Tensiune arterială scăzută (hipotensiune)

Analize și investigații

Testul de aldosteron · Măsurarea tensiunii arteriale

Testul de aldosteron

Ce este testul de aldosteron (ALD)?

Testul de aldosteron măsoară cantitatea de aldosteron (ALD) din sângele sau urina dumneavoastră. ALD este un hormon produs de glandele suprarenale, două glande mici situate deasupra rinichilor. ALD ajută la menținerea stabilă a tensiunii arteriale, contribuind la echilibrarea nivelurilor a doi electroliți din sânge, sodiul și potasiul.

Sodiul ajută organismul să rețină mai multă apă în fluxul sanguin, ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale. Potasiul, în schimb, scade tensiunea arterială, ajutând vasele de sânge să se relaxeze și rinichii să elimine excesul de sodiu. Astfel, dacă tensiunea arterială scade prea mult, ALD le semnalează rinichilor să rețină mai mult sodiu în sânge și să elimine potasiul prin urină. Acest lucru crește apoi tensiunea arterială. Când tensiunea arterială revine la normal, nivelurile de ALD scad.

Dacă nivelurile de ALD sunt prea mari sau prea mici, și tensiunea arterială poate fi prea mare sau prea mică. Acest lucru poate cauza afecțiuni grave. Nivelurile anormale de ALD pot duce, de asemenea, la niveluri anormale de sodiu și potasiu, care pot afecta inima, rinichii și alte părți ale corpului.

Testul de ALD este adesea combinat cu un test care măsoară nivelurile de renină din sânge. Acesta se numește testul raportului aldosteron-renină. Renina este un hormon pe care rinichii îl produc atunci când tensiunea arterială scade prea mult. Face parte dintr-un sistem complex care determină glandele suprarenale să producă ALD.

Alte denumiri: aldosteron seric; aldosteron urinar; testul raportului aldosteron-renină; activitatea reninei plasmatice cu aldosteron

Pentru ce se folosește?

Testarea ALD este folosită în principal împreună cu testarea reninei pentru a diagnostica două tipuri de afecțiuni ale glandelor suprarenale, care pot cauza niveluri anormale de ALD. Acestea sunt:

• Aldosteronismul primar (numit și sindromul Conn), care este de obicei cauzat de o tumoră benignă (necanceroasă) pe o glandă suprarenală. Această tumoră produce ALD suplimentar.
• Insuficiența suprarenală (numită și boala Addison), care apare de obicei atunci când glandele suprarenale au fost afectate, determinându-le să producă niveluri mai scăzute de ALD. Această afectare poate fi cauzată de afecțiuni precum o boală autoimună (cea mai frecventă cauză), anumite infecții și celule canceroase la nivelul glandelor suprarenale. Pentru a diagnostica boala Addison, medicul dumneavoastră poate folosi teste suplimentare.

Testarea ALD poate ajuta, de asemenea, la:

• Identificarea cauzei nivelurilor anormale de sodiu sau potasiu la un test de electroliți
• Descoperirea cauzei hipotensiunii ortostatice (o scădere bruscă a tensiunii arteriale care vă face să vă simțiți amețit(ă) atunci când vă ridicați din poziția șezând sau culcat)

Testarea ALD și a reninei poate ajuta, de asemenea, la determinarea dacă rinichii dumneavoastră vă afectează tensiunea arterială.

De ce am nevoie de un test de aldosteron?

Este posibil să aveți nevoie de acest test dacă aveți semne sau simptome ale unui nivel ridicat sau scăzut de aldosteron (ALD) sau tensiune arterială mare care:

• Apare împreună cu niveluri scăzute de potasiu
• Nu se ameliorează cu medicamentele obișnuite pentru tensiune arterială
• Se dezvoltă la o vârstă tânără

Simptomele excesului de ALD (numit hiperaldosteronism sau aldosteronism) includ:

• Tensiune arterială mare
• Rezultate ale testelor care arată potasiu scăzut și/sau sodiu ridicat
• Slăbiciune musculară, crampe și/sau spasme
• Oboseală
• Durere de cap
• Aritmie (o problemă cu frecvența sau ritmul bătăilor inimii)
• Sete crescută și urinare frecventă

Simptomele deficitului de ALD (numit hipoaldosteronism) includ:

• Tensiune arterială scăzută
• Rezultate ale testelor care arată potasiu ridicat și/sau sodiu scăzut
• Oboseală
• Slăbiciune musculară
• Pierderea poftei de mâncare
• Scădere în greutate
• Durere abdominală (de burtă)

Ce se întâmplă în timpul unui test de aldosteron?

Un test de aldosteron (ALD) folosește o probă de sânge sau de urină. Un test care compară nivelurile de ALD și renină folosește o probă de sânge.

În timpul unui test de sânge, un cadru medical vă va recolta o probă de sânge dintr-o venă din braț, folosind un ac mic. După introducerea acului, o cantitate mică de sânge va fi colectată într-un tub de recoltare sau flacon. Este posibil să simțiți o ușoară înțepătură când acul intră sau iese. De obicei, acest lucru durează mai puțin de cinci minute.

Cantitatea de ALD din sânge se modifică în funcție de faptul că stați în picioare sau întins(ă). Prin urmare, vi se poate cere să stați întins(ă) sau în picioare pentru o perioadă de timp înainte de test. De asemenea, puteți fi testat(ă) în ambele poziții.

Pentru un test de ALD din urină, medicul vă poate cere să colectați toată urina pe o perioadă de 24 de ore. Vi se va da un recipient special pentru colectarea urinei și instrucțiuni despre cum să colectați și să păstrați probele. Medicul vă va spune la ce oră să începeți. Testul include, în general, următorii pași:

• Urinați în toaletă ca de obicei. Nu colectați această urină. Notați ora la care ați urinat.
• În următoarele 24 de ore, colectați toată urina în recipient.
• În timpul perioadei de colectare, păstrați recipientul cu urină într-un frigider sau într-o ladă frigorifică cu gheață.
• La 24 de ore după începerea testului, încercați să urinați dacă puteți. Aceasta este ultima colectare de urină pentru test.
• Returnați recipientul cu urină la cabinetul medicului sau la laborator, conform instrucțiunilor.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Urmați instrucțiunile pe care vi le dă medicul dumneavoastră. Este posibil să fie nevoie să opriți administrarea anumitor medicamente pentru o perioadă de timp înainte de test. Aceasta include anumite medicamente eliberate fără prescripție medicală. Prin urmare, asigurați-vă că îi spuneți medicului dumneavoastră tot ce luați. Nu opriți însă administrarea niciunui medicament prescris decât dacă medicul dumneavoastră vă spune să o faceți.

De asemenea, vi se poate cere să limitați cantitatea de sare pe care o consumați zilnic timp de aproximativ două săptămâni înainte de test. Medicul dumneavoastră vă va explica cum să limitați sarea din alimentație.

Nu trebuie să consumați lemn dulce natural (rădăcină sau dulciuri cu lemn dulce) cu cel puțin două săptămâni înainte de test, deoarece poate afecta rezultatele. Dacă mâncați dulciuri cu aromă de lemn dulce, verificați eticheta cu ingrediente pentru a vă asigura că nu conțin lemn dulce natural.

Există riscuri la aceste analize?

Riscul unei analize de sânge este foarte mic. Este posibil să simțiți o ușoară durere sau să apară o vânătaie în locul unde a fost introdus acul, dar majoritatea simptomelor dispar rapid.

Nu există riscuri cunoscute la analiza de urină.

Ce înseamnă rezultatele?

Pentru a înțelege ce înseamnă rezultatele analizelor dumneavoastră, medicul va lua în considerare nivelul de aldosteron (ALD) împreună cu rezultatele altor teste. Cereți medicului să vă explice ce spun rezultatele despre sănătatea dumneavoastră.

În general, cantitățile de ALD mai mari decât valorile normale pot însemna că aveți aldosteronism primar sau secundar. În aldosteronismul primar, o tumoră benignă pe glanda suprarenală produce ALD în exces. În aldosteronismul secundar, glandele suprarenale sunt sănătoase, dar o altă afecțiune medicală le determină să producă prea mult ALD.

Afecțiunile care pot cauza niveluri ridicate de ALD includ:

• Boli de rinichi
• Ciroza hepatică
• Insuficiență cardiacă
• Preeclampsia, un tip de tensiune arterială ridicată care apare în sarcină
• Deshidratare

În general, cantitățile de ALD mai mici decât valorile normale pot însemna că aveți:

• Boala Addison (numită și insuficiență suprarenală).
• Hiperplazie suprarenală congenitală (HSC), un grup de afecțiuni genetice cu care vă nașteți.
• Insuficiență suprarenală secundară, o afecțiune care începe cu o problemă la nivelul hipofizei, o glandă de la baza creierului care controlează glandele suprarenale.
• Insuficiență suprarenală terțiară, o afecțiune cauzată de o problemă la nivelul hipotalamusului, o glandă care spune hipofizei când să semnalizeze glandelor suprarenale să producă hormoni. Cea mai frecventă cauză este oprirea bruscă a medicamentelor cu steroizi după ce le-ați luat o perioadă lungă de timp. Steroizii pot cauza modificări hormonale care determină oprirea activității glandelor suprarenale. Când încetați să luați steroizii, glandele suprarenale pot fi lente în a-și relua funcționarea.

Nivelurile scăzute de ALD pot fi, de asemenea, asociate cu:

• Anumite alte afecțiuni medicale, cum ar fi diabetul și intoxicația cu plumb
• Anumite medicamente, inclusiv antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul, și unele medicamente pentru insuficiență cardiacă

Dacă aveți întrebări despre rezultatele dumneavoastră și opțiunile de tratament, discutați cu medicul dumneavoastră.

Măsurarea tensiunii arteriale

Ce este măsurarea tensiunii arteriale?

De fiecare dată când inima dumneavoastră bate, pompează sânge în artere (vasele de sânge care transportă sângele de la inimă către țesuturile și organele din corp). Măsurarea tensiunii arteriale este un test care măsoară forța (presiunea) din arterele dumneavoastră în timp ce inima pompează și în timp ce se odihnește între bătăi. Tensiunea arterială este măsurată prin două valori:

• Tensiunea arterială sistolică (prima valoare, mai mare) măsoară presiunea din interiorul arterelor atunci când inima dumneavoastră bate.
• Tensiunea arterială diastolică (a doua valoare, mai mică) măsoară presiunea din interiorul arterei atunci când inima dumneavoastră se odihnește între bătăi.

De exemplu, o valoare a tensiunii arteriale de 120/80 înseamnă o sistolică de 120 și o diastolică de 80.

Multe lucruri vă pot schimba tensiunea arterială. Aceasta poate crește sau scădea în funcție de:

• Dacă vă odihniți sau faceți exerciții fizice
• Dacă ați consumat cofeină sau alcool ori ați fumat
• Vârsta dumneavoastră
• Dacă luați anumite medicamente
• Poziția dumneavoastră, cum ar fi dacă stați așezat(ă), întins(ă) sau în picioare

Dacă tensiunea arterială este ridicată la mai multe măsurători diferite în zile diferite, este posibil să aveți tensiune arterială mare, cunoscută și sub numele de hipertensiune arterială. Aceasta crește riscul de afecțiuni care pun viața în pericol, inclusiv infarct miocardic și accident vascular cerebral. Dar tensiunea arterială mare rareori provoacă simptome. O măsurare a tensiunii arteriale ajută la diagnosticarea precoce a tensiunii arteriale mari, astfel încât aceasta poate fi tratată înainte de a duce la complicații grave.

Alte denumiri: citirea tensiunii arteriale, testul tensiunii arteriale, screeningul tensiunii arteriale, sfigmomanometrie

La ce se folosește?

Măsurarea tensiunii arteriale este folosită cel mai adesea pentru a diagnostica tensiunea arterială ridicată.

Tensiunea arterială prea scăzută, cunoscută sub numele de hipotensiune, este mult mai puțin frecventă. Dar este posibil să vi se testeze tensiunea arterială scăzută dacă aveți anumite simptome. Spre deosebire de tensiunea arterială ridicată, tensiunea arterială scăzută provoacă de obicei simptome. Acestea includ:

• Amețeală sau senzație de leșin
• Greață
• Piele rece și transpirată
• Piele palidă
• Leșin
• Slăbiciune

De ce am nevoie de un test de tensiune arterială?

Măsurarea tensiunii arteriale este adesea inclusă ca parte a unui control regulat.

Dacă aveți tensiune arterială mare sau aveți un risc mai mare pentru aceasta, este posibil să aveți nevoie de testare mai des. Este posibil să aveți un risc mai mare dacă:

• Aveți 40 de ani sau mai mult.
• Sunteți supraponderal(ă) sau aveți obezitate.
• Aveți antecedente familiale de boli de inimă sau diabet.
• Aveți antecedente familiale de tensiune arterială mare.
• Luați pilule contraceptive sau alte medicamente care vă pot crește tensiunea arterială.

Medicul dumneavoastră vă poate spune cât de des ar trebui să vă verificați tensiunea arterială.

Este posibil să aveți nevoie, de asemenea, să vă verificați tensiunea arterială:

• Pentru a vedea cât de bine funcționează medicamentul pentru tensiunea arterială (dacă aveți tensiune arterială mare)
• Dacă sunteți tratat(ă) în spital
• Pentru a verifica dacă este sigur pentru dumneavoastră să aveți o procedură medicală sau chirurgicală
• Pentru a verifica dacă este sigur pentru dumneavoastră să practicați sporturi sau să desfășurați alte activități sau locuri de muncă solicitante
• Dacă aveți simptome de tensiune arterială scăzută

Ce se întâmplă în timpul măsurării tensiunii arteriale?

Măsurarea tensiunii arteriale include următorii pași:

• Veți sta pe un scaun, cu tălpile sprijinite pe podea.
• Veți sprijini brațul pe o masă sau pe altă suprafață, astfel încât brațul să fie la nivelul inimii. Vi se poate cere să vă suflecați mâneca.
• Medicul vă va înfășura o manșetă de tensiune în jurul brațului. Manșeta de tensiune este un dispozitiv sub formă de bandă. Ar trebui să se potrivească fix în jurul părții superioare a brațului, cu marginea inferioară plasată chiar deasupra cotului.
• Medicul va umfla manșeta de tensiune folosind o pompă manuală mică sau apăsând un buton pe un dispozitiv automat.
• Medicul va măsura presiunea manual (cu mâna) sau cu un dispozitiv automat.
  • Dacă se face manual, va plasa un stetoscop peste artera principală (artera brahială) din partea superioară a brațului, în zona cotului, pentru a asculta fluxul sanguin și pulsul în timp ce manșeta se umflă și se dezumflă.
  • Dacă se folosește un dispozitiv automat, manșeta de tensiune se umflă, se dezumflă și măsoară presiunea în mod automat.
• Pe măsură ce manșeta de tensiune se umflă, veți simți cum se strânge în jurul brațului. Aceasta blochează fluxul sanguin în acea parte a brațului pentru o perioadă scurtă de timp.
• Medicul va deschide apoi o supapă de pe manșetă pentru a elibera lent aerul. Pe măsură ce manșeta se dezumflă, fluxul sanguin va porni din nou în braț.
• Pe măsură ce presiunea scade, se face o măsurătoare atunci când se aude pentru prima dată sunetul pulsației sângelui. Aceasta este presiunea sistolică.
• Pe măsură ce aerul continuă să fie eliberat, sunetul pulsației sângelui va începe să dispară. Când se oprește complet, se face o altă măsurătoare. Aceasta este presiunea diastolică.

Această măsurare durează doar aproximativ un minut.

Medicul vă poate cere, de asemenea, să vă măsoare tensiunea arterială în timp ce stați în picioare sau întins(ă). De asemenea, poate dori să repete măsurarea tensiunii arteriale pe celălalt braț.

Va trebui să fac ceva pentru a mă pregăti pentru test?

Mai multe lucruri pot crește valoarea tensiunii arteriale măsurate. Spuneți medicului dumneavoastră dacă luați orice medicamente, deoarece unele medicamente pot afecta rezultatele.

Pentru a obține o măsurare mai precisă a tensiunii arteriale, evitați aceste lucruri cu cel puțin 30 de minute înainte de a vă fi măsurată tensiunea arterială:

• Efortul fizic
• Alcoolul
• Produsele din tutun
• Alimentele sau băuturile care conțin cofeină

De asemenea, asigurați-vă că mergeți la toaletă înainte de test.

Există riscuri la această testare?

Este posibil să simțiți un ușor disconfort atunci când manșeta tensiometrului se umflă și vă strânge brațul. Dar această senzație durează doar câteva secunde.

Ce înseamnă rezultatele?

Rezultatele dumneavoastră, cunoscute și sub numele de valori ale tensiunii arteriale, vor conține două numere. Numărul de sus sau primul număr este presiunea sistolică. Numărul de jos sau al doilea număr este presiunea diastolică. Valorile tensiunii arteriale sunt, de asemenea, încadrate pe categorii, de la normal la hipertensiune arterială. Tensiunea arterială se măsoară în milimetri coloană de mercur (mm Hg).

Ghidul european de cardiologie (ESC 2024) împarte valorile măsurate la cabinetul medical astfel:

Valoarea tensiunii arteriale poate varia. De obicei, medicul vă va diagnostica cu hipertensiune arterială doar dacă aveți două sau mai multe valori mari ale tensiunii arteriale în zile diferite. De asemenea, poate lua în considerare valorile tensiunii arteriale pe o anumită perioadă, istoricul dumneavoastră medical și familial și dacă aveți alte simptome înainte de a vă diagnostica cu hipertensiune arterială.

Dacă copilul dumneavoastră are sub 16 ani, medicul va compara valorile tensiunii arteriale ale acestuia cu valorile obișnuite pentru copiii de aceeași vârstă, sex și înălțime.

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu hipertensiune arterială, medicul vă poate recomanda:

• Schimbări ale stilului de viață și/sau medicamente pentru a vă controla tensiunea arterială.
• Să vă verificați regulat tensiunea arterială acasă cu un tensiometru automat. Un tensiometru pentru acasă include de obicei o manșetă și un dispozitiv digital pentru a înregistra și afișa valorile tensiunii arteriale.

Monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu nu înlocuiește vizitele regulate la medic. Dar poate oferi informații importante, cum ar fi dacă tratamentul funcționează sau dacă starea dumneavoastră s-ar fi putut agrava.

De asemenea, monitorizarea la domiciliu poate face testul mai puțin stresant. Multe persoane devin anxioase când li se măsoară tensiunea arterială în cabinetul medical. Acest lucru se numește „efectul de halat alb”. Poate provoca o creștere temporară a tensiunii arteriale, făcând rezultatele mai puțin precise.

Pentru a obține cele mai precise rezultate atunci când vă măsurați tensiunea arterială acasă:

• Asigurați-vă că manșeta tensiometrului se potrivește bine, dar nu este prea mică.
• Folosiți o manșetă care se aplică pe brațul superior. Este mai precisă decât cele care măsoară la încheietura mâinii sau la deget.
• Măsurați-vă tensiunea arterială la aceeași oră în fiecare zi.
• Stați pe scaun și odihniți-vă aproximativ cinci minute înainte de a vă măsura tensiunea arterială.
• Stați drept, cu picioarele neîncrucișate și tălpile sprijinite pe podea.

Solicitați imediat asistență medicală dacă tensiunea arterială este de 180/110 mmHg sau mai mare și sunați la 112 dacă aveți dureri în piept, dificultăți de respirație, dureri de spate, amorțeală sau slăbiciune, dificultăți de vorbire sau tulburări de vedere.

Pentru mai multe informații despre monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu, discutați cu medicul dumneavoastră.

Dacă ați fost testat(ă) pentru tensiune arterială scăzută, o valoare a tensiunii arteriale de 90 sistolică, 60 diastolică (90/60 mmHg) sau mai mică este considerată anormală. Tratamentele pentru tensiunea arterială scăzută pot include medicamente și anumite modificări ale dietei.

Solicitați imediat asistență medicală sau sunați la 112 dacă aveți simptome de tensiune arterială extrem de scăzută, cum ar fi confuzie, puls slab și rapid sau piele rece.

Ce altceva trebuie să știu despre măsurarea tensiunii arteriale?

Dacă ați fost diagnosticat(ă) cu tensiune arterială ridicată, medicul dumneavoastră vă poate recomanda unele schimbări ale stilului de viață, cum ar fi:

• Să faceți activitate fizică în mod regulat. Să rămâneți activ(ă) poate ajuta la scăderea tensiunii arteriale și, de asemenea, la menținerea unei greutăți sănătoase. Discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a începe un program de exerciții fizice.
• Să aveți o greutate sănătoasă. Dacă sunteți supraponderal(ă), pierderea a chiar și 2,5 kg poate scădea tensiunea arterială.
• Să aveți o dietă sănătoasă care include fructe, legume și cereale integrale. Limitați alimentele bogate în grăsimi saturate și grăsimi totale.
• Să limitați consumul de alcool. Discutați cu medicul dumneavoastră despre cât alcool consumați. Acesta vă poate recomanda să reduceți cantitatea de alcool pe care o beți sau să renunțați la alcool.
• Să renunțați la fumat (dacă fumați).
• Să gestionați stresul.
• Să dormiți suficient și de bună calitate.

Valorile normale diferă de la un laborator la altul; rezultatele se interpretează împreună cu medicul.