Tulburare obsesiv-compulsivă

Persoanele cu TOC sunt uneori reticente în a cere ajutor pentru că se simt rușinate sau jenate.

TOC este o afecțiune medicală ca oricare alta, așa că nu aveți de ce să vă simțiți rușinat(ă) sau jenat(ă). Faptul că aveți TOC nu înseamnă că sunteți „nebun(ă)” și nu este vina dumneavoastră că aveți această afecțiune.

Dacă aveți TOC, de obicei veți avea frecvent gânduri obsesive și comportamente compulsive.

• O obsesie este un gând, o imagine sau un impuls nedorit și neplăcut care vă revine în minte în mod repetat, provocând sentimente de anxietate, dezgust sau neliniște.
• O compulsie este un comportament repetitiv sau un act mental pe care simțiți nevoia să îl faceți pentru a ameliora temporar sentimentele neplăcute declanșate de gândul obsesiv.

De exemplu, o persoană cu o teamă obsesivă de a nu fi jefuită poate simți nevoia să verifice de mai multe ori dacă toate ferestrele și ușile sunt încuiate înainte de a putea pleca de acasă.

Femeile pot avea uneori TOC în timpul sarcinii sau după nașterea copilului. Obsesiile pot include îngrijorarea că ar putea face rău copilului sau că nu sterilizează corect biberoanele. Compulsiile pot fi lucruri precum verificarea repetată a respirației copilului.

Dacă aceste gânduri revin constant și vă afectează viața de zi cu zi, discutați cu medicul de familie. Acesta vă poate sprijini sau vă poate trimite la un specialist în sănătate mintală, dacă este necesar.

Aproape toată lumea are, la un moment dat, gânduri neplăcute sau nedorite, cum ar fi să creadă că a uitat să încuie ușa casei sau chiar imagini mentale violente sau ofensatoare, apărute brusc și nedorite.

Dar dacă aveți un gând persistent, neplăcut, care vă domină gândirea în așa măsură încât întrerupe alte gânduri, este posibil să aveți o obsesie.

Unele obsesii frecvente care afectează persoanele cu TOC includ:

• teama de a vă răni în mod deliberat pe dumneavoastră sau pe alții – de exemplu, teama că ați putea ataca pe altcineva, cum ar fi copiii dumneavoastră
• teama de a vă răni pe dumneavoastră sau pe alții din greșeală – de exemplu, teama că ați putea da foc casei lăsând aragazul aprins
• teama de contaminare cu o boală, infecție sau o substanță neplăcută
• nevoia de simetrie sau ordine – de exemplu, puteți simți nevoia să vă asigurați că toate etichetele de pe conservele din dulap sunt orientate în aceeași direcție

Este posibil să aveți gânduri obsesive cu caracter violent sau sexual pe care le găsiți respingătoare sau înspăimântătoare. Dar acestea sunt doar gânduri, iar faptul că le aveți nu înseamnă că le veți pune în practică.

Aceste gânduri sunt clasificate ca TOC dacă vă provoacă suferință sau au un impact asupra calității vieții dumneavoastră.

Compulsiile încep ca o modalitate de a încerca să reduceți sau să preveniți anxietatea cauzată de gândul obsesiv, deși, în realitate, acest comportament este fie excesiv, fie nu are o legătură realistă cu acesta.

De exemplu, o persoană care se teme de contaminarea cu microbi se poate spăla pe mâini în mod repetat, sau cineva cu teama de a-și răni familia poate simți nevoia să repete o acțiune de mai multe ori pentru a „neutraliza” gândul.

Majoritatea persoanelor cu TOC își dau seama că un astfel de comportament compulsiv este irațional și nu are sens logic, dar nu se pot opri din a-l manifesta și simt că trebuie să o facă „pentru orice eventualitate”.

Tipurile frecvente de comportament compulsiv la persoanele cu TOC includ:

• curățarea și spălarea mâinilor
• verificarea – de exemplu, verificarea dacă ușile sunt încuiate sau dacă gazul este oprit
• numărarea
• ordonarea și aranjarea
• acumularea compulsivă de obiecte
• căutarea asigurării
• repetarea unor cuvinte în minte
• folosirea unor gânduri „neutralizante” pentru a contracara gândurile obsesive
• evitarea locurilor și situațiilor care ar putea declanșa gânduri obsesive

Nu toate comportamentele compulsive vor fi evidente pentru alte persoane.

Este important să cereți ajutor dacă credeți că aveți TOC și acesta are un impact semnificativ asupra vieții dumneavoastră.

Dacă credeți că un prieten sau un membru al familiei ar putea avea TOC, încercați să discutați cu el despre îngrijorările dumneavoastră și sugerați-i să ceară ajutor.

Este puțin probabil ca TOC să se amelioreze de la sine, dar sunt disponibile tratament și sprijin pentru a vă ajuta să vă gestionați simptomele și să aveți o calitate mai bună a vieții.

Pentru a obține ajutor, puteți:

• să consultați medicul de familie – acesta poate fie să vă prescrie un medicament adecvat, fie să vă trimită la un specialist, dacă este necesar

Dacă simțiți vreodată că nu mai puteți continua, sunați la 112 sau mergeți la urgențe.

Unele persoane cu TOC pot avea sau pot dezvolta și alte probleme grave de sănătate mintală, inclusiv:

• depresie – o afecțiune care provoacă de obicei sentimente persistente de tristețe și deznădejde sau pierderea interesului pentru lucrurile care vă făceau plăcere
• tulburări de alimentație – afecțiuni caracterizate printr-o atitudine anormală față de mâncare, care vă determină să vă schimbați obiceiurile și comportamentul alimentar
• tulburare de anxietate generalizată – o afecțiune care vă face să vă simțiți anxios/anxioasă într-o gamă largă de situații și probleme, nu doar legat de un eveniment anume
• tulburarea de acumulare compulsivă – o afecțiune care implică achiziționarea excesivă de obiecte și incapacitatea de a le arunca, ducând la cantități greu de gestionat de lucruri adunate

Persoanele cu TOC și depresie severă pot avea, de asemenea, gânduri suicidare.

Nu este clar ce cauzează TOC. O serie de factori diferiți pot juca un rol, inclusiv:

• istoricul familial – aveți mai multe șanse să dezvoltați TOC dacă un membru al familiei are această afecțiune. Poate fi un comportament învățat sau, posibil, din cauza genelor dumneavoastră
• diferențe la nivelul creierului – unele persoane cu TOC au zone de activitate neobișnuit de intensă în creier sau niveluri scăzute ale unei substanțe chimice numite serotonină
• evenimente de viață – TOC poate fi mai frecvent la persoanele care au fost agresate, abuzate sau neglijate și, uneori, debutează după un eveniment important de viață, cum ar fi nașterea unui copil sau un deces
• personalitatea – persoanele ordonate, meticuloase, metodice, cu standarde personale înalte pot avea mai multe șanse să dezvolte TOC, precum și persoanele care sunt în general destul de anxioase sau care au un simț foarte puternic al responsabilității față de sine și față de ceilalți

Există câteva tratamente eficiente pentru TOC care pot ajuta la reducerea impactului pe care îl are asupra vieții dumneavoastră.

Principalele tratamente sunt:

• terapia prin vorbire – de obicei terapia cognitiv-comportamentală (TCC), care vă ajută să vă înfruntați temerile și gândurile obsesive fără a le „corecta” prin compulsii
• medicație – de obicei un tip de medicament antidepresiv numit inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (ISRS), care poate ajuta prin modificarea echilibrului substanțelor chimice din creier

TCC are de obicei un efect destul de rapid. Poate dura până la 12 săptămâni până când observați efectele tratamentului cu ISRS, dar majoritatea oamenilor vor beneficia în cele din urmă.

Dacă aceste tratamente nu ajută, vi se poate oferi:

• un ISRS alternativ
• o combinație de ISRS și TCC
• un antidepresiv numit clomipramină

Unele persoane pot fi trimise la un serviciu specializat de sănătate mintală pentru tratament suplimentar.

Terapia pentru TOC este de obicei un tip de terapie cognitiv-comportamentală (TCC) cu expunere și prevenirea răspunsului (EPR).

Aceasta implică:

• colaborarea cu terapeutul dumneavoastră pentru a vă descompune problemele în părțile lor separate, cum ar fi gândurile, senzațiile fizice și acțiunile
• încurajarea de a vă confrunta temerile și de a avea gânduri obsesive fără a le neutraliza prin comportamente compulsive; începeți cu situațiile care provoacă cea mai mică anxietate, înainte de a trece la gânduri mai dificile

Tratamentul poate fi solicitant, dar multe persoane constată că atunci când își confruntă obsesiile, anxietatea se ameliorează sau dispare în cele din urmă.

Persoanele cu TOC destul de ușor au nevoie de obicei de aproximativ 8 până la 20 de ședințe de tratament cu terapeutul, cu exerciții făcute acasă între ședințe. Dacă aveți un TOC mai sever, este posibil să aveți nevoie de un tratament mai îndelungat.

Este posibil să aveți nevoie de medicamente dacă terapia prin discuții nu ajută la tratarea TOC sau dacă TOC este destul de sever.

Principalele medicamente prescrise sunt antidepresivele numite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS). Un ISRS poate ajuta la ameliorarea simptomelor TOC prin creșterea nivelului unei substanțe chimice numite serotonină din creier.

Este posibil să fie nevoie să luați un ISRS până la 12 săptămâni înainte de a observa vreun beneficiu.

Majoritatea persoanelor au nevoie de tratament timp de cel puțin un an. Este posibil să puteți opri tratamentul dacă aveți puține simptome sau niciun simptom supărător după acest interval, deși unele persoane trebuie să ia un ISRS timp de mulți ani.

Nu întrerupeți administrarea unui ISRS fără să discutați mai întâi cu medicul dumneavoastră, deoarece oprirea bruscă poate provoca efecte secundare neplăcute. Tratamentul va fi oprit treptat pentru a reduce riscul apariției efectelor secundare. Este posibil ca doza să fie crescută din nou dacă simptomele revin.

Efecte secundare

Posibilele efecte secundare ale ISRS includ:

• senzație de agitație, tremur sau anxietate
• greață sau vărsături
• diaree sau constipație
• amețeli
• probleme de somn (insomnie)
• dureri de cap
• modificări ale vieții sexuale

Există, de asemenea, o șansă foarte mică ca ISRS să vă provoace gânduri suicidare sau dorința de a vă autovătăma. Dacă se întâmplă acest lucru, contactați medicul de familie sau mergeți la cea mai apropiată unitate de urgențe (UPU).

Majoritatea efectelor secundare se ameliorează după câteva săptămâni, pe măsură ce organismul se obișnuiește cu medicamentul, deși unele pot persista.

Sarcina

ISRS pot fi prescrise dacă sunteți însărcinată sau rămâneți însărcinată, dar acest lucru depinde de faptul dacă medicul de familie consideră că beneficiile depășesc riscurile. Discutați cu el pentru a vă ajuta să decideți ce tratament este cel mai potrivit pentru dumneavoastră.

Este important să aveți grijă de sănătatea dumneavoastră mintală în timpul sarcinii, deoarece aceasta vă poate afecta atât pe dumneavoastră, cât și copilul.

Tratamentul suplimentar efectuat de o echipă de specialiști poate fi uneori necesar dacă ați încercat terapia prin discuție și medicația, iar TOC nu este încă sub control.

Traiul cu TOC poate fi dificil. Pe lângă ajutorul medical, ați putea considera util să contactați un grup de sprijin sau alte persoane cu TOC pentru informații și sfaturi.