Tulburare de coordonare a dezvoltării (dispraxie) la copii

Etapele timpurii de dezvoltare, cum ar fi târâtul, mersul, hrănirea independentă și îmbrăcatul, pot fi întârziate la copiii mici cu tulburare de dezvoltare a coordonării (TDC). Desenul, scrisul și performanța în activități sportive sunt, de asemenea, de obicei sub nivelul așteptat pentru vârsta lor.

Deși semnele afecțiunii sunt prezente de la o vârstă fragedă, copiii variază foarte mult în ceea ce privește ritmul de dezvoltare. Acest lucru înseamnă că un diagnostic cert de TDC nu se pune de obicei până când copilul cu această afecțiune nu împlinește 5 ani sau mai mult.

Efectuarea mișcărilor coordonate este un proces complex care implică mulți nervi diferiți și părți ale creierului.

Orice problemă în acest proces ar putea duce potențial la dificultăți de mișcare și coordonare.

De obicei, nu este clar de ce coordonarea nu se dezvoltă la fel de bine ca alte abilități la copiii cu TDC.

Cu toate acestea, au fost identificați o serie de factori de risc care pot crește probabilitatea ca un copil să dezvolte TDC.

Aceștia includ:

• nașterea prematură, înainte de a 37-a săptămână de sarcină
• greutatea mică la naștere
• existența unui istoric familial de TDC, deși nu este clar exact ce gene ar putea fi implicate în această afecțiune
• consumul de alcool sau de droguri ilegale de către mamă în timpul sarcinii

Nu există un tratament curativ pentru TDC, dar o serie de terapii pot ajuta copiii să își gestioneze problemele.

Acestea includ:

• învățarea unor modalități de a desfășura activitățile pe care le consideră dificile, cum ar fi împărțirea mișcărilor dificile în părți mai mici și exersarea lor regulată
• adaptarea sarcinilor pentru a le face mai ușoare, cum ar fi folosirea unor mânere speciale la pixuri și creioane, astfel încât să fie mai ușor de ținut

Deși TDC nu afectează inteligența copilului, poate îngreuna învățarea, iar acesta poate avea nevoie de ajutor suplimentar pentru a ține pasul la școală.

Tratamentul pentru TDC va fi adaptat copilului dumneavoastră și implică de obicei colaborarea mai multor profesioniști din domeniul sănătății.

Deși coordonarea fizică a unui copil cu TDC va rămâne sub medie, aceasta poate deveni o problemă mai mică pe măsură ce copilul crește și își dezvoltă strategii de adaptare. Unii copii pot continua să aibă probleme.

Cu toate acestea, dificultățile de la școală – în special realizarea sarcinilor scrise – pot deveni mult mai evidente și pot necesita ajutor suplimentar din partea părinților și a profesorilor.

Majoritatea profesioniștilor din domeniul sănătății folosesc termenul „tulburare de dezvoltare a coordonării” (TDC) pentru a descrie această afecțiune.

Acest termen este în general preferat de profesioniștii din domeniul sănătății, deoarece „dispraxie” poate avea mai multe sensuri.

De exemplu, dispraxia poate fi folosită pentru a descrie dificultăți de mișcare care apar mai târziu în viață din cauza unei leziuni cerebrale, cum ar fi în urma unui accident vascular cerebral sau a unui traumatism cranian sever.

Unii profesioniști din domeniul sănătății pot folosi, de asemenea, termenul „tulburare specifică de dezvoltare a funcției motorii” pentru a se referi la TDC.

Dacă sunteți îngrijorat(ă) de dezvoltarea copilului dumneavoastră, discutați cu medicul de familie. Acesta vă poate trimite copilul la un terapeut ocupațional, medic pediatru sau alt specialist care îl poate evalua și încerca să identifice eventualele probleme de dezvoltare.