Ediție: RO România MD Republica MoldovaR. Moldova
Informație oficială despre medicamente și farmacii — într-un singur loc.
📄 Prospecte și text oficial 💳 Prețuri și compensare ⚖️ Interacțiuni 👶 Doze la copii 📍 Farmacii

Tulburare de personalitate borderline

Actualizat: · Cod ICD-10: F60.3

Despre boală

Multe persoane cu TPB au și o altă afecțiune de sănătate mintală sau o problemă de comportament, cum ar fi:

  • tulburarea legată de consumul de alcool
  • tulburarea de anxietate generalizată
  • tulburarea bipolară
  • depresia
  • consumul de droguri
  • o tulburare de alimentație, cum ar fi anorexia sau bulimia
  • o altă tulburare de personalitate, cum ar fi tulburarea de personalitate antisocială

TPB poate fi o afecțiune gravă, iar multe persoane cu această tulburare își provoacă autovătămări și încearcă să se sinucidă.

Simptome

Simptomele tulburării de personalitate borderline (TPB)

Simptomele TPB pot fi grupate în 4 categorii principale:

  • instabilitate emoțională – termenul psihologic pentru aceasta este dereglare afectivă
  • modele perturbate de gândire sau percepție – distorsiuni cognitive sau distorsiuni perceptive
  • comportament impulsiv
  • relații intense, dar instabile, cu ceilalți

Simptomele unei tulburări de personalitate pot varia de la ușoare la severe și, de obicei, apar în adolescență, persistând până la vârsta adultă.

Instabilitate emoțională

Dacă aveți tulburare de personalitate borderline (TPB), puteți resimți o gamă de emoții negative adesea intense, cum ar fi:

  • furie intensă
  • tristețe profundă
  • rușine
  • panică
  • teroare
  • sentimente persistente de goliciune sufletească și singurătate

Puteți avea schimbări bruște și severe de dispoziție într-un interval scurt de timp.

Este frecvent ca persoanele cu TPB să aibă gânduri de sinucidere din disperare, iar apoi să se simtă relativ bine câteva ore mai târziu. Unele persoane se simt mai bine dimineața, iar altele seara. Tiparul variază, dar semnul cheie este că stările dumneavoastră se schimbă în moduri imprevizibile.

Dacă aveți gânduri suicidare:

  • Dacă ați luat o supradoză sau v-ați autovătămat, sunați la 112
  • contactați un prieten, un membru al familiei sau pe cineva în care aveți încredere

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu TPB, spuneți unei persoane de încredere despre afecțiunea dumneavoastră. Dați-i acestei persoane datele de contact ale medicului psihiatru care vă îngrijește și rugați-o să îl contacteze dacă devine îngrijorată de comportamentul dumneavoastră.

Tipare de gândire perturbate

Diferite tipuri de gânduri pot afecta persoanele cu TPB, inclusiv:

  • gânduri supărătoare – cum ar fi să credeți că sunteți o persoană îngrozitoare sau să simțiți că nu existați. Este posibil să nu fiți sigur(ă) de aceste gânduri și să căutați confirmarea că nu sunt adevărate
  • episoade scurte de experiențe stranii – cum ar fi auzirea unor voci în afara capului timp de câteva minute. Acestea pot părea adesea instrucțiuni de a vă face rău dumneavoastră sau altora. Este posibil să fiți sau nu sigur(ă) dacă acestea sunt reale
  • episoade prelungite de experiențe anormale – în care ați putea avea atât halucinații (voci în afara capului), cât și convingeri dureroase la care nimeni nu vă poate convinge să renunțați (cum ar fi să credeți că familia dumneavoastră încearcă în secret să vă omoare)

Aceste tipuri de convingeri pot fi psihotice și un semn că starea dumneavoastră se agravează. Este important să cereți ajutor dacă vă confruntați cu idei delirante.

Comportament impulsiv

Dacă aveți tulburare de personalitate borderline, există 2 tipuri principale de impulsuri pe care le puteți considera extrem de greu de controlat:

  • un impuls de autovătămare – cum ar fi tăierea brațelor cu lame sau arderea pielii cu țigări; în cazurile severe, mai ales dacă vă simțiți și intens trist(ă) și deprimat(ă), acest impuls poate duce la gânduri suicidare și la tentativă de suicid
  • un impuls puternic de a vă angaja în activități nesăbuite și iresponsabile – cum ar fi consumul excesiv de alcool, consumul de droguri, cheltuieli sau jocuri de noroc excesive ori întreținerea de relații sexuale neprotejate cu persoane necunoscute

Relații instabile

Dacă aveți tulburare de personalitate borderline (TPB), este posibil să simțiți că alte persoane vă abandonează atunci când aveți cea mai mare nevoie de ele sau că se apropie prea mult și vă sufocă.

Atunci când oamenii se tem de abandon, acest lucru poate duce la sentimente intense de anxietate și furie. Puteți face eforturi disperate pentru a preveni să rămâneți singur(ă), cum ar fi:

  • să trimiteți constant mesaje sau să sunați o persoană
  • să sunați brusc acea persoană în miezul nopții
  • să vă agățați fizic de acea persoană și să refuzați să îi dați drumul
  • să amenințați că vă faceți rău sau vă sinucideți dacă acea persoană vă părăsește vreodată

Alternativ, puteți simți că ceilalți vă sufocă, vă controlează sau vă invadează spațiul, ceea ce provoacă, de asemenea, frică și furie intense. Puteți reacționa atunci comportându-vă în moduri care îi fac pe oameni să plece, cum ar fi retragerea emoțională, respingerea lor sau folosirea abuzului verbal.

Aceste 2 tipare pot duce la o relație instabilă de tip „iubire-ură” cu anumite persoane.

Multe persoane cu TPB par blocate într-o viziune foarte rigidă de tip „alb-negru” asupra relațiilor. Fie o relație este perfectă și acea persoană este minunată, fie relația este sortită eșecului și acea persoană este groaznică. Persoanele cu TPB par incapabile sau nedoritoare să accepte orice fel de „zonă gri” în viața personală și în relații.

Pentru multe persoane cu TPB, relațiile emoționale (inclusiv relațiile cu îngrijitorii profesioniști) implică stări mentale de tip „pleacă/te rog nu pleca”, ceea ce este derutant pentru ele și pentru partenerii lor. Din păcate, acest lucru poate duce adesea la despărțiri.

Cauze și factori de risc

Cauzele tulburării de personalitate borderline (TPB)

Cauzele TPB nu sunt clare. TPB pare să rezulte dintr-o combinație de factori genetici și de mediu.

Persoanele cu TPB provin din medii foarte diferite, dar majoritatea au trecut printr-o formă de traumă sau neglijență în copilărie.

Factori genetici

Genele pe care le moșteniți de la părinți vă pot face mai vulnerabil(ă) la dezvoltarea tulburării de personalitate borderline, existând dovezi că această afecțiune poate fi întâlnită în cadrul aceleiași familii.

Probleme cu substanțele chimice din creier

Se consideră că multe persoane cu TPB au o problemă la nivelul neurotransmițătorilor din creier, în special al serotoninei.

Neurotransmițătorii sunt „substanțe chimice mesager” folosite de creier pentru a transmite semnale între celulele nervoase. Nivelurile modificate ale serotoninei au fost asociate cu depresia, agresivitatea și dificultatea de a controla impulsurile distructive.

Problemă de dezvoltare a creierului

Cercetătorii au folosit RMN pentru a studia creierul persoanelor cu TPB. Scanările RMN folosesc câmpuri magnetice puternice și unde radio pentru a produce o imagine detaliată a interiorului corpului.

Scanările au arătat că, la multe persoane cu TPB, 3 părți ale creierului erau fie mai mici decât era de așteptat, fie aveau niveluri neobișnuite de activitate. Aceste părți erau:

  • amigdala – care joacă un rol important în reglarea emoțiilor, în special a celor mai „negative”, cum ar fi frica, agresivitatea și anxietatea
  • hipocampul – care ajută la reglarea comportamentului și a autocontrolului
  • cortexul orbitofrontal – care este implicat în planificare și luarea deciziilor

Problemele cu aceste părți ale creierului pot contribui semnificativ la simptomele TPB.

Dezvoltarea acestor părți ale creierului este influențată de educația primită în primii ani de viață. Aceste părți ale creierului sunt, de asemenea, responsabile de reglarea dispoziției, ceea ce ar putea explica unele dintre problemele pe care persoanele cu TPB le au în relațiile apropiate.

Factori de mediu

O serie de factori de mediu par să fie frecvenți și răspândiți în rândul persoanelor cu TPB. Aceștia includ:

  • a fi victimă a abuzului emoțional, fizic sau sexual
  • a fi expus la frică sau suferință pe termen lung în copilărie
  • a fi neglijat de unul sau de ambii părinți
  • a crește alături de un alt membru al familiei care avea o afecțiune mintală gravă, cum ar fi tulburarea bipolară sau o problemă legată de consumul de alcool sau de droguri

Diagnostic și analize

Evaluarea de specialitate

Evaluarea dumneavoastră va fi probabil realizată de un specialist în tulburări de personalitate, de obicei un psiholog sau un psihiatru. Evaluarea va presupune să fiți întrebat(ă) despre gândurile și sentimentele dumneavoastră, despre ce simțiți că vă pricepeți și unde întâmpinați dificultăți și despre cum vă descurcați de la o zi la alta.

Implicarea familiei dumneavoastră

Odată ce diagnosticul de tulburare de personalitate borderline (TPB) a fost confirmat, este recomandat să le spuneți familiei apropiate, prietenilor și persoanelor în care aveți încredere despre diagnostic.

Există mai multe motive pentru aceasta.

Multe dintre simptomele TPB vă afectează relațiile cu persoanele apropiate, astfel că implicarea acestora în tratamentul dumneavoastră îi poate face conștienți de afecțiunea dumneavoastră și poate face tratamentul mai eficient.

Familia și prietenii dumneavoastră pot rămâne apoi atenți la orice comportament care ar putea indica faptul că treceți printr-o criză.

De asemenea, aceștia pot beneficia de grupuri de sprijin locale și de alte servicii destinate persoanelor aflate într-o relație cu o persoană cu TPB.

Cu toate acestea, decizia de a vorbi despre afecțiunea dumneavoastră vă aparține în totalitate, iar confidențialitatea vă va fi respectată în orice moment.

Tratament

Tratamentul tulburării de personalitate borderline (TPB)

Multe persoane cu TPB pot beneficia de tratament psihologic sau medical.

Tratamentul poate implica o serie de terapii psihologice individuale și de grup (psihoterapie) efectuate de profesioniști instruiți în sănătate mintală.

Tratamentul eficient poate dura mai mult de un an.

În timp, multe persoane cu TPB își depășesc simptomele și se recuperează. Tratamentul suplimentar este recomandat persoanelor ale căror simptome revin.

Psihoterapie

Tratamentul pentru TPB implică de obicei un anumit tip de terapie psihologică, cunoscută și sub numele de psihoterapie. Există multe tipuri diferite de psihoterapie, dar toate presupun să vă acordați timp pentru a înțelege mai bine cum gândiți și cum vă simțiți.

Pe lângă faptul că vă ascultă și discută cu dumneavoastră aspecte importante, psihoterapeutul vă poate sugera modalități de rezolvare a problemelor și, dacă este necesar, vă poate ajuta să vă schimbați atitudinile și comportamentul. Terapia pentru TPB are ca scop să ajute persoanele să obțină un control mai bun asupra gândurilor și sentimentelor lor.

Psihoterapia pentru TPB trebuie oferită doar de un profesionist instruit. De obicei, acesta va fi un psihiatru, psiholog sau alt profesionist în sănătate mintală cu pregătire adecvată. Nu ezitați să întrebați despre experiența lor.

Tipul de psihoterapie pe care îl alegeți se poate baza pe o combinație între preferințele personale și disponibilitatea tratamentelor specifice în zona dumneavoastră. Tratamentul pentru TPB poate dura un an sau mai mult, în funcție de nevoile dumneavoastră și de modul în care vă trăiți viața.

Terapia dialectic-comportamentală (DBT)

Terapia dialectic-comportamentală (DBT) este un tip de terapie conceput special pentru tratarea persoanelor cu TPB.

DBT se bazează pe ideea că 2 factori importanți contribuie la TPB:

  • sunteți deosebit de vulnerabil(ă) emoțional – de exemplu, niveluri scăzute de stres vă fac să vă simțiți extrem de anxios/anxioasă
  • ați crescut într-un mediu în care emoțiile dumneavoastră erau respinse de cei din jur – de exemplu, un părinte v-ar fi putut spune că nu aveți dreptul să vă simțiți trist(ă) sau că „vă prostiți” dacă vă plângeați de sentimente de anxietate sau stres

Acești 2 factori vă pot face să intrați într-un ciclu negativ – trăiți emoții intense și supărătoare, dar vă simțiți vinovat(ă) și lipsit(ă) de valoare pentru că aveți aceste emoții. Din cauza educației primite, credeți că a avea aceste emoții vă face o persoană rea. Aceste gânduri duc apoi la alte emoții supărătoare.

Scopul DBT este de a rupe acest ciclu prin introducerea a 2 concepte importante:

  • validare: acceptarea faptului că emoțiile dumneavoastră sunt valide, reale și acceptabile
  • dialectică: o școală de filozofie care spune că majoritatea lucrurilor din viață sunt rareori „albe sau negre” și că este important să fiți deschis(ă) la idei și opinii care le contrazic pe ale dumneavoastră

Terapeutul DBT va folosi ambele concepte pentru a încerca să aducă schimbări pozitive în comportamentul dumneavoastră.

De exemplu, terapeutul ar putea accepta (valida) că sentimentele de tristețe intensă vă determină să vă autovătămați și că a vă comporta astfel nu vă face o persoană îngrozitoare și lipsită de valoare.

Cu toate acestea, terapeutul ar încerca apoi să conteste presupunerea că autovătămarea este singura modalitate de a face față sentimentelor de tristețe.

Scopul final al DBT este să vă ajute să vă „eliberați” de a vedea lumea, relațiile și viața dumneavoastră într-un mod foarte îngust și rigid, care vă determină să adoptați comportamente dăunătoare și autodistructive.

DBT implică de obicei ședințe individuale și de grup săptămânale.

DBT se bazează pe munca în echipă. Se așteaptă să colaborați cu terapeutul dumneavoastră și cu celelalte persoane din ședințele de grup. La rândul lor, terapeuții lucrează împreună ca o echipă.

DBT s-a dovedit deosebit de eficientă în tratarea femeilor cu TPB care au antecedente de autovătămare și comportament suicidar.

Terapia bazată pe mentalizare (MBT)

Un alt tip de psihoterapie pe termen lung care poate fi utilizat pentru tratarea TPB este terapia bazată pe mentalizare (MBT).

MBT se bazează pe conceptul că persoanele cu TPB au o capacitate redusă de a mentaliza.

Mentalizarea este capacitatea de a gândi despre gândire. Aceasta înseamnă să vă examinați propriile gânduri și convingeri și să evaluați dacă sunt utile, realiste și bazate pe realitate.

De exemplu, multe persoane cu TPB au un impuls brusc de a se autovătăma și apoi îl pun în aplicare fără să îl pună la îndoială. Le lipsește capacitatea de a „face un pas înapoi” față de acel impuls și de a-și spune: „Acesta nu este un mod sănătos de a gândi și gândesc așa doar pentru că sunt supărat(ă).”

O altă parte importantă a mentalizării este să recunoașteți că alte persoane au propriile gânduri, emoții, convingeri, dorințe și nevoi, iar interpretarea dumneavoastră asupra stărilor mentale ale altor persoane poate să nu fie neapărat corectă. În plus, trebuie să fiți conștient(ă) de impactul potențial pe care acțiunile dumneavoastră îl vor avea asupra stărilor mentale ale altor persoane.

Scopul MBT este să vă îmbunătățească capacitatea de a vă recunoaște propriile stări mentale și pe ale altora, să învățați să „faceți un pas înapoi” față de gândurile despre dumneavoastră și despre ceilalți și să le examinați pentru a vedea dacă sunt valide.

Inițial, MBT poate fi oferită într-un spital, unde ați sta ca pacient internat. Tratamentul constă de obicei în ședințe individuale zilnice cu un terapeut și ședințe de grup cu alte persoane cu TPB.

Un curs de MBT durează de obicei aproximativ 18 luni. Unele spitale și centre specializate vă încurajează să rămâneți internat(ă) în această perioadă. Alte spitale și centre vă pot recomanda să părăsiți spitalul după o anumită perioadă de timp, dar să rămâneți tratat(ă) ca pacient ambulatoriu, vizitând spitalul în mod regulat.

Comunitățile terapeutice (CT)

Comunitățile terapeutice (CT) sunt medii structurate în care persoane cu o serie de afecțiuni și nevoi psihologice complexe se reunesc pentru a interacționa și a participa la terapie.

CT sunt concepute pentru a ajuta persoanele cu probleme emoționale de lungă durată și cu antecedente de autovătămare, învățându-le abilitățile necesare pentru a interacționa social cu ceilalți.

Majoritatea CT sunt rezidențiale, cum ar fi în case mari, unde stați aproximativ 1 până la 4 zile pe săptămână.

Pe lângă participarea la terapia individuală și de grup, se așteaptă să faceți și alte activități menite să vă îmbunătățească abilitățile sociale și încrederea în sine, cum ar fi:

  • treburi casnice
  • pregătirea mesei
  • jocuri, sport și alte activități recreative
  • întâlniri comunitare regulate – în care oamenii discută orice probleme apărute în comunitate

CT sunt conduse pe o bază democratică. Aceasta înseamnă că fiecare rezident și membru al personalului are un vot cu privire la modul în care ar trebui condusă CT, inclusiv dacă o persoană este potrivită pentru admiterea în acea comunitate.

Chiar dacă medicii dumneavoastră consideră că ați putea beneficia de pe urma petrecerii timpului într-o CT, acest lucru nu înseamnă automat că CT vă va permite să vă alăturați.

Multe CT stabilesc reguli cu privire la ceea ce este considerat comportament acceptabil în cadrul comunității, cum ar fi să nu consumați alcool, să nu existe violență față de alți rezidenți sau personal și să nu existe tentative de autovătămare. Cei care încalcă aceste reguli sunt de obicei rugați să părăsească CT.

Deși unele persoane cu TPB au raportat că timpul petrecut într-o CT le-a ajutat simptomele, nu există încă suficiente dovezi pentru a spune dacă CT ar ajuta pe toată lumea cu TPB.

De asemenea, din cauza regulilor adesea stricte privind comportamentul, o CT probabil nu ar fi potrivită dacă o persoană are dificultăți semnificative în a-și controla comportamentul.

Terapiile prin artă

Terapiile prin artă sau creative pot fi oferite individual sau în grup, ca parte a unui program de tratament pentru persoanele cu TPB.

Terapiile pot include:

  • terapia prin artă
  • terapia prin dans și mișcare
  • terapia prin dramă
  • terapia prin muzică

Terapiile prin artă urmăresc să ajute persoanele cărora le este greu să își exprime verbal gândurile și sentimentele. Terapia se concentrează pe crearea a ceva ca modalitate de a vă exprima sentimentele.

Cursurile sunt conduse de terapeuți instruiți, care vă pot ajuta să vă gândiți la ceea ce ați creat și dacă acest lucru se leagă de gândurile și experiențele dumneavoastră.

Un curs de terapie prin artă implică de obicei ședințe săptămânale, care durează până la 2 ore.

Gestionarea unei crize

Persoanele cu TPB constată adesea că simplul fapt de a vorbi cu cineva care le înțelege afecțiunea îi poate ajuta să iasă dintr-o criză.

Într-un număr mic de cazuri, vi se poate prescrie o cură scurtă de medicamente, cum ar fi un tranchilizant, pentru a vă calma starea. Acest medicament este de obicei prescris pentru 7 zile.

Dacă simptomele dumneavoastră sunt deosebit de severe și se consideră că prezentați un risc semnificativ pentru propria sănătate, puteți fi internat(ă) în spital – foarte rar prin internare nevoluntară, dacă nu puteți lua decizii adecvate cu privire la siguranța dumneavoastră.

Aceasta va fi pentru o perioadă cât mai scurtă posibil și ar trebui să vă puteți întoarce acasă odată ce simptomele se ameliorează. Medicii fac tot posibilul să evite internarea nevoluntară a oricui, cu excepția cazului în care este absolut esențial.

Medicație

Specialiștii au opinii împărțite cu privire la utilitatea medicației. În prezent, niciun medicament nu este autorizat pentru tratarea tulburării de personalitate borderline (TPB).

Deși medicația nu este recomandată de ghiduri ca tratament principal, există dovezi că poate fi utilă pentru anumite probleme la unele persoane.

Medicamentele sunt adesea utilizate dacă aveți o altă afecțiune de sănătate mintală asociată, cum ar fi:

  • depresia
  • tulburarea de anxietate
  • tulburarea bipolară

Stabilizatoarele de dispoziție sau antipsihoticele sunt uneori prescrise pentru a ajuta la schimbările de dispoziție, pentru a ameliora simptomele psihotice sau pentru a reduce comportamentul impulsiv.

Când să mergeți la medic

Dacă aveți simptome de TPB, faceți o programare la medicul de familie.

Acesta vă poate întreba despre:

  • cum vă simțiți
  • comportamentul dumneavoastră recent
  • ce impact au avut simptomele asupra calității vieții dumneavoastră

Acest lucru este necesar pentru a exclude alte afecțiuni de sănătate mintală mai frecvente, cum ar fi depresia, și pentru a vă asigura că nu există niciun risc imediat pentru sănătatea și bunăstarea dumneavoastră.

Surse: NHS (Open Government Licence v3.0).