorile necanceroase tind să crească lent. S-ar putea să fie necesare doar controale regulate și investigații imagistice pentru monitorizare.

Dacă este necesar tratamentul, principala metodă este intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii.

Aceasta implică, de obicei, tăierea unei mici porțiuni din craniu pentru ca chirurgul să poată îndepărta tumora. Porțiunea este apoi fixată la loc, iar incizia cutanată este închisă cu fire de sutură.

Unele persoane pot avea nevoie de alte tratamente, cum ar fi:

  • radioterapie (în care radiațiile sunt folosite pentru a distruge celulele tumorale)
  • chimioterapie (în care medicamentele sunt folosite pentru a distruge celulele tumorale)
  • tratament pentru orice simptome cauzate de tumoră (de exemplu, medicamente pentru greață, convulsii sau durere)

Viața cu boala

Majoritatea tumorilor cerebrale necanceroase pot fi tratate cu succes, dar recuperarea după efectele unei tumori și ale tratamentului urmat poate dura o perioadă.

Efectele secundare ale unei tumori cerebrale sau ale tratamentului pentru aceasta pot include:

  • oboseală extremă
  • probleme de concentrare sau de memorie
  • probleme de vorbire, de vedere sau de mișcare
  • modificări ale dispoziției sau ale personalității

La unele persoane, efectele secundare pot apărea la luni sau ani după încheierea tratamentului.

Este posibil să aveți nevoie de tratament și sprijin pentru a vă ajuta să vă recuperați, cum ar fi:

  • exerciții și ajutor pentru mișcare din partea unui fizioterapeut
  • ajutor pentru problemele de vorbire și comunicare din partea unui logoped
  • modificări în locuință și sfaturi pentru a vă ușura activitățile zilnice din partea unui terapeut ocupațional
  • sprijin pentru sănătatea mintală din partea unui consilier sau psiholog

Există, de asemenea, o mică probabilitate ca tumoarea să reapară sau să devină canceroasă, astfel încât veți avea controale regulate și investigații imagistice timp de cel puțin câțiva ani după tratament.

Când să mergeți la medic

Recomandare urgentă: cereți o programare urgentă la medicul de familie dacă:

  • aveți dureri de cap care persistă, nu trec sau se agravează
  • aveți dureri de cap care vă trezesc noaptea sau sunt mai intense dimineața
  • aveți orice alte simptome ale unei tumori cerebrale care nu dispar

Sunați la 112 dacă:

  • aveți o durere de cap care a apărut brusc și este extrem de puternică
  • cineva are o convulsie (criză) pentru prima dată

Nu vă deplasați singur(ă) la urgențe.

Persoana cu care vorbiți la 112 vă va oferi sfaturi despre ce să faceți.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0), MedlinePlus (NLM).